Revised Common Lectionary (Complementary)
73 Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit.
De aceea, dă-mi pricepere ca să pot învăţa poruncile Tale!
74 Cei ce se tem de Tine mă privesc şi se bucură,
căci aştept împlinirea Cuvântului Tău.
75 Doamne, recunosc că judecăţile Tale sunt drepte
şi că din credincioşie m-ai smerit.
76 Fă-mi parte de îndurarea Ta, pentru a fi mângâiat,
după promisiunea pe care ai făcut-o robului Tău.
77 Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi,
căci îmi găsesc desfătarea în Legea Ta!
78 Să fie făcuţi de râs cei îngâmfaţi, căci m-au defăimat prin minciuni!
Cât despre mine, eu voi cugeta la hotărârile Tale!
79 Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine
şi cei ce cunosc mărturiile Tale!
80 Fie-mi inima integră în orânduirile Tale,
şi atunci nu voi fi dat de ruşine!
10 Cui să-i vorbesc şi pe cine să înştiinţez
ca ei să asculte?
Iată, urechile le sunt astupate[a]
şi nu pot lua aminte.
Cuvântul Domnului este privit cu dispreţ
şi nu-şi găsesc plăcerea în el.
11 Eu însă sunt aşa de plin de mânia Domnului
încât n-o mai pot ţine în mine.
«Toarn-o peste copilul de pe uliţă,
peste tinerii adunaţi laolaltă,
căci şi bărbatul, şi soţia sa vor fi luaţi,
şi bătrânul, şi cel încărcat de zile.
12 Casele lor vor trece în stăpânirea altora,
împreună cu terenurile şi soţiile lor,
căci Îmi voi întinde mâna
împotriva locuitorilor ţării, zice Domnul.
13 De la cel mai mic până la cel mai mare,
toţi sunt lacomi de câştig;
de la profet până la preot,
toţi înşală.
14 Ei leagă în mod uşuratic
rana poporului Meu,
zicând: ‘Pace, pace!’,
când nu este pace.
15 Dar se ruşinează ei oare când săvârşesc vreo urâciune?
Nu, nu le e ruşine deloc
şi nici nu ştiu să roşească.
De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad;
vor fi răsturnaţi când îi voi pedepsi, zice Domnul.»“
16 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Staţi la răspântii şi priviţi!
Întrebaţi care sunt cărările cele vechi,
unde este calea cea bună; apoi umblaţi pe ea
şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Dar ei spun: ‘Nu vrem să umblăm pe ea!’
17 Am pus păzitori peste voi.
Luaţi aminte la sunetul trâmbiţei!
Dar ei spun: ‘Nu vrem să luăm aminte!’
18 De aceea, ascultaţi, neamuri,
şi priviţi ce li se va întâmpla,
voi, martori!
19 Ascultă şi tu, pământule!
Iată, voi aduce peste poporul acesta nenorocirea,
rodul planurilor lui,
pentru că nu a luat aminte la cuvintele Mele
şi a respins Legea Mea.
O mare tulburare în Efes
21 După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus în gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia[a]. El îşi zicea: „După ce voi merge acolo, trebuie să văd şi Roma!“ 22 I-a trimis în Macedonia pe Timotei şi pe Erastus, doi dintre ajutoarele lui, iar el a mai rămas un timp în Asia[b].
23 În perioada aceea, s-a stârnit o mare tulburare cu privire la Cale. 24 Un argintar pe nume Demetrius, făcea replici în argint ale templului lui Artemis[c] şi aducea astfel lucrătorilor săi nu puţin câştig.[d] 25 El i-a strâns la un loc, împreună cu alţi lucrători de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Bărbaţi, ştiţi că prosperitatea noastră vine din meseria aceasta 26 şi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins şi a dus în rătăcire o mare mulţime de oameni, spunând că zeii făcuţi de mâini nu sunt de fapt zei! 27 Prin urmare, există pericolul nu numai ca această muncă a noastră să ajungă de tot dispreţul, ci şi ca templul marii zeiţe Artemis să fie socotit ca o nimica şi chiar măreţia ei să fie distrusă, a ei, cea la care se închină toată Asia şi toată lumea!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.