Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 50
Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeu, da Dumnezeu, Domnul,
El vorbeşte şi cheamă pământul
de la răsăritul soarelui până la apusul lui!
2 Din Sion, întruchiparea frumuseţii, străluceşte Dumnezeu!
3 Dumnezeul nostru vine şi nu tace;
un foc mistuie înaintea Lui
şi o furtună se dezlănţuie împrejurul Lui!
4 El cheamă cerurile de deasupra
şi pământul, ca să-Şi judece poporul:
5 „Adunaţi-Mi credincioşii,
pe cei ce au încheiat legământ cu Mine prin jertfă!“
6 Cerurile mărturisesc dreptatea Lui,
căci Dumnezeu este judecătorul.Sela
7 „Ia aminte, popor al Meu, şi voi vorbi!
Israele, voi mărturisi împotriva ta:
Sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău Eu sunt!
8 Nu pentru jertfele tale te mustru Eu,
nici pentru arderile de tot care-Mi sunt aduse neîncetat.
9 Nu voi lua viţei din ograda ta,
nici ţapi din staulele tale,
10 căci ale Mele sunt toate vieţuitoarele pădurii
şi vitele de pe o mie de dealuri.
11 Eu cunosc toate înaripatele munţilor,
şi toate făpturile câmpiei sunt ale Mele!
12 Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie,
căci a Mea este lumea cu tot ce cuprinde ea.
13 Mănânc Eu oare carnea taurilor
sau beau Eu sângele ţapilor?
14 Adu-I ca jertfă lui Dumnezeu mulţumire
şi împlineşte-ţi jurămintele faţă de Cel Preaînalt!
15 Cheamă-Mă în ziua necazului;
Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!“
16 Dumnezeu îi zice însă celui rău:
„Ce tot înşiri tu orânduirile Mele
şi ai pe buze legământul Meu,
17 când tu urăşti mustrarea
şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?
18 Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el
şi te însoţeşti cu cei ce comit adulter.
19 Dai drumul gurii la rele,
limba ta urzeşte înşelăciunea.
20 Vorbeşti împotriva fratelui tău cu care locuieşti
şi pe fiul mamei tale arunci vina[a].
21 Aşa ai făcut, iar Eu am tăcut.
Ţi-ai închipuit că sigur Eu sunt ca tine,
dar te voi mustra şi îţi voi pune totul în faţă[b]!
22 Luaţi aminte la aceste lucruri, voi care Îl uitaţi pe Dumnezeu,
ca nu cumva să vă sfâşii şi să nu aibă cine să vă scape!
23 Cine aduce mulţumire ca jertfă, acela Mă proslăveşte
şi celui ce veghează asupra căii lui îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu[c]“.
Adevărata închinare: dreptatea, bunătatea şi mila
7 În cel de-al patrulea an al domniei împăratului Darius, Cuvântul Domnului a venit la Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, adică luna Chislev[a]. 2 Cei din Betel îi trimiseseră pe Sareţer şi pe Reghem-Melek, împreună cu oamenii săi, ca să se roage Domnului 3 şi să-i întrebe pe preoţii din Casa Domnului Oştirilor şi pe profeţi: „Trebuie să plângem în luna a cincea[b] şi să postim la fel cum am făcut atâţia ani?“
4 Atunci Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:
5 „Vorbeşte întregului popor al ţării, precum şi preoţilor şi spune-le: «Când aţi postit şi v-aţi tânguit în lunile a cincea şi a şaptea[c], în timpul acestor şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi? 6 Iar când mâncaţi şi beţi, oare nu pentru voi înşivă mâncaţi şi beţi? 7 Nu sunt acestea cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin profeţii din vechime, când Ierusalimul era locuit şi în pace, alături de cetăţile din jurul lui, iar Neghevul[d] şi zona deluroasă[e] erau şi ele locuite?»“
8 Cuvântul Domnului a venit din nou la Zaharia şi i-a zis: 9 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Înfăptuiţi judecată dreaptă
şi fiecare să arate bunătate şi milă
faţă de semenul său!
