Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 123
Un cântec de pelerinaj
1 Către Tine îmi ridic ochii,
Cel Ce locuieşti în ceruri.
2 Cum caută ochii slujitorilor spre mâna stăpânilor lor
şi ochii slujnicei – spre mâna stăpânei ei,
tot aşa şi ochii noştri caută spre Domnul, Dumnezeul nostru,
până va avea milă de noi.
3 Ai milă de noi, Doamne, ai milă,
căci suntem atât de sătui de dispreţ!
4 Sufletul nostru s-a săturat
de batjocura celor îngâmfaţi
şi de dispreţul celor mândri!
Al treilea discurs al lui Bildad din Şuah
25 Atunci Bildad din Şuah i-a zis:
2 „Domnia şi veneraţia sunt ale Lui!
El face pace în înălţimile cerului Său.
3 Cine-I poate număra oştirile?
Peste cine nu răsare lumina Sa?
4 Cum poate fi un om drept înaintea lui Dumnezeu?
Cum poate fi curat cel născut din femeie?
5 Dacă nici luna nu e strălucitoare
şi nici stelele nu sunt curate înaintea Sa,
6 cu atât mai puţin un om, care nu e decât o larvă
şi fiul omului, care nu e decât un vierme.“
Răspunsul lui Iov
26 Iov a răspuns:
2 „Ce bine l-ai ajutat tu pe cel fără putere!
Ce bine ai sprijinit tu braţul fără tărie!
3 Ce sfaturi bune ai dat tu celui lipsit de înţelepciune!
Ce multă înţelegere i-ai arătat!
4 Cui i se datorează aceste cuvinte?
A cui suflare a ieşit din tine?
5 Cei din tărâmul umbrelor tremură,
cei de sub ape şi locuitorii lor.
6 Locuinţa Morţilor este goală înaintea lui Dumnezeu,
iar Locul Nimicirii[a] nu este acoperit.
7 El întinde nordul asupra golului
şi atârnă pământul pe nimic.
8 El leagă apele în nori groşi,
iar norii nu se rup de greutatea lor.
9 El acoperă faţa tronului Său,
întinzându-Şi norii peste el.
10 El a însemnat o boltă deasupra apelor,
la marginea dintre lumină şi întuneric.
11 Stâlpii cerului se clatină
şi se înspăimântă la mustrarea Sa.
12 Prin puterea Lui a potolit marea
şi prin priceperea Lui l-a zdrobit pe Rahab[b].
13 Suflarea Lui înseninează cerul,
mâna Lui străpunge şarpele fugar[c].
14 Acestea sunt doar marginile căilor Sale
şi numai o adiere uşoară auzim de la El.
Dar cine poate înţelege tunetul puterii Sale?“
19 Prin urmare, Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ceea ce-L vede pe Tatăl făcând. Ceea ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. 20 Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face El; şi Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunaţi. 21 Într-adevăr, aşa cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă oricui doreşte El! 22 Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, 23 pentru ca toţi să-L onoreze pe Fiul aşa cum Îl onorează pe Tatăl. Cel ce nu-L onorează pe Fiul nu-L onorează nici pe Tatăl, Care L-a trimis.
24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă Cuvântul Meu şi crede în Cel Ce M-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. 25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce ascultă vor trăi. 26 Căci aşa cum Tatăl are viaţa în Sine Însuşi, tot aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine Însuşi 27 şi I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. 28 Nu vă miraţi de acest lucru, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui 29 şi vor ieşi afară – cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au înfăptuit răul vor învia pentru judecată.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.