Revised Common Lectionary (Complementary)
7 Din pricina Ta port eu ocara,
şi dezonoarea mi-a acoperit faţa.
8 Sunt considerat un străin de către fraţii mei,
un venetic de către fiii mamei mele,
9 căci râvna pentru Casa Ta mă mistuie
şi ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste mine!
10 Când plâng şi postesc,
ei mă batjocoresc.
11 Când îmbrac sacul de jale,
ei mă fac de pomină.
12 Cei ce stau la poarta cetăţii mă vorbesc,
cei ce se îmbată cântă despre mine.
13 Totuşi eu tot Ţie mă voi ruga, Doamne,
pentru vremea bunăvoinţei Tale.
Dumnezeule, în marea Ta îndurare,
răspunde-mi cu izbăvirea Ta sigură!
14 Izbăveşte-mă din noroi, să nu mă afund!
Să fiu izbăvit de cei ce mă urăsc şi de adâncurile apei!
15 Şuvoaiele apelor să nu mă ducă,
să nu mă înghită adâncul,
să nu se închidă deasupra-mi gura gropii!
16 Doamne, răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de bună[a]!
După mila Ta cea mare, întoarce-Ţi faţa spre mine!
17 Nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău, căci sunt în necaz,
ci răspunde-mi degrabă!
18 Apropie-Te de sufletul meu şi răscumpără-mi-l!
Din pricina celor ce mă urăsc, scapă-mă!
12 Ei însă zic: «În zadar! Noi ne vom urma în continuare gândurile şi fiecare va lucra după încăpăţânarea inimii lui rele.»
13 De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
«Întrebaţi printre neamuri:
‘Cine a mai auzit asemenea lucruri?
Fecioara Israel a făcut
cel mai îngrozitor lucru.
14 Oare zăpada Libanului
părăseşte vreodată stâncile versanţilor lui[a]?
Oare seacă vreodată
apele reci care vin de departe?[b]’
15 Cei din poporul Meu însă M-au uitat
şi aduc tămâie idolilor de nimic.
Aceştia i-au făcut să se împiedice pe căile lor,
pe vechile cărări,
pentru a umbla pe poteci
şi pe drumuri nebătătorite,
16 făcând astfel din ţara lor o pustietate
şi o veşnică batjocură.
Toţi cei ce trec prin ea sunt uimiţi
şi dau din cap.
17 Ca vântul din răsărit,
aşa îi voi împrăştia înaintea duşmanului.
În ziua necazului lor
le voi arăta spatele şi nu faţa.»“
Isus, făcut asemenea fraţilor Săi
5 Nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare, despre care vorbim, 6 ci cineva a mărturisit solemn undeva, spunând:
„Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el
şi fiul omului ca să-Ţi pese de el?
7 Totuşi, Tu l-ai făcut cu puţin[a] mai prejos decât pe îngeri
şi l-ai încoronat cu slavă şi cu cinste;
8 i-ai pus totul sub picioare.“[b]
Dacă i le-a supus pe toate, n-a lăsat nimic care să nu-i fie supus, dar acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse. 9 Îl vedem însă pe Isus, Care a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii, încoronat acum cu slavă şi onoare datorită morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toţi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.