Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 127
Un cântec de pelerinaj. Al lui Solomon.
1 Dacă nu zideşte Domnul o casă,
degeaba trudesc cei ce o zidesc.
Dacă nu străjuieşte Domnul o cetate,
degeaba păzeşte străjerul.
2 Degeaba vă treziţi devreme
şi vă culcaţi târziu,
mâncând o pâine câştigată cu trudă.
Preaiubitului Său însă El îi dă cu adevărat odihnă[a].
3 Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul,
rodul pântecelui este o răsplată.
4 Ca săgeţile în mâna unui viteaz,
aşa sunt fiii din anii tinereţii.
5 Ferice de bărbatul
care îşi umple tolba cu ei;
el nu se va ruşina
când va vorbi duşmanilor la poartă.
12 „Adu-ţi aminte de Creatorul tău
în zilele tinereţii tale,
până nu vin zilele cele rele
şi până nu se apropie anii când vei zice:
«Nu găsesc nici o plăcere în ei!»;
2 până nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele
şi până nu se întorc norii după ploaie.
3 În zilele acelea încep să tremure paznicii casei
şi se îndoaie cei tari,
se opresc cei ce macină, care s-au împuţinat,
şi se întunecă cei ce se uită pe ferestre,
4 se închid cele două uşi care dau în stradă
şi scade sunetul morii.
Atunci te vei scula la ciripitul păsării,
dar glasul tuturor cântăreţelor se va auzi înăbuşit;
5 te vei teme de înălţimi
şi te vei speria pe drum!
Adu-ţi aminte de Creatorul tău,
până nu înfloreşte migdalul
până nu se târăşte lăcusta
şi trece pofta,
căci fiecare merge spre casa cea veşnică,
iar bocitorii cutreieră pe stradă;
6 până nu se rupe funia de argint
şi până nu se sparge vasul de aur,
până nu se sfărâmă vasul la izvor
şi până nu este zdrobită roata la fântână;
7 până nu se întoarce ţărâna în pământ, de unde a fost luată,
şi până când suflarea nu se întoarce la Dumnezeu, Cel Care a dat-o.
8 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul[a].
Totul este deşertăciune!“
13 Concluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta:
«Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui,
căci aceasta este datoria fiecărui om.[a]
14 Fiindcă Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare,
tot ce este ascuns,
fie bine, fie rău.»“
Despre îngrijorări
22 Apoi le-a zis ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca! 23 Căci viaţa este mai mult decât mâncarea, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. 24 Uitaţi-vă cu atenţie la corbi: ei nici nu seamănă, nici nu seceră şi nu au nici cămară, nici hambar. Şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai valoroşi sunteţi voi decât păsările! 25 Şi apoi cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot[a] la firul vieţii lui[b]?! 26 Deci dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?!
27 Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii: ei nici nu trudesc din greu, nici nu torc[c]. Şi totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei! 28 Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?!
29 Nu căutaţi ce să mâncaţi şi ce să beţi, nici nu fiţi îngrijoraţi, 30 căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută! Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele. 31 Căutaţi în schimb Împărăţia Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.