Revised Common Lectionary (Complementary)
CARTEA A TREIA
Psalmul 73
Un psalm al lui Asaf
1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată.
2 Cât despre mine, era să mi se îndoaie picioarele,
era cât pe ce să-mi alunece paşii,
3 căci îi invidiam pe cei lăudăroşi
când vedeam bunăstarea celor răi.
4 Căci ei n-au parte de remuşcări până la moarte,
iar trupul le este plin de grăsime.[a]
5 N-au parte de necazul muritorului de rând
şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6 De aceea mândria le atârnă de gât ca o podoabă,
iar violenţa îi înveleşte ca o manta;
7 li se bulbucă ochii de grăsime,[b]
iar imaginaţiile inimii lor întrec măsura;[c]
8 batjocoresc şi vorbesc cu răutate;
vorbesc de sus, ameninţând cu asuprire;
9 îşi înalţă gura până la ceruri,
iar limba lor cutreieră pământul.
10 De aceea poporul[d] se întoarce spre ei
şi soarbe cuvintele lor ca apa.[e]
11 Ei zic: „Cum să ştie Dumnezeu
şi cum ar putea afla Cel Preaînalt?“
12 Aşa sunt cei răi:
liniştiţi pe vecie şi crescând în bogăţie.
13 Într-adevăr, degeaba mi-am curăţit inima
şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,
14 căci sunt lovit toată ziua
şi am parte de pedeapsă în fiecare dimineaţă.
15 Dacă aş zice: „Vreau să pot vorbi şi eu aşa!“,
iată că aş trăda neamul fiilor Tăi.
16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
17 până ce am venit la Sfântul Lăcaş al lui Dumnezeu
şi am luat aminte la sfârşitul lor.
18 Într-adevăr, Tu îi aşezi în locuri alunecoase,
îi arunci în dezastru.
19 Cum sunt pustiiţi într-o clipă!
Sunt nimiciţi, sfârşiţi prin lovituri năprasnice.
20 Ca un vis la deşteptare, Stăpâne,
aşa le lepezi chipul când Te trezeşti.
21 Când inima-mi era mâhnită
şi eram străpuns în adâncul fiinţei mele,
22 eram ca o brută fără pricepere;
eram ca dobitoacele înaintea Ta.
23 Însă eu totdeauna sunt cu Tine!
Tu mă ţii de mâna dreaptă,
24 mă călăuzeşti cu sfatul Tău
şi apoi mă vei lua în slavă.
25 Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine?
Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.
26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească,
dar Dumnezeu este stânca inimii mele
şi partea mea de moştenire pe vecie.
27 Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri.
Tu-i nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
28 Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu.
Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu;
voi povesti toate isprăvile Tale!
6 Domnul i-a vorbit lui Iov din mijlocul furtunii astfel:
7 „Încinge-ţi mijlocul ca un bărbat,
ca Eu să te întreb şi tu să Mă înveţi.
8 Vei nesocoti oare dreptatea Mea?
Mă vei condamna pentru a te îndreptăţi tu?
9 Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu
şi poate tuna glasul tău ca al Lui?
10 Împodobeşte-te cu splendoare şi onoare,
îmbracă-te cu frumuseţe şi slavă.
11 Varsă-ţi şuvoiul mâniei tale,
uită-te la toţi cei mândri şi umileşte-i.
12 Uită-te la toţi cei mândri şi doboară-i,
zdrobeşte-i pe cei răi acolo unde stau,
13 ascunde-i pe toţi împreună în ţărână,
îngroapă-le faţa în întuneric.
14 Şi Eu voi recunoaşte atunci
că mâna ta dreaptă te poate salva.
Răspunsul lui Iov
42 Atunci Iov I-a răspuns Domnului:
2 „Ştiu că Tu poţi face orice lucru
şi că nimic nu poate împiedica planurile Tale.
3 Tu ai întrebat: «Cine este cel ce-Mi întunecă sfatul
vorbind fără să cunoască?»
Într-adevăr am spus lucruri pe care nu le-am înţeles,
lucruri prea minunate pentru mine,
pe care nu le-am cunoscut.
4 Tu ai zis: «Ascultă şi voi vorbi!
Te voi întreba şi Mă vei învăţa.»
5 Urechea mea a auzit despre Tine,
dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6 De aceea mă dispreţuiesc
şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.“
Isus prezice lepădarea lui Petru
31 Simon, Simon, iată, Satan a cerut să vă cearnă aşa cum se cerne grâul, 32 dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu ţi se piardă credinţa. Iar când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi!
33 Petru I-a răspuns:
– Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar şi la închisoare şi la moarte!
Lepădarea lui Petru
54 Atunci L-au prins şi L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru L-a urmat de la distanţă. 55 Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. 56 O slujnică, când l-a văzut şezând lângă foc, s-a uitat ţintă la el şi a zis:
– Şi acesta era cu El!
57 Însă el s-a lepădat zicând:
– Nu-L cunosc, femeie!
58 După puţin timp, l-a văzut altcineva, care a zis:
– Şi tu eşti dintre ei!
Dar Petru a zis:
– Nu sunt, omule!
59 Cam o oră mai târziu, un altul a susţinut cu tărie, zicând:
– Cu siguranţă şi acesta era cu El, căci este galileean!
60 Dar Petru a zis:
– Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!
Şi imediat, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoşul. 61 Domnul S-a întors şi s-a uitat la Petru. Atunci Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Domnul: „Astăzi, înainte de cântatul cocoşului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ 62 Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.