Revised Common Lectionary (Complementary)

Psalmul 98

Un psalm

Răzbunarea ghivoniţilor

21 Pe vremea lui David a fost o foamete timp de trei ani la rând. David L-a întrebat pe Domnul şi Domnul i-a zis: „Din cauza lui Saul şi a Casei lui sângeroase a venit această foamete, deoarece i-a ucis pe ghivoniţi.“ ² Regele i-a chemat pe ghivoniţi ca să le vorbească. (Ghivoniţii nu erau israeliţi; ei erau o rămăşiţă a amoriţilor^[a]. Israeliţii le-au jurat că-i vor cruţa^[b], însă Saul, în râvna lui pentru Israel şi Iuda, a încercat să-i nimicească). ³ David i-a întrebat pe ghivoniţi:

– Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aş putea să fac ispăşire ca să binecuvântaţi moştenirea Domnului?

⁴ – Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul şi de la familia sa, i-au răspuns ghivoniţii. De asemenea, nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.

– Voi face ceea ce-mi cereţi, le-a zis regele.

⁵ Atunci ei i-au zis regelui:

– Fiindcă omul acesta ne-a distrus şi-şi pusese în gând să ne nimicească ca să dispărem de pe întreg teritoriul lui Israel, ⁶ să ni se dea şapte bărbaţi dintre fiii lui ca să-i spânzurăm^[c] înaintea Domnului, în Ghiva lui Saul, alesul Domnului^[d].

– Bine, le-a răspuns regele, vi-i voi da.

⁷ Regele, din pricina jurământului făcut înaintea Domnului între el şi Ionatan, fiul lui Saul, l-a cruţat însă pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul. ⁸ I-a luat pe Armoni şi pe Mefiboşet, cei doi fii pe care i-i născuse lui Saul Riţpa, fiica lui Aia, împreună cu cei cinci fii pe care i-i născuse Merab, fiica lui Saul, lui Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul, ⁹ şi i-a dat în mâinile ghivoniţilor. Aceştia i-au spânzurat înaintea Domnului, pe un deal. Toţi cei şapte au murit împreună, fiind ucişi în primele zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului. ¹⁰ Riţpa, fiica lui Aia, a luat un sac şi l-a întins sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului şi până când a început să cadă ploaia peste trupuri, ea le-a păzit în timpul zilei de păsările văzduhului şi în timpul nopţii de animalele sălbatice. ¹¹ Spunându-i-se lui David ce făcea Riţpa, fiica lui Aia, ţiitoarea lui Saul, ¹² acesta s-a dus şi a adus osemintele lui Saul şi ale fiului său Ionatan de la locuitorii Iabeş-Ghiladului (aceştia le furaseră din piaţa din Bet-Şan, unde le puseseră filistenii în ziua când l-au ucis pe Saul la Ghilboa). ¹³ A adus de acolo osemintele lui Saul şi ale fiului său Ionatan şi au fost adunate, de asemenea, şi rămăşiţele celor care tocmai fuseseră spânzuraţi. ¹⁴ Au înmormântat osemintele lui Saul şi ale fiului său Ionatan în teritoriul lui Beniamin, la Ţela, în mormântul tatălui său, Chiş. Şi au făcut tot ce poruncise regele. În urma acestor fapte, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor făcute pentru ţară.

Mulţumiri şi rugăciuni

³ Suntem datori să-I mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, întrucât credinţa voastră creşte foarte mult, şi dragostea voastră unii faţă de alţii sporeşte în fiecare dintre voi. ⁴ De aceea, noi înşine ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, datorită răbdării şi credinţei voastre în toate persecuţiile şi necazurile pe care le înduraţi. ⁵ Aceasta este dovada faptului că judecata lui Dumnezeu este dreaptă, iar voi veţi fi consideraţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu^[a], pentru care şi suferiţi. ⁶ Este drept din partea lui Dumnezeu să aducă suferinţă peste cei care vă fac să suferiţi ⁷ şi să-i învioreze pe cei care suferă, – atât pe voi, cât şi pe noi –, atunci când Se va arăta din cer Domnul Isus cu îngerii Lui puternici, ⁸ într-o flacără de foc, pentru a-i pedepsi pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi pe cei care nu ascultă de Evanghelia^[b] Domnului nostru Isus. ⁹ Ei vor suferi pedeapsa distrugerii veşnice şi vor fi despărţiţi de prezenţa Domnului şi de slava puterii Lui, ¹⁰ în ziua aceea, când El va veni să fie proslăvit de către sfinţii Săi şi admirat de către toţi cei ce au crezut; căci mărturia noastră faţă de voi a fost crezută. ¹¹ Tocmai de aceea ne rugăm întotdeauna pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa şi, prin puterea Lui, să împlinească orice dorinţă bună a voastră şi orice lucrare pornită din credinţă, ¹² astfel încât Numele Domnului nostru Isus să fie proslăvit în voi, iar voi în El, după harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Cristos^[c].