10 Nu asupriţi pe văduvă sau pe orfan,
nici pe străin sau pe sărac
şi nici unul să nu gândească rău în inima lui
împotriva semenului său!»
11 «Dar ei au refuzat să asculte, şi-au întors spatele cu încăpăţânare şi şi-au astupat urechile ca să n-audă! 12 Şi-au făcut inima tare ca diamantul, ca să n-asculte Legea şi cuvintele pe care le trimitea Domnul Oştirilor prin Duhul Său, prin profeţii din vechime. Şi astfel a venit o mare mânie de la Domnul Oştirilor.
13 Când Eu[f] am chemat, ei n-au ascultat. Tot astfel, când ei vor chema, nici Eu nu voi asculta, zice Domnul Oştirilor. 14 I-am împrăştiat asemenea unei furtuni printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau, iar ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai trecea prin ea şi nu se mai întorcea prin ea. Şi au prefăcut astfel ţara cea plăcută într-o pustietate.»“
5 Vreau să vă aduc aminte, deşi voi ştiţi toate acestea o dată pentru totdeauna, că Domnul Şi-a salvat poporul din ţara Egiptului, dar la urmă i-a nimicit pe cei ce n-au crezut. 6 Iar pe îngerii care nu şi-au păstrat poziţia, ci şi-au părăsit propria locuinţă, pe aceştia El i-a păstrat în lanţuri veşnice, în beznă, pentru ziua cea mare a judecăţii. 7 Tot astfel, cei din Sodoma şi Gomora şi cei din cetăţile dimprejur, care s-au dedat la perversităţi în acelaşi fel ca aceştia şi s-au dus după trupul altora, sunt arătaţi acum ca exemplu, suferind pedeapsa unui foc veşnic.
8 Tot aşa, aceşti visători îşi pângăresc trupurile, resping autoritatea şi îi batjocoresc pe cei glorioşi[a]. 9 Însă nici arhanghelul Mihail, când i se împotrivea diavolului[b] şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotriva lui o acuzaţie batjocoritoare, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!“[c] 10 Aceştia însă batjocoresc lucrurile pe care nu le înţeleg şi sunt distruşi prin lucrurile pe care le înţeleg din instinct, ca vieţuitoarele fără raţiune. 11 Vai de ei! Căci au urmat calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam pentru o răsplată şi au fost distruşi într-o răzvrătire ca a lui Core. 12 Ei sunt nişte pete de murdărie la mesele voastre de dragoste, ospătându-se fără ruşine împreună cu voi, hrănindu-se doar pe ei înşişi; sunt nişte nori fără apă purtaţi de vânt, nişte pomi tomnatici neroditori, de două ori morţi, dezrădăcinaţi, 13 nişte valuri sălbatice ale mării, spumegându-şi ruşinile, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrat pe vecie întunericul beznă.
14 Şi despre aceştia a profeţit Enoh, al şaptelea de la Adam, spunând: „Iată, Domnul vine cu zeci de mii de sfinţi ai Săi, 15 ca să facă judecată împotriva tuturor şi să condamne orice suflet pentru toate lucrările lor nelegiuite, pe care le-au înfăptuit, şi pentru toate cuvintele grele, pe care păcătoşii neevlavioşi le-au rostit împotriva Lui.“[d] 16 Ei sunt cârtitori, nemulţumiţi, umblă după poftele lor; gura lor rosteşte lăudăroşenii[e] şi îi linguşesc[f] pe oameni pentru propriul lor beneficiu.
Îndemnuri pentru cei credincioşi
17 Însă voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele spuse mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos. 18 Ei vă spuneau că în vremea din urmă vor fi batjocoritori care vor umbla după poftele lor nelegiuite. 19 Ei sunt aceia care produc dezbinări, sunt lumeşti şi nu au Duhul. 20 Însă voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă pe credinţa voastră cea sfântă şi rugaţi-vă prin Duhul Sfânt. 21 Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus Cristos, care vă va duce la viaţă veşnică!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.