Revised Common Lectionary (Complementary)

²⁰ Atunci Domnul a zis: „Plângerea împotriva Sodomei şi Gomorei este foarte mare, iar păcatul lor este foarte grav! ²¹ Trebuie să cobor să văd dacă au făcut aşa cum s-a auzit până la Mine; iar dacă nu, voi şti.“

²² Acei bărbaţi s-au întors de acolo şi au plecat înspre Sodoma. Dar Avraam a rămas, stând înaintea Domnului.^{[a] 23} Avraam s-a apropiat de El şi a zis:

– Îl vei distruge Tu şi pe cel drept împreună cu cel rău? ²⁴ Poate că sunt cincizeci de oameni drepţi în cetate; vei distruge atunci acel loc şi nu-l vei cruţa de dragul celor cincizeci de oameni drepţi care sunt în cetate? ²⁵ Departe de Tine să faci un astfel de lucru: să-l omori pe cel drept împreună cu cel rău, astfel încât celui drept să i se facă la fel ca şi celui rău! Departe de Tine lucrul acesta! Oare nu va face Judecătorul întregului pământ ceea ce este drept?

²⁶ – Dacă voi găsi în cetatea Sodoma cincizeci de oameni drepţi, i-a răspuns Domnul, voi cruţa tot acel loc de dragul lor.

²⁷ – Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a spus Avraam, deşi nu sunt decât praf şi cenuşă, ²⁸ dacă din cei cincizeci vor lipsi cinci, vei distruge toată cetatea din cauza lipsei celor cinci?

– Dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

²⁹ – Poate vor fi găsiţi numai patruzeci, a adăugat din nou Avraam.

– De dragul celor patruzeci, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

³⁰ – Să nu se mânie Stăpânul dacă vorbesc iarăşi, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar treizeci.

– Dacă voi găsi acolo treizeici de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

³¹ – Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a continuat Avraam, poate vor fi găsiţi doar douăzeci.

– De dragul celor douăzeci, nu voi distruge cetatea, i-a răspuns El.

³² – Să nu se mânie Stăpânul dacă mai vorbesc doar o dată, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar zece oameni drepţi în cetate.

– De dragul celor zece, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

Psalmul 138

Al lui David

Trăire în Cristos şi libertate faţă de filozofiile omeneşti

⁶ Aşadar, după cum L-aţi primit pe Cristos Isus, Domnul, tot aşa să şi continuaţi să trăiţi în El, ⁷ înrădăcinaţi şi zidiţi în El, devenind tot mai puternici în credinţă, cum aţi fost învăţaţi, aducând din belşug mulţumire. ⁸ Vedeţi să nu vă înrobească cineva prin vreo filozofie deşartă şi înşelătoare, care ţine de tradiţia oamenilor şi de principiile^[a] acestei lumi, şi nu de Cristos. ⁹ Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii ¹⁰ şi în El, Care este capul oricărei stăpâniri şi autorităţi, sunteţi şi voi compleţi. ¹¹ În El aţi fost şi circumcişi, cu o circumcizie care nu este făcută de mâini omeneşti, ci cu circumcizia lui Cristos, prin dezbrăcarea de firea^[b] păcătoasă, ¹² fiind îngropaţi împreună cu El prin botez şi înviaţi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, Care L-a înviat din morţi. ¹³ Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră necircumcisă, Dumnezeu v-a^[c] adus la viaţă împreună cu Cristos, când ne-a iertat toate greşelile. ¹⁴ El a şters însemnarea^[d] cu tot cu regulile ei, care era împotriva noastră şi ni se opunea, a luat-o şi a pironit-o pe cruce. ¹⁵ A dezbrăcat de putere stăpânirile şi autorităţile şi le-a făcut de ruşine în văzul tuturor, triumfând asupra lor prin cruce^[e].

¹⁶ Aşadar, nimeni să nu vă condamne cu privire la ce mâncaţi şi ce beţi sau cu privire la o sărbătoare, sau la o lună nouă^[a], sau cu privire la o zi de Sabat, ¹⁷ care sunt o umbră a lucrurilor viitoare; trupul^[b] însă este al lui Cristos. ¹⁸ Nimeni care-şi găseşte plăcerea într-o falsă smerenie şi în închinarea la îngeri^[c] să nu vă răpească premiul. Un astfel de om cercetează amănunţit lucrurile pe care pretinde că le-a văzut şi se îngâmfă fără motiv prin gândurile firii^[d] lui. ¹⁹ El nu se ţine strâns de Cap, din Care tot trupul, sprijinit şi ţinut la un loc prin ligamente şi tendoane, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.

Învăţătura lui Isus despre rugăciune

11 Într-o zi, Isus se afla într-un loc oarecare şi se ruga. După ce a terminat, unul din ucenicii Lui I-a zis:

– Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui!

² El le-a zis:

– Când vă rugaţi, să ziceţi astfel:

⁵ Apoi le-a zis:

– Cine dintre voi, care are un prieten, se duce la acesta la miezul nopţii să-i spună: „Prietene, împrumută-mi trei pâini, ⁶ pentru că a venit la mine, din călătorie, un prieten de-al meu şi n-am nimic ce să-i pun înainte!“?

⁷ Acela i-ar răspunde dinăuntru: „Nu mă deranja; uşa este deja încuiată, iar copiii mei sunt cu mine în pat; nu mă pot ridica să-ţi dau!“ ⁸ Vă spun că, deşi nu s-ar ridica să-i dea pentru că-i este prieten, totuşi, ca să nu se facă de ruşine^[d], până la urmă tot se va ridica şi-i va da orice are nevoie.

⁹ Prin urmare, vă spun: cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! ¹⁰ Căci oricine cere primeşte; cel ce caută găseşte, iar celui ce bate i se va deschide.

¹¹ Cine este tatăl acela dintre voi care, atunci când fiul său îi cere^[e] un peşte, să-i dea în schimb un şarpe? ¹² Sau care, atunci când acesta îi cere un ou, să-i dea un scorpion? ¹³ Aşadar, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl Care este în ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!