Old/New Testament
7 Elisei a zis:
– Ascultaţi Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură[a] de făină cu un şechel[b] şi două măsuri[c] de orz cu un şechel.“
2 Dar ofiţerul pe braţul căruia se sprijinea regele i-a răspuns omului lui Dumnezeu:
– Nici dacă ar face Domnul ferestre în cer nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru.
– Vei vedea cu ochii tăi, i-a răspuns Elisei, dar tu nu vei mânca!
Asediul este ridicat
3 La intrarea porţii erau patru leproşi[d] care au zis unul către altul: „De ce să stăm aici până vom muri? 4 Dacă ar fi să intrăm în cetate vom muri din cauza foametei din cetate. Dacă vom sta aici, de asemenea, vom muri. Veniţi deci să ne predăm în tabăra arameilor. Dacă ne vor cruţa vom trăi, iar dacă ne vor ucide vom muri.“ 5 Şi astfel, în amurg, ei s-au ridicat şi s-au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, au văzut că nu mai era nimeni acolo, 6 pentru că Domnul făcuse ca arameii să audă zgomot de cai şi care, întocmai ca vuietul unei mari oştiri, şi s-au gândit că regele lui Israel a plătit pe regii hitiţilor şi pe monarhii egiptenilor[e] ca să vină împotriva lor. 7 Astfel, în amurg, ei s-au ridicat şi au fugit părăsindu-şi corturile, caii şi măgarii. Au lăsat tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa. 8 Când au ajuns la intrarea în tabără, aceşti leproşi au pătruns într-un cort. După ce au mâncat şi au băut, au luat de acolo argint, aur şi haine. Pe urmă s-au dus şi le-au ascuns. S-au întors şi au intrat într-un alt cort; au luat din el câteva lucruri, după care s-au dus şi le-au ascuns. 9 În cele din urmă şi-au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Ziua aceasta este o zi a veştilor bune. Dacă vom tăcea şi vom aştepta până în zori, vom fi pedepsiţi. Să mergem şi să anunţăm la palat!“
10 Au venit deci, au chemat străjerii de la poarta cetăţii şi le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor şi am văzut că nu era nimeni; nu se auzea nici un glas de om, ci erau doar cai şi măgari legaţi, iar corturile erau la locul lor.“ 11 Atunci străjerii au strigat şi au dat de ştire la palat. 12 Regele s-a trezit în toiul nopţii şi le-a zis slujitorilor săi:
– Vă voi spune ce vor să ne facă arameii. Ştiind că suntem înfometaţi, au ieşit din tabără şi s-au ascuns în câmpie, zicând: „Când vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii şi vom intra în cetate!“
13 Unul dintre slujitorii lui i-a răspuns:
– Dă-ne voie să luăm cinci cai din cei care au mai rămas în cetate. Dacă vor rămâne aici, li se va întâmpla acelaşi lucru care i se întâmplă acum întregii mulţimi a lui Israel, adică vor pieri aşa cum piere toată mulţimea lui Israel. Să trimitem deci şi să vedem ce s-a întâmplat.
14 Au luat două care cu caii lor şi regele i-a trimis pe urmele oştirii Aramului, spunându-le: „Duceţi-vă şi vedeţi ce s-a întâmplat.“ 15 Au mers pe urma lor până la Iordan şi iată că tot drumul era plin cu haine şi cu lucruri pe care le aruncaseră arameii în goana lor. Mesagerii s-au întors şi l-au înştiinţat pe rege. 16 Apoi poporul a ieşit şi a jefuit tabăra arameilor. O măsură de făină a ajuns să se vândă cu un şechel, iar două măsuri de orz – cu un şechel, după Cuvântul Domnului.
17 Regele încredinţase paza porţii ofiţerului pe mâna căruia se sprijinea, dar acesta a murit călcat în picioare de poporul de la poartă, după cuvântul rostit de omul lui Dumnezeu când venise regele la el. 18 S-a împlinit întocmai cum i-a profeţit omul lui Dumnezeu regelui, când a zis: „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un şechel şi două măsuri de orz cu un şechel.“ 19 Atunci ofiţerul regelui îi spusese omului lui Dumnezeu: „Nici dacă ar face Domnul ferestre în cer nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru.“ Iar omul lui Dumnezeu îi răspunsese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.“ 20 Şi într-adevăr aşa i s-a şi întâmplat! Poporul l-a călcat în picioare la poartă şi el a murit.
