Revised Common Lectionary (Complementary)

Psalmul 92

Un psalm. Un cântec. Pentru Sabat.

²⁶ Solomon a adunat care şi cai; avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de cai^[a], pe care îi ţinea în cetăţile pentru care, precum şi împreună cu el, la Ierusalim. ²⁷ Regele a făcut ca argintul să fie la fel de obişnuit în Ierusalim precum pietrele, iar cedrii la fel de numeroşi precum sicomorii de pe dealuri^[b]. ²⁸ Caii, pe care Solomon îi avea, erau aduşi din Egipt^[c] şi din Kue^[d]; negustorii regelui îi cumpărau din Kue pe un preţ stabilit. ²⁹ Un car era cumpărat din Egipt cu şase sute de şecheli^[e] de argint, iar un cal cu o sută cincizeci de şecheli^[f]. De asemenea, prin ei erau vânduţi cai şi care tuturor regilor hitiţilor şi regilor Aramului.

11 Regele Solomon însă, pe lângă fiica lui Faraon, a iubit multe femei străine: moabite, amonite, edomite, sidoniene şi hitite. ² Ele erau din neamurile despre care Domnul le poruncise israeliţilor: „Să nu vă căsătoriţi cu ele^[g], căci cu siguranţă vă vor întoarce inimile înspre zeii lor!“ Dar Solomon s-a alipit de ei, iubindu-i. ³ El avea ca soţii şapte sute de prinţese şi trei sute de ţiitoare; iar soţiile sale i-au pervertit inima. ⁴ Când Solomon a îmbătrânit, soţiile sale i-au întors inima înspre alţi dumnezei, astfel că inima lui nu a mai fost în întregime a Domnului, Dumnezeul său, aşa cum fusese inima tatălui său, David. ⁵ El i-a slujit lui Aştoret^[h], zeiţa sidonienilor, şi lui Moleh^[i], urâciunea amoniţilor. ⁶ Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului şi nu L-a urmat întru totul pe Domnul ca tatăl său, David. ⁷ Pe muntele din faţa Ierusalimului, el a zidit o înălţime pentru Chemoş, urâciunea moabiţilor, şi pentru Moleh, urâciunea amoniţilor. ⁸ Aşa a făcut pentru toate soţiile sale străine care ardeau tămâie şi aduceau jertfe zeilor lor.

⁴ Prin credinţă I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât a lui Cain. Prin aceasta s-a spus despre el că este drept, atunci când Dumnezeu a vorbit de bine despre darurile sale. El a murit, însă prin credinţa sa, el încă vorbeşte.

⁵ Prin credinţă a fost luat Enoh, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a luat. Căci înainte de strămutarea lui s-a depus mărturie că Îi era plăcut lui Dumnezeu. ⁶ Şi fără credinţă este imposibil să-I fim plăcuţi, pentru că oricine se apropie de El trebuie să creadă că El există şi că îi răsplăteşte pe cei ce-L caută.

⁷ Prin credinţă a ascultat Noe, când a fost avertizat cu privire la lucruri pe care el încă nu le vedea, şi a construit o arcă, pentru a-şi salva familia. Prin aceasta el a condamnat lumea şi a devenit un moştenitor al dreptăţii care este potrivit cu credinţa.