Revised Common Lectionary (Complementary)
9 Atunci Domnul, Dumnezeul tău, te va face să prosperi în toate lucrările mâinilor tale, în rodul trupului tău, în rodul cirezilor tale şi în rodul pământului. Domnul se va bucura din nou de fericirea ta, aşa cum s-a bucurat de cea a strămoşilor tăi, 10 dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeul tău, păzind poruncile şi hotărârile Lui scrise în această Carte a Legii şi dacă te vei întoarce la El din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
Alegerea între viaţă şi moarte
11 Porunca aceasta, pe care ţi-o dau astăzi, nu este prea grea pentru tine, nici prea departe de tine. 12 Nu este nici în cer, ca să zici: «Cine se va înălţa la cer pentru noi ca să ne-o aducă şi astfel să o auzim şi să o împlinim?» 13 Şi nu este nici de partea cealaltă a mării, ca să zici: «Cine va traversa marea ca să ne-o aducă şi astfel să o auzim şi s-o împlinim?» 14 Dimpotrivă, Cuvântul este foarte aproape de tine; este în gura ta şi în inima ta, ca să-l poţi împlini.
Psalmul 25[a]
Al lui David
1 Doamne, la Tine îmi înalţ sufletul!
2 Dumnezeul meu, în Tine mă încred:
să nu fiu dat de ruşine!
Să nu se bucure duşmanii mei de mine!
3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine,
ci de ruşine vor fi făcuţi cei ce Îţi sunt necredincioşi fără motiv.
4 Fă-mi cunoscute căile Tale, Doamne,
învaţă-mă cărările Tale!
5 Călăuzeşte-mă în adevărul Tău, învaţă-mă,
căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele!
În Tine nădăjduiesc toată ziua.
6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de mila şi de îndurarea Ta,
căci acestea sunt veşnice!
7 Nu-Ţi aduce aminte de păcatele din tinereţea mea, nici de greşelile mele,
ci adu-Ţi aminte de mine după îndurarea Ta,
pentru bunătatea Ta, Doamne!
8 Domnul este bun şi drept;
de aceea le dă învăţătură celor păcătoşi pe cale.
9 El îi îndrumă pe cei smeriţi în ceea ce este drept
şi îi învaţă pe cei smeriţi calea Lui.
10 Toate cărările Domnului sunt îndurare şi adevăr
pentru cei ce păzesc legământul şi mărturiile Lui.
1 Pavel, apostol al lui Cristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, 2 către sfinţii care sunt în Colose, fraţi credincioşi[a] în Cristos: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru[b]!
Mulţumirea şi rugăciunea lui Pavel pentru biserică
3 Îi mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, când ne rugăm pentru voi, 4 fiindcă am auzit despre credinţa voastră în Cristos Isus şi despre dragostea pe care o aveţi pentru toţi sfinţii, 5 datorită nădejdii care există pentru voi în ceruri, nădejde despre care voi aţi auzit mai înainte, prin Cuvântul adevărului – Evanghelia[c], 6 care a ajuns până la voi. Ea creşte în toată lumea şi aduce roade; la fel se întâmplă şi între voi din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut cu adevărat harul lui Dumnezeu, 7 aşa cum aţi învăţat de la Epafras, preaiubitul nostru slujitor împreună cu noi şi slujitor credincios al lui Cristos pentru noi[d]. 8 El ne-a făcut cunoscută dragostea voastră în Duhul.
9 De aceea şi noi, din ziua în care am auzit, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să fiţi umpluţi de cunoaşterea voii Lui, cu toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească, 10 pentru a trăi într-un mod vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în toate, rodind tot felul de fapte bune şi crescând în cunoaşterea lui Dumnezeu, 11 fiind întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria Lui slăvită, ca să fiţi pregătiţi să înduraţi totul cu răbdare, 12 mulţumindu-I cu bucurie Tatălui, Care ne-a[e] îndreptăţit să avem parte de moştenirea sfinţilor în Împărăţia[f] luminii. 13 El ne-a scăpat de sub autoritatea întunericului şi ne-a adus în Împărăţia Fiului Său iubit, 14 în Care avem răscumpărarea[g], iertarea păcatelor.
Pilda samariteanului milostiv
25 Chiar atunci un expert în Lege s-a ridicat să-L pună la încercare pe Isus şi L-a întrebat:
– Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?
26 Isus i-a răspuns:
– Ce este scris în Lege? Ce citeşti acolo?
27 El I-a zis:
– „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată mintea ta[a] şi pe semenul tău ca pe tine însuţi!“[b]
28 Isus i-a zis:
– Ai răspuns corect. Fă aşa şi vei trăi!
29 Dar el, care voia să se justifice, L-a întrebat pe Isus:
– Şi cine este semenul meu?
30 Isus i-a răspuns:
– Un om care cobora de la Ierusalim la Ierihon[c] a căzut în mâinile tâlharilor. Ei l-au dezbrăcat, l-au bătut zdravăn şi apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, pe acel drum cobora un preot. Dar când l-a văzut, preotul a trecut înainte, ocolindu-l. 32 Tot aşa şi un levit, când a ajuns în locul acela şi l-a văzut, a trecut înainte ocolindu-l. 33 Însă un samaritean[d], care călătorea şi el pe acolo, când a ajuns în dreptul lui şi l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34 S-a apropiat, i-a bandajat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin. Apoi l-a pus pe propriul lui animal de povară, l-a dus la un han şi a continuat să-l îngrijească. 35 În ziua următoare, a scos doi denari[e], i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, iar când mă voi întoarce, îţi voi plăti eu orice vei mai cheltui în plus!“
36 Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost semenul celui căzut în mâinile tâlharilor?
37 El I-a răspuns:
– Cel ce şi-a făcut milă de el.
Isus i-a zis:
– Du-te şi fă şi tu la fel!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.