Femeia sunamită este repusă în drepturi
8 Elisei îi zisese femeii pe al cărei fiu îl înviase: „Scoală-te şi pleacă din ţară împreună cu familia ta şi locuieşte pe unde vei putea, pentru că Domnul a hotărât să vină o foamete de şapte ani peste ţară şi ea a şi început.“ 2 Femeia a făcut îndată aşa cum îi spusese omul lui Dumnezeu. A plecat împreună cu familia ei şi a locuit în Filistia timp de şapte ani. 3 La sfârşitul celor şapte ani femeia s-a întors din Filistia şi a venit să facă regelui o rugăminte pentru casa şi pământul ei. 4 Regele tocmai vorbea cu Ghehazi, slujitorul omului lui Dumnezeu, şi-i zicea: „Istoriseşte-mi, te rog, toate isprăvile făcute de Elisei!“ 5 Chiar în momentul în care Ghehazi îi istorisea regelui cum a înviat Elisei un mort, a intrat femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei, ca să facă o rugăminte regelui pentru casa şi pământul ei. Şi Ghehazi a zis: „O, rege, stăpânul meu, aceasta este femeia despre care vorbeam şi acesta este fiul ei, care a fost înviat de Elisei!“ 6 Regele a întrebat-o pe femeie şi ea i-a istorisit totul. Apoi regele i-a dat un slujbaş, zicându-i: „Să i se înapoieze tot ce a fost al ei, împreună cu tot venitul pământului ei, din ziua în care a părăsit ţara şi până acum!“
Hazael ajunge rege al Aramului
7 Elisei a venit la Damasc. În acest timp Ben-Hadad, regele Aramului, era bolnav. El a fost înştiinţat că a venit omul lui Dumnezeu. 8 Regele i-a zis lui Hazael: „Ia cu tine un dar, du-te, întâlneşte-te cu omul lui Dumnezeu şi întreabă-L pe Domnul prin el, zicându-i: «Mă voi vindeca de boala aceasta? »“ 9 Hazael s-a dus, aşadar, să se întâlnească cu Elisei şi a luat cu el, ca dar, patruzeci de cămile încărcate cu tot ce era mai bun în Damasc. Când a ajuns la Elisei, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis:
– Fiul tău, Ben-Hadad, regele Aramului, m-a trimis la tine să te întreb dacă se va vindeca de boala lui.
10 Elisei i-a răspuns:
– Du-te şi spune-i: „Cu siguranţă te vei vindeca“, deşi Domnul mi-a arătat că sigur va muri.
11 Apoi el şi-a aţintit privirea spre Hazael şi s-a uitat la el până când acesta s-a jenat. Şi omul lui Dumnezeu a început să plângă.
12 – De ce plângi, stăpâne? a întrebat Hazael.
– Pentru că ştiu răul pe care îl vei face israeliţilor, a răspuns el. Vei da foc cetăţilor lor întărite, îi vei ucide cu sabia pe tinerii lor, îi vei tăia în bucăţi pe copiii lor şi le vei spinteca pe femeile lor însărcinate.
13 Hazael i-a zis:
– Cum ar putea slujitorul tău, un biet câine, să poată face un lucru atât de mare?
– Domnul mi-a arătat că vei fi regele Aramului, i-a răspuns Elisei.
14 Apoi Hazael a plecat de la Elisei şi s-a întors la stăpânul său, care l-a întrebat:
– Ce ţi-a spus Elisei?
– Mi-a spus că sigur te vei vindeca, i-a răspuns el.
15 Dar a doua zi Hazael a luat o pânză netedă şi, după ce a înmuiat-o în apă, a întins-o pe faţa regelui, care a murit. Şi în locul lui a domnit Hazael.
