Revised Common Lectionary (Complementary)

¹⁷ După aceea fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. S-a îmbolnăvit atât de grav, încât n-a mai rămas suflare în el. ¹⁸ Atunci ea i-a zis lui Ilie:

– Ce ai împotriva mea, om al lui Dumnezeu? Ai venit aici să-mi aminteşti păcatul meu şi să aduci moartea fiului meu?

¹⁹ – Dă-mi-l încoace pe fiul tău, i-a zis el.

L-a luat din braţele ei, l-a dus în odaia de sus unde locuia el şi l-a aşezat pe patul său. ²⁰ Apoi a strigat către Domnul, spunând: „Doamne, Dumnezeul meu, de ce ai adus această nenorocire peste această văduvă la care locuiesc, făcând ca fiul ei să moară?“ ²¹ El s-a întins de trei ori peste copil şi a strigat către Domnul, zicând: „Doamne, Dumnezeul meu, Te rog fă ca sufletul acestui copil să se întoarcă în el!“ ²² Domnul l-a ascultat pe Ilie; sufletul copilului s-a întors în el şi el a revenit la viaţă. ²³ Ilie l-a luat pe copil, l-a coborât în casă din odaia de sus, i l-a dat mamei sale şi i-a zis:

– Iată, fiul tău trăieşte!

²⁴ Femeia i-a zis lui Ilie:

– Acum ştiu că eşti un om al lui Dumnezeu, iar Cuvântul Domnului pe care-l rosteşti este adevăr!

Psalmul 30

Un psalm. Un cântec pentru dedicarea Casei. Al lui David.

Pavel chemat de Dumnezeu

¹¹ Vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia vestită de mine nu este de origine umană, ¹² pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci mi-a fost descoperită de Isus Cristos.

¹³ Voi aţi auzit despre felul meu de viaţă pe când eram în iudaism, aţi auzit că am persecutat peste măsură biserica lui Dumnezeu, că am încercat s-o distrug ¹⁴ şi că eram mai înaintat în iudaism decât mulţi din neamul meu, din generaţia mea, fiind plin de râvnă pentru tradiţiile strămoşilor mei. ¹⁵ Dar când Dumnezeu, Care m-a pus deoparte încă din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său, ¹⁶ a dorit să-L descopere pe Fiul Său în mine, ca să-L vestesc printre neamuri, nu am cerut imediat sfatul unui om, ¹⁷ nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei care au fost apostoli înaintea mea, ci m-am dus în Arabia, iar după aceea m-am reîntors în Damasc.

¹⁸ Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim să-l vizitez pe Chifa^[a] şi am rămas la el cincisprezece zile, ¹⁹ dar n-am văzut pe nici un alt apostol, în afară de Iacov, fratele Domnului. ²⁰ În legătură cu lucrurile pe care vi le scriu, iată, vă asigur înaintea lui Dumnezeu că nu mint. ²¹ M-am dus apoi în regiunile Siriei şi ale Ciliciei, ²² dar le eram încă necunoscut la faţă bisericilor din Iudeea, care sunt în Cristos. ²³ Ei doar au auzit spunându-se: „Cel care înainte ne persecuta, vesteşte acum credinţa pe care încerca s-o distrugă.“ ²⁴ Şi Îl slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.

Învierea fiului văduvei din Nain

¹¹ Curând după aceea, Isus S-a dus într-o cetate, numită Nain, iar ucenicii Lui şi o mare mulţime de oameni au mers cu El. ¹² Când S-a apropiat de poarta cetăţii, tocmai era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulţime destul de mare de oameni din cetate erau împreună cu ea. ¹³ Când Domnul a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!“

¹⁴ Apoi S-a dus şi a atins sicriul^[a], iar cei care-l duceau s-au oprit. Isus a zis: „Tinere, ţie îţi vorbesc: ridică-te!“ ¹⁵ Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Isus l-a dat mamei sale.

¹⁶ Pe toţi i-a cuprins frica şi Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat între noi!“ şi „Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său!“ ¹⁷ Vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea^[b] şi în toate împrejurimile.