Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 25[a]
Al lui David
1 Doamne, la Tine îmi înalţ sufletul!
2 Dumnezeul meu, în Tine mă încred:
să nu fiu dat de ruşine!
Să nu se bucure duşmanii mei de mine!
3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine,
ci de ruşine vor fi făcuţi cei ce Îţi sunt necredincioşi fără motiv.
4 Fă-mi cunoscute căile Tale, Doamne,
învaţă-mă cărările Tale!
5 Călăuzeşte-mă în adevărul Tău, învaţă-mă,
căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele!
În Tine nădăjduiesc toată ziua.
6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de mila şi de îndurarea Ta,
căci acestea sunt veşnice!
7 Nu-Ţi aduce aminte de păcatele din tinereţea mea, nici de greşelile mele,
ci adu-Ţi aminte de mine după îndurarea Ta,
pentru bunătatea Ta, Doamne!
8 Domnul este bun şi drept;
de aceea le dă învăţătură celor păcătoşi pe cale.
9 El îi îndrumă pe cei smeriţi în ceea ce este drept
şi îi învaţă pe cei smeriţi calea Lui.
10 Toate cărările Domnului sunt îndurare şi adevăr
pentru cei ce păzesc legământul şi mărturiile Lui.
14 Atunci Faraon a trimis după Iosif, iar el a fost scos repede din temniţă. Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele şi s-a prezentat înaintea lui Faraon. 15 Acesta i-a zis:
– Am avut un vis, dar nu este nimeni care să-l poată interpreta. Am auzit că tu poţi interpreta un vis imediat ce-l auzi.
16 – Nu eu, ci Dumnezeu îi va da lui Faraon un răspuns prielnic, i-a răspuns Iosif.
17 Atunci Faraon i-a zis lui Iosif:
– Am visat că stăteam pe malul Nilului 18 şi că din Nil au ieşit şapte vaci frumoase şi grase, care păşteau între trestii. 19 După ele au ieşit alte şapte vaci mici, foarte urâte şi sfrijite. Niciodată n-am văzut vaci atât de urâte în toată ţara Egiptului. 20 Vacile sfrijite şi urâte le-au mâncat pe primele şapte vaci grase; 21 dar după ce le-au mâncat, nimeni nu şi-ar fi dat seama că au făcut acest lucru, pentru că erau la fel de sfrijite ca şi înainte. Apoi m-am trezit. 22 Am adormit din nou şi am avut un alt vis: şapte spice de grâne, pline şi bune, creşteau pe acelaşi pai. 23 După ele au răsărit şapte spice uscate, slabe şi arse de vântul de răsărit. 24 Spicele slabe le-au înghiţit pe cele şapte spice bune. Le-am spus magicienilor aceste vise, dar nici unul nu mi le-a putut explica.
25 Atunci Iosif i-a zis lui Faraon:
– Visele lui Faraon reprezintă acelaşi lucru; Dumnezeu i-a descoperit ce urmează să facă. 26 Cele şapte vaci bune reprezintă şapte ani, iar cele şapte spice bune reprezintă tot şapte ani; este un singur vis. 27 Cele şapte vaci slabe şi urâte, care au ieşit după primele, reprezintă şapte ani, ca şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit. Ele reprezintă şapte ani de foamete. 28 Se va întâmpla exact aşa cum i-am spus lui Faraon; Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce urmează să facă. 29 Vor veni şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului. 30 După ei vor veni şapte ani de foamete, astfel încât tot belşugul din ţara Egiptului va fi uitat. Foametea va pustii ţara; 31 belşugul nu va mai fi cunoscut în ţară din cauza foametei care va urma, pentru că ea va fi foarte grea. 32 Visul i-a fost arătat lui Faraon în două feluri, pentru că acest lucru este hotărât de Dumnezeu, iar Dumnezeu îl va împlini în curând. 33 De aceea Faraon să aleagă acum un om priceput şi înţelept şi să-l pună conducător peste ţara Egiptului. 34 Faraon să rânduiască supraveghetori peste ţara Egiptului şi să ia o cincime din rodul ţării în timpul celor şapte ani de belşug. 35 Ei să strângă toată hrana din aceşti ani buni care vin, să pună grânele pentru hrana celor din cetăţi sub stăpânirea lui Faraon şi să le păzească. 36 Hrana aceea va fi o rezervă pentru ţară în cei şapte ani de foamete care vor veni peste ţara Egiptului, astfel încât ţara să nu piară în timpul foametei.
Credinţa şi fapta
14 Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, 16 iar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos? 17 Tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.
18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele! 19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul[a]? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară! 20 Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică[b]? 21 Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar? 22 Vezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte. 23 Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“[c]; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. 24 Vedeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. 25 În acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum? 26 Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.