Domnia lui Iehoram peste Israel
16 În al cincilea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, în timp ce Iehoşafat era rege al lui Iuda, a început să domnească Iehoram, fiul lui Iehoşafat, regele lui Iuda. 17 El era în vârstă de treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de opt ani. 18 El a umblat în calea regilor lui Israel, făcând ce este rău înaintea Domnului, aşa cum a făcut familia lui Ahab, deoarece soţia sa era chiar o fiică a lui Ahab. 19 Totuşi Domnul nu a dorit să nimicească Iuda, de dragul lui David, robul Său, fiindcă îi promisese că-i va da, pentru totdeauna, o lumină lui şi urmaşilor lui.
20 Pe vremea lui Iehoram, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi şi-a ales propriul său rege. 21 Atunci Iehoram[f] a trecut în Ţair împreună cu toate carele lui. Edomiţii îl înconjuraseră, pe el şi pe conducătorii carelor, dar el s-a sculat în toiul nopţii şi a scăpat din încercuire, iar armata lui s-a retras[g]. 22 Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Tot în aceea perioadă s-a răsculat şi Libna.
23 Celelalte fapte ale lui Iehoram şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 24 Iehoram s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. În locul său a început să domnească Ahazia, fiul său.
Domnia lui Ahazia peste Iuda
25 În al doisprezecelea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda. 26 Ahazia era în vârstă de douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de un an. Numele mamei sale era Atalia, o nepoată a lui Omri, regele lui Israel. 27 Şi el a umblat în căile familiei lui Ahab, făcând ce este rău înaintea Domnului, întocmai ca şi familia lui Ahab, căci era căsătorit cu cineva din familia lui Ahab.
28 El s-a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, să lupte împotriva lui Hazael, regele Aramului, la Ramot-Ghilad. Acolo însă arameii l-au rănit pe Ioram. 29 Regele Ioram s-a întors la Izreel, ca să se vindece de rănile pe care arameii i le pricinuiseră la Rama în timpul luptei cu Hazael, regele Aramului. Atunci Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda, s-a dus la Izreel ca să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, fiindcă acesta era rănit.
Iehu uns rege peste Israel
9 Profetul Elisei l-a chemat pe unul dintre fiii profeţilor şi i-a zis: „Încinge-te, ia această sticluţă cu untdelemn şi du-te la Ramot-Ghilad. 2 Când vei ajunge acolo, caută-l pe Iehu, fiul lui Iehoşafat, fiul lui Nimşi. Intră, ia-l dintre prietenii lui şi du-l într-o odaie separată. 3 Ia apoi sticluţa cu untdelemn şi toarnă untdelemnul pe capul lui, zicându-i: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Te ung rege peste Israel!’» După aceea deschide uşa şi fugi fără să te opreşti.“
4 Tânărul profet a plecat spre Ramot-Ghilad. 5 Când a ajuns, căpeteniile oştirii stăteau împreună. El a zis:
– Căpetenie, am un mesaj pentru tine!
– Pentru care dintre noi? a întrebat Iehu.
– Pentru tine, căpetenie, a răspuns el.
6 Iehu s-a sculat şi a intrat în casă. Tânărul i-a turnat untdelemnul pe cap şi i-a zis:
– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te ung rege peste Israel, poporul Domnului. 7 Să nimiceşti familia lui Ahab, stăpânul tău, ca astfel să răzbun sângele slujitorilor Mei, profeţii, şi sângele tuturor slujitorilor Domnului, vărsat de Izabela. 8 Va pieri toată familia lui şi voi nimici pe orice bărbat al lui Ahab, fie sclav, fie liber în Israel. 9 Voi face familiei lui Ahab aşa cum am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi aşa cum am făcut familiei lui Başa, fiul lui Ahia. 10 Câinii o vor mânca pe Izabela pe ogorul din Izreel şi nu o va înmormânta nimeni.“ Apoi a închis uşa şi a fugit.
11 Când a ieşit Iehu la slujitorii stăpânului său, aceştia l-au întrebat:
– Toate bune? De ce a venit acest nebun la tine?
– Voi îl ştiţi pe omul acesta şi ştiţi ce poate spune, le-a răspuns Iehu.
