Revised Common Lectionary (Complementary)
21 Dar Tu, Doamne, Stăpâne,
de dragul Numelui Tău, fă-Ţi lucrarea cu mine!
Pentru că îndurarea Ta este mare, mântuieşte-mă!
22 Căci sunt sărman şi necăjit,
iar inima mi-e rănită înăuntrul meu.
23 Pier ca o umbră trecătoare;
sunt alungat ca o lăcustă.
24 Genunchii îmi sunt slăbiţi de post,
iar trupul mi-e sleit din lipsă de grăsime.
25 Am ajuns de batjocura lor;
cei ce mă văd dau din cap.
26 Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mă!
În îndurarea Ta, scapă-mă!
27 Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta,
să recunoască că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi.
Ei se ridică şi rămân de ruşine, dar robul Tău se va veseli.
29 Potrivnicii mei se îmbracă cu batjocura,
se acoperă cu neruşinarea ca şi cu o manta.
30 Eu Îl voi slăvi pe Domnul cu gura mea,
în mijlocul multora Îl voi lăuda.
31 Căci El stă la dreapta celui sărman,
ca să-l scape de acuzatorii lui.
Israel, condamnat pentru apostazie
20 În al şaptelea an, în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii,[a] au venit nişte bărbaţi din sfatul bătrânilor lui Israel[b] ca să-L întrebe pe Domnul şi s-au aşezat înaintea mea.
2 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 3 „Fiul omului, vorbeşte-le bătrânilor lui Israel şi spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Aţi venit să Mă întrebaţi? Viu sunt Eu, că nu Mă voi lăsa întrebat de voi, zice Stăpânul Domn.»
4 Vrei să-i judeci? Vrei să-i judeci, fiul omului? Atunci fă-le cunoscute urâciunile părinţilor lor. 5 Să le spui că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «În ziua când l-am ales pe Israel, am făcut jurământ cu urmaşii Casei lui Iacov. M-am făcut cunoscut lor în ţara Egiptului şi am făcut jurământ cu ei, afirmând: ‘Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!’ 6 În ziua aceea le-am jurat că-i voi scoate din ţara Egiptului şi că-i voi duce într-o ţară pe care am căutat-o pentru ei, o ţară unde curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările. 7 Le-am zis să-şi arunce fiecare urâciunile dinaintea ochilor lui şi să nu se întineze cu idolii Egiptului, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.
8 Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea şi nu au vrut să Mă asculte. Nici unul nu şi-a aruncat urâciunile, care îi atrăgeau privirile, şi nici nu a uitat de idolii Egiptului. Atunci am zis că-Mi voi revărsa furia peste ei şi-Mi voi consuma mânia împotriva lor, în mijlocul ţării Egiptului. 9 Dar nu le-am făcut astfel de dragul Numelui Meu, pentru ca acesta să nu fie pângărit în ochii neamurilor printre care ei se aflau şi înaintea cărora Mă făcusem cunoscut lor, cum că îi voi scoate din ţara Egiptului. 10 Aşa că i-am scos din ţara Egiptului şi i-am dus în pustie.
11 Le-am dat hotărârile Mele şi le-am făcut cunoscute rânduielile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele. 12 Le-am mai dat şi Sabatele Mele, ca semn între Mine şi ei, ca să se ştie că Eu sunt Domnul Care îi sfinţeşte.
13 Dar cei din Casa lui Israel s-au răzvrătit împotriva Mea în pustie. Nu au urmat hotărârile Mele, au respins rânduielile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele, şi au pângărit mult Sabatele Mele. Am zis atunci că-Mi voi revărsa furia peste ei şi-i voi nimici în pustie. 14 Dar nu le-am făcut astfel de dragul Numelui Meu, pentru ca acesta să nu fie pângărit în faţa neamurilor dinaintea cărora i-am scos. 15 De asemenea, le-am jurat în pustie că nu-i voi mai duce în ţara pe care le-am rânduit-o, în ţara în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările, 16 deoarece au respins rânduielile Mele, nu au urmat hotărârile Mele şi au pângărit Sabatele Mele. Căci inimile lor tot după idolii lor s-au dus. 17 Totuşi m-am uitat cu milă la ei, nu i-am distrus şi nu i-am lăsat să sfârşească în pustie.
Avertizare împotriva necredinţei
7 De aceea, aşa cum spune Duhul Sfânt:
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,
8 nu vă împietriţi inimile, ca atunci când v-aţi răzvrătit,
ca în ziua încercării în pustie,
9 când strămoşii voştri M-au pus la încercare şi M-au ispitit,
deşi Îmi văzuseră lucrările 10 timp de patruzeci de ani!
De aceea M-am mâniat pe generaţia aceasta
şi am zis: «Ei întotdeauna s-au rătăcit în inimile lor
şi n-au cunoscut căile Mele.»
11 De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“[a]
12 Fiţi atenţi, fraţilor, ca nici unul dintre voi să nu aibă o inimă rea, necredincioasă, care să-l întoarcă de la Dumnezeul cel Viu, 13 ci încurajaţi-vă unul pe altul în fiecare zi, atâta timp cât se spune „astăzi“, astfel încât nici unul dintre voi să nu fie împietrit prin înşelăciunea păcatului! 14 Noi avem parte de Cristos dacă păstrăm cu fermitate, până la sfârşit, încrederea pe care am avut-o la început. 15 Este spus:
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,
nu vă împietriţi inimile ca atunci când v-aţi răzvrătit!“[b]
16 Cine au fost cei ce au auzit şi s-au răzvrătit? Nu toţi cei ce au ieşit din Egipt prin Moise? 17 Şi pe cine s-a mâniat El timp de patruzeci de ani? Nu pe cei care au păcătuit şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? 18 Cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu celor care nu au ascultat? 19 Vedem că ei n-au putut intra din cauza necredinţei.
Odihna promisă de Dumnezeu
4 De aceea, întrucât promisiunea intrării în odihna Lui rămâne încă deschisă, să avem grijă ca nici unul dintre voi să nu se pomenească venit prea târziu. 2 Şi nouă ne-a fost vestită Evanghelia[c] ca şi lor, dar lor, cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de nici un folos, pentru că cei care l-au auzit nu l-au unit cu credinţa[d], 3 însă cei care am crezut intrăm în acea odihnă, aşa cum a spus:
„De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“[e]
Şi totuşi lucrările Sale au fost terminate încă de la crearea lumii – 4 pentru că a spus undeva, despre ziua a şaptea, astfel: „Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui“[f] 5 şi, din nou, în acelaşi loc: „Nu vor intra în odihna Mea!“ 6 Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, şi întrucât cei dintâi, cărora li s-a vestit Evanghelia, n-au intrat din cauza neascultării, 7 El stabileşte din nou o zi: „astăzi“, spunând, prin David, după atât de mult timp, aşa cum a fost spus mai înainte:
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,
nu vă împietriţi inimile!“[g]
8 Dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, atunci Dumnezeu nu le-ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi. 9 Rămâne încă pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat, 10 pentru că oricine intră în odihna Lui se va odihni de lucrările lui, ca şi Dumnezeu de ale Sale. 11 Să ne grăbim[h] deci să intrăm în acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă printr-o neascultare ca a lor!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.