Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 32
Al lui David. Un maschil[a].
1 Ferice de cel a cărui nelegiuire este iertată,
de cel al cărui păcat este acoperit!
2 Ferice de omul
căruia Domnul nu-i ţine în seamă vina
şi în duhul căruia nu există înşelăciune!
3 Când tăceam, mi se uscau oasele
din pricina gemetelor mele necurmate.
4 Zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea;
vlaga îmi ajunsese ca o uscăciune văratică.Sela
5 Atunci mi-am mărturisit păcatul
şi nu Ţi-am ascuns vina mea.
Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului nelegiuirile!“,
şi astfel Tu mi-ai iertat vina şi păcatul.Sela.
6 De aceea fiecare credincios să Ţi se roage
câtă vreme mai poţi fi găsit,
iar când apele vor fi mari,
pe el nu-l vor atinge.
7 Tu eşti un adăpost pentru mine!
Tu mă vei păzi de necaz,
înconjurându-mă cu cântări de izbăvire!Sela
8 Jertfa celor răi este o urâciune înaintea Domnului,
dar rugăciunea celor drepţi Îi este plăcută.
9 Calea celor răi este o urâciune înaintea Domnului,
dar El îi iubeşte pe cei ce urmăresc dreptatea.
10 O disciplinare severă îl aşteaptă pe cel ce părăseşte cărarea,
iar cine dispreţuieşte mustrarea va muri.[a]
11 Locuinţa Morţilor şi Locul Nimicirii[b] sunt înaintea Domnului;
cu cât mai mult inimile fiilor oamenilor!
24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus,
ca să-l abată de la Locuinţa Morţilor, care este jos.
25 Domnul distruge casa celor mândri,
dar întăreşte hotarele văduvei.
26 Gândurile rele sunt o urâciune înaintea Domnului,
dar cuvintele plăcute sunt curate.
27 Cel lacom de câştig aduce necaz asupra familiei lui,
dar cel ce urăşte mita va trăi.
28 Inima celui drept cântăreşte răspunsurile,
dar gura celor răi împroaşcă lucruri rele.
29 Domnul este departe de cei răi,
dar ascultă rugăciunea celor drepţi.
30 O privire voioasă[a] înveseleşte inima
şi veştile bune dau sănătate oaselor.
31 Cel ce ascultă mustrarea care duce la viaţă
va locui printre înţelepţi.
32 Cine ignoră corectarea se dispreţuieşte pe sine,
dar cine ascultă mustrarea dobândeşte înţelepciune.
33 Frica de Domnul îl învaţă pe om înţelepciunea,[b]
iar smerenia merge înaintea gloriei.
1 Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia[a]: 2 har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!
Mulţumiri Dumnezeului oricărei încurajări
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei încurajări, 4 Cel Care ne încurajează în toate necazurile noastre, pentru a-i putea încuraja pe cei ce sunt în orice necaz, cu încurajarea cu care noi înşine suntem încurajaţi de Dumnezeu. 5 Aşa cum suferinţele lui Cristos abundă în noi, tot astfel, prin Cristos, suntem încurajaţi din abundenţă. 6 Dacă noi avem necazuri, este pentru încurajarea şi mântuirea voastră; dacă noi suntem încurajaţi, este pentru încurajarea voastră, care vă ajută să răbdaţi aceleaşi suferinţe pe care le răbdăm şi noi. 7 Nădejdea noastră cu privire la voi este fermă, pentru că ştim că, aşa cum sunteţi părtaşi cu noi în suferinţă, tot aşa sunteţi şi în încurajare.
8 Fraţilor, nu vrem să nu ştiţi despre necazurile pe care le-am avut în Asia[b], pentru că am avut greutăţi dincolo de puterea noastră, aşa încât pierduserăm şi nădejdea de a mai trăi. 9 Ne-am simţit ca şi cum am fi primit condamnarea la moarte, ca să nu ne bazăm pe noi înşine, ci pe Dumnezeu, Care învie morţii; 10 El ne-a scăpat dintr-un mare pericol de moarte şi va continua să ne scape. În El nădăjduim că încă ne va mai scăpa. 11 Uniţi-vă să ne ajutaţi prin rugăciunile voastre şi mulţi vor mulţumi pentru noi[c] datorită darului dat nouă ca răspuns la rugăciunile multora.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.