12 – Minciuni! i-au zis ei. Povesteşte-ne!
Iehu le-a răspuns:
– El mi-a vorbit astfel: „Aşa vorbeşte Domnul: «Te ung rege peste Israel!»“
13 Ei s-au grăbit să-şi ia mantiile şi să le pună sub el, pe treptele goale. Apoi au sunat din trâmbiţă şi au zis: „Iehu este rege!“
Ioram şi Ahazia ucişi de Iehu
14 Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iehoşafat, fiul lui Nimşi, împotriva lui Ioram. (În acea vreme, oştirea lui Ioram se afla la Ramot-Ghilad pentru a-l apăra împotriva lui Hazael, regele Aramului. 15 Fiind rănit, regele Ioram[h] s-a întors la Izreel pentru a se vindeca de rănile pe care i le făcuseră arameii în timpul războiului cu Hazael, regele Aramului.)
Aşadar, Iehu a continuat:
– Dacă aceasta este şi dorinţa voastră, atunci nu lăsaţi pe nimeni să scape din cetate, ca nu cumva să se ducă să vestească aceasta în Izreel.
16 Apoi Iehu a încălecat şi s-a dus la Izreel, căci Ioram se odihnea acolo, iar Ahazia, regele lui Iuda, se dusese să-l vadă. 17 Străjerul care stătea pe turnul din Izreel a văzut trupele lui Iehu venind şi a zis:
– Văd nişte trupe venind!
– Trimite îndată un călăreţ ca să-i întâmpine şi să-i întrebe dacă vin cu gânduri de pace, a zis Ioram.
18 Călăreţul a plecat şi, când l-a întâlnit pe Iehu, i-a zis:
– Aşa vorbeşte regele: „Vii cu gânduri de pace?“
– Ce-ţi pasă ţie dacă vin cu gânduri de pace? i-a răspuns Iehu. Urmează-mă!
Străjerul l-a înştiinţat pe rege, zicându-i:
– Mesagerul s-a dus până la ei, dar nu se mai întoarce!
19 Atunci a fost trimis un al doilea călăreţ, care s-a dus la ei şi le-a zis:
– Aşa vorbeşte regele: „Vii cu gânduri de pace?“
– Ce-ţi pasă ţie dacă vin cu gânduri de pace? i-a răspuns Iehu. Urmează-mă!
20 Străjerul l-a înştiinţat pe rege, zicându-i:
– Mesagerul s-a dus până la ei, dar nu se mai întoarce! După felul cum este mânat carul din frunte, cel ce vine este Iehu, fiul lui Nimşi, căci el mână ca un nebun.
21 – Înhamă! a poruncit Ioram.
După ce au pregătit carul, Ioram, regele lui Israel, şi Ahazia, regele lui Iuda, au plecat fiecare în carul lui să-l întâlnească pe Iehu; şi l-au întâlnit în ogorul izreelitului Nabot. 22 Când l-a văzut Ioram pe Iehu, i-a zis:
– Vii cu gânduri de pace, Iehu?
– Cum pot să vin cu gânduri de pace atâta timp cât desfrânările mamei tale, Izabela, şi vrăjitoriile ei sunt atât de multe? i-a răspuns el.
23 Ioram a întors carul şi a fugit strigându-i lui Ahazia:
– Trădare, Ahazia!
24 Dar Iehu a luat arcul, a tras cu toată puterea şi l-a ţintit pe Ioram între umeri. Săgeata i-a străpuns inima, iar el s-a prăbuşit în car. 25 Iehu i-a zis ofiţerului său, Bidkar: „Ia-l şi aruncă-l în ogorul izreelitului Nabot, căci, adu-ţi aminte că, atunci când călăream împreună, în urma tatălui său, Ahab, Domnul a rostit împotriva lui această hotărâre: 26 «Am văzut ieri sângele lui Nabot şi sângele fiilor lui, zice Domnul, şi te voi face cu siguranţă să plăteşti chiar în acest ogor, zice Domnul!»“[i] Ia-l deci şi aruncă-l pe ogor, potrivit Cuvântului Domnului.
