Revised Common Lectionary (Complementary)
7 Legea Domnului este desăvârşită;
ea înviorează sufletul.
Mărturia Domnului este adevărată;
ea înţelepţeşte pe cel neştiutor[a].
8 Orânduirile Domnului sunt drepte;
ele îmi bucură inima.
Porunca Domnului este curată;
ea dă lumină ochilor.
9 Frica de Domnul este curată;
ea dăinuie veşnic.
Judecăţile Domnului sunt adevărate;
ele se susţin una pe cealaltă.
10 Ele sunt mai preţioase decât aurul,
decât mult aur curat,
sunt mai dulci decât mierea,
decât picurul din faguri.
11 Chiar şi robul Tău este instruit din ele.
Când le păzeşte, are o mare răsplată.
12 Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă?
Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
13 Păzeşte-l, de asemenea, pe robul Tău de păcatele cu bună ştiinţă[b],
ca nu cumva aceasta să mă stăpânească!
Atunci voi fi integru,
nevinovat de o mare nelegiuire.
14 Fie plăcute cuvintele gurii mele
şi murmurul inimii mele înaintea Ta,
Doamne, Stânca mea, Răscumpărătorul meu!
13 În ziua următoare, Moise s-a aşezat ca să judece poporul şi poporul a stat în jurul lui de dimineaţa până seara. 14 Când socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, l-a întrebat:
– Ce faci tu acolo pentru popor? De ce stai singur şi tot poporul stă în jurul tău de dimineaţa până seara?
15 Moise i-a răspuns socrului său:
– Pentru că poporul vine la mine să ceară sfatul lui Dumnezeu. 16 Când au vreo problemă, vin la mine ca să-i judec, iar eu le fac cunoscute poruncile şi legile lui Dumnezeu.
17 Socrul lui Moise i-a zis:
– Ceea ce faci tu nu este bine. 18 Te istoveşti singur şi istoveşti şi poporul care este cu tine. Sarcina este prea grea pentru tine, ca să o poţi purta singur. 19 Ascultă-mă: îţi voi da un sfat şi Dumnezeu va fi cu tine! Stai înaintea lui Dumnezeu pentru popor şi adu problemele înaintea Sa; 20 învaţă-i poruncile şi legile şi arată-le calea pe care trebuie să meargă şi lucrurile pe care trebuie să le facă. 21 Caută oameni destoinici în popor, oameni care se tem de Dumnezeu, care sunt vrednici de încredere şi urăsc câştigul necinstit. Pune-i pe aceşti oameni conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni. 22 Ei să slujească ca judecători ai poporului în orice vreme; să aducă înaintea ta orice caz greu, însă cazurile uşoare să le judece ei înşişi. În felul acesta va fi mai uşor pentru tine şi ei vor duce povara împreună cu tine. 23 Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă sarcinilor şi tot poporul va merge la locul lui în pace.
24 Moise a ascultat de socrul său şi a făcut tot ceea ce acesta i-a zis. 25 A ales oameni destoinici din tot Israelul şi i-a pus conducători peste popor: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni. 26 Ei judecau poporul tot timpul; cazurile grele i le aduceau lui Moise, iar cele uşoare le judecau ei înşişi. 27 Apoi Moise şi-a lăsat socrul să plece în ţara lui.
13 Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi când şi-au dat seama că erau oameni neînvăţaţi[a] şi de rând, s-au mirat şi au înţeles că fuseseră cu Isus. 14 Văzându-l însă stând lângă ei pe omul care fusese vindecat, n-au avut ce să zică. 15 Prin urmare, le-au poruncit să iasă afară din Sinedriu[b] şi s-au sfătuit între ei, zicând: 16 „Ce să le facem oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că, prin ei, s-a făcut un semn clar şi nu putem nega. 17 În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească şi mai departe în popor, să-i ameninţăm, ca să nu mai vorbească nici unui om în Numele acesta!“ 18 I-au chemat şi le-au poruncit să nu mai vorbească deloc şi să nu mai dea învăţătură în Numele lui Isus. 19 Însă Petru şi Ioan le-au răspuns: „Judecaţi voi înşivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu! 20 Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi auzit!“ 21 După ce i-au ameninţat din nou, le-au dat drumul, negăsind un mod prin care să-i pedepsească, din pricina poporului, deoarece toţi Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22 Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.
Credincioşii se roagă pentru a primi îndrăzneală
23 După ce li s-a dat drumul, s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră conducătorii preoţilor şi bătrânii. 24 Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul în acelaşi gând către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne peste toate, Tu, Cel Care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele, 25 Tu ai vorbit, prin Duhul Sfânt, prin gura strămoşului nostru David, slujitorul Tău, astfel:
«De ce se întărâtă neamurile
şi de ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
26 Regii pământului iau poziţie
şi conducătorii se strâng laolaltă,
împotriva Domnului şi împotriva Unsului[c] Său.»[d]
27 Căci într-adevăr, împotriva Slujitorului Tău cel sfânt, Isus, pe Care L-ai uns Tu, s-au adunat în această cetate Irod[e], Ponţiu Pilat[f], neamurile şi poporul[g] lui Israel, 28 ca să facă, de fapt, tot ceea ce ai hotărât mai dinainte să se întâmple prin mâna Ta şi planul Tău. 29 Şi acum, Doamne, uită-te la ameninţările lor şi dă-le robilor Tăi toată îndrăzneala ca să vestească Cuvântul Tău! 30 Întinde-Ţi mâna ca să se facă vindecări, semne şi minuni prin Numele Slujitorului Tău cel sfânt, Isus!“
31 După ce s-au rugat, locul unde erau adunaţi s-a cutremurat, şi toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vestească Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.