Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 92
Un psalm. Un cântec. Pentru Sabat.
1 Bine este să se aducă laudă Domnului,
să se cânte Numelui Tău, Preaînalte,
2 să se vestească dimineaţa îndurarea Ta
şi credincioşia Ta – noaptea,
3 cu lira cea cu zece corzi, cu harfa[a]
şi în sunet de liră.
4 Căci Tu mă înveseleşti, Doamne, prin ceea ce înfăptuieşti;
la lucrările mâinilor Tale strig de bucurie!
12 Cel drept înmugureşte ca palmierul
şi creşte ca cedrul din Liban.
13 Cei sădiţi în Casa Domnului,
înmuguresc în curţile Dumnezeului nostru.
14 Ei rodesc până la bătrâneţe,
sunt plini de miez şi de verdeaţă,
15 ca să se facă de cunoscut că Domnul este drept.
Stânca mea! În El nu există nedreptate!
13 Un fiu înţelept acceptă disciplinarea tatălui său,
dar cel batjocoritor nu ascultă mustrarea.
2 Prin rodul gurii te bucuri de bunătăţi,
dar dorinţa celor necredincioşi este violenţa.
3 Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte viaţa,
dar cine se pripeşte în vorbire se ruinează.
4 Leneşul doreşte mult şi nu are nimic,
dar dorinţa celor harnici este satisfăcută.
5 Cel drept urăşte ceea ce este fals,
dar cel rău îşi aduce dezonoare şi ruşine.
6 Dreptatea îl protejează pe cel integru,
dar răutatea îl doboară pe cel păcătos.
7 Unul pretinde că este bogat şi n-are nimic;
altul pretinde că este sărac şi are mari bogăţii.
8 Bogăţia omului îi poate răscumpăra viaţa,
dar săracul nu ascultă ameninţarea.
9 Lumina celor drepţi străluceşte veselă,
dar candela celor răi se stinge.
10 Mândria dă naştere doar la certuri,
dar înţelepciunea se găseşte la cei ce primesc sfaturile.
11 Bogăţia câştigată fără trudă va scădea,
dar cel ce strânge prin muncă se va îmbogăţi.
12 O speranţă amânată îmbolnăveşte inima,
dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă.
Moartea prin Adam, viaţa prin Cristos
12 De aceea, aşa cum păcatul a intrat în lume printr-un singur om, iar prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, prin aceasta toţi au păcătuit. 13 Căci, înainte de Lege, era păcat în lume, însă unde nu este Lege nu se ţine o socoteală a păcatelor. 14 Totuşi, moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar şi peste cei care n-au păcătuit printr-o încălcare a poruncii, cum a făcut Adam, care este un arhetip al Celui Ce urma să vină.
15 Însă cu darul nu este ca şi cu greşeala. Căci dacă cei mulţi au murit prin greşeala unuia singur, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul făcut în harul unui Singur Om, Isus Cristos, s-au dat din belşug celor mulţi. 16 Iar darul nu a venit ca printr-acel unul singur care a păcătuit. Fiindcă judecata venită printr-unul singur a adus condamnarea, însă darul, care a urmat după multe păcate, a adus achitarea. 17 Căci dacă prin greşeala unuia singur moartea a domnit prin acel unul, cu atât mai mult vor domni în viaţă cei ce primesc belşugul harului şi darul dreptăţii prin Acel Unul Singur, Isus Cristos. 18 Deci, aşa cum printr-o singură greşeală a venit o condamnare pentru toţi oamenii, tot astfel, printr-un singur act drept a venit o îndreptăţire pentru toţi oamenii, care duce la viaţă. 19 Căci aşa cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot astfel, prin ascultarea Unuia Singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi. 20 Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; însă, acolo unde s-a înmulţit păcatul, harul a fost mai din belşug, 21 pentru ca, aşa cum păcatul a domnit prin moarte, tot astfel să domnească şi harul lui Dumnezeu prin dreptate, ducând la viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.
Morţi şi înviaţi împreună cu Cristos
6 Ce vom spune atunci? Să continuăm să păcătuim ca să se înmulţească harul? 2 În nici un caz! Cum se poate ca noi, care am murit faţă de păcat, să continuăm să trăim în el?!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.