27 Când a văzut lucrul acesta, Ahazia, regele lui Iuda, a fugit spre Bet-Hagan. Iehu l-a urmărit şi a zis: „Omorâţi-l şi pe el!“ Şi l-au lovit în car, la înălţimea Gur, care este lângă Ibleam, dar el a fugit la Meghido şi a murit acolo. 28 Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim şi l-au înmormântat în mormântul lui, alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. 29 Ahazia ajunsese rege al lui Iuda în al unsprezecelea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab.
Izabela ucisă de Iehu
30 Apoi Iehu a venit la Izreel. Când a auzit Izabela, şi-a vopsit ochii, şi-a împodobit capul şi s-a aşezat la fereastră. 31 În timp ce Iehu intra pe poartă, ea a zis:
– Vii cu gânduri de pace, Zimri, ucigaşul stăpânului său?
32 El s-a uitat spre fereastră şi a strigat:
– Cine este de partea mea? Cine?
Atunci doi sau trei eunuci s-au uitat în jos înspre el.
33 – Aruncaţi-o jos! le-a zis el.
Ei au aruncat-o jos, iar sângele ei a ţâşnit pe zid şi pe cai, aceştia călcând-o în picioare. 34 Apoi Iehu a intrat în palat. După ce a mâncat şi a băut, el a poruncit: „Îngrijiţi-vă de blestemata aceasta şi îngropaţi-o, căci a fost fiică de rege.“ 35 Dar când au ajuns la ea, ca s-o îngroape, n-au mai găsit din ea decât craniul, picioarele şi palmele mâinilor. 36 Ei s-au întors şi l-au înştiinţat pe Iehu, care a zis: „Acesta este Cuvântul Domnului, pe care El îl spusese prin robul Său Ilie tişbitul: «Câinii vor mânca în ogorul din Izreel carnea Izabelei,[j] 37 iar trupul Izabelei va fi, în ogorul lui Izreel, ca bălegarul de pe întinderea ogoarelor, aşa că nimeni nu va mai putea zice vreodată: ‘Aceasta este Izabela!’»“
Cuvântul a devenit trup
1 La început era Cuvântul[a], şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 El era la început cu Dumnezeu. 3 Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El. 4 În El era viaţa[b], şi viaţa era lumina oamenilor.[c] 5 Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a învins-o[d].
6 Era un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 El a venit ca martor ca să depună mărturie despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu el era Lumina, ci el a venit ca să depună mărturie despre Lumină. 9 Lumina adevărată, Care îl luminează pe orice om, venea în lume.[e] 10 El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11 A venit la ceea ce era a Lui, dar ai Săi nu L-au primit. 12 Însă tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul[f] să devină copii ai lui Dumnezeu, 13 născuţi nu din sânge[g], nici din voia firii, nici din voia vreunui om,[h] ci din Dumnezeu.
14 Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit[i] printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl[j], plin de har şi de adevăr.
15 Ioan depunea mărturie despre El şi striga: „Acesta este Cel despre Care spuneam: «Cel Ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine!»“ 16 Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea Lui şi[k] har după har. 17 Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul născut, El Însuşi Dumnezeu[l], Cel Care este în sânul[m] Tatălui, El L-a făcut cunoscut.
Mărturia lui Ioan Botezătorul
19 Iată mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis (la el)[n] nişte preoţi şi leviţi ca să-l întrebe:
– Tu cine eşti?
20 El a mărturisit; n-a refuzat să răspundă, ci a mărturisit:
– Nu eu sunt Cristosul[o]!
21 Ei l-au întrebat:
– Atunci cine eşti? Eşti Ilie?
– Nu sunt! a răspuns el.
– Eşti Profetul[p]?
– Nu! a răspuns el.
22 Atunci i-au zis:
– Dar cine eşti? – ca să le dăm un răspuns celor ce ne-au trimis! Ce spui tu despre tine însuţi?
23 El a zis:
– Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie:
„Neteziţi calea Domnului!“,
aşa cum a spus profetul Isaia[q].
24 Ei fuseseră trimişi de către