Revised Common Lectionary (Complementary)

Psalmul 68

Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm. Un cântec

Încercarea lui Avraam

22 După toate acestea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis:

– Avraame!

– Iată-mă, a răspuns el.

² Dumnezeu i-a spus:

– Ia-l pe fiul tău Isaac, pe singurul tău fiu, fiul pe care-l iubeşti, du-te în ţinutul Moria şi jertfeşte-l acolo ca

ardere de tot pe unul dintre munţii despre care îţi voi spune.

³ Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a înşeuat măgarul, i-a luat pe doi dintre slujitorii săi şi pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea de tot şi a plecat spre locul despre care i-a spus Dumnezeu. ⁴ A treia zi, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut locul de departe. ⁵ Atunci Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“ ⁶ Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot şi le-a pus în spinarea fiului său Isaac, iar el a dus focul şi cuţitul. Şi cei doi au mers împreună. ⁷ Isaac i-a zis tatălui său, Avraam:

– Tată!

– Da, fiule, a răspuns el.

– Avem focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot? l-a întrebat Isaac.

⁸ – Dumnezeu Însuşi va da mielul pentru arderea de tot, fiule, i-a răspuns Avraam.

Şi cei doi şi-au continuat drumul împreună ⁹ până au ajuns la locul pe care Dumnezeu i-l indicase lui Avraam. Acolo Avraam a zidit un altar şi a aranjat lemnele pe el, după care l-a legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. ¹⁰ Apoi şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-l înjunghie pe fiul său. ¹¹ Dar Îngerul Domnului l-a strigat din cer:

– Avraame! Avraame!

– Iată-mă, a răspuns el.

¹² – Nu pune mâna pe băiat, i-a spus Îngerul. Nu-i face nimic, pentru că acum ştiu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.

¹³ Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut un berbec prins cu coarnele într-un tufiş. S-a dus, a luat berbecul şi l-a jertfit ca ardere de tot în locul fiului său. ¹⁴ Avraam a numit acel loc „Domnul va purta de grijă“^[a], motiv pentru care se spune şi astăzi: „La muntele Domnului i se va purta de grijă.“

Pavel acceptat de apostoli

2 Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim, cu Barnabas, luându-l şi pe Titus cu mine. ² M-am suit acolo, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o vestesc eu printre neamuri. Le-am arătat-o, în particular, celor recunoscuţi drept conducători, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. ³ Dar nici chiar Titus, care era cu mine, n-a fost obligat să se circumcidă, cu toate că era grec, ⁴ din cauza fraţilor mincinoşi strecuraţi printre noi, care s-au furişat printre noi ca să ne pândească libertatea pe care o avem în Isus Cristos şi să ne poată înrobi. ⁵ Nu am cedat lor nici măcar o clipă, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi. ⁶ Cei ce păreau a fi ceva, – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă, pentru că Dumnezeu nu se uită la faţa omului –, ei, cei recunoscuţi drept conducători, nu mi-au adăugat nimic, ⁷ ci dimpotrivă, când au văzut că mie mi s-a încredinţat Evanghelia pentru cei necircumcişi, aşa cum lui Petru i s-a încredinţat Evanghelia pentru cei circumcişi ⁸ – fiindcă Cel Ce a lucrat în Petru, făcându-l apostol pentru cei circumcişi, a lucrat, de asemenea, şi în mine, trimiţându-mă la neamuri –, ⁹ deci, când Iacov, Chifa^[a] şi Ioan, care erau priviţi ca stâlpi, au cunoscut harul care mi-a fost dat, au căzut la învoială cu mine şi cu Barnabas, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumcişi. ¹⁰ Au cerut doar un singur lucru: să ne amintim de săraci, lucru pe care m-am şi străduit să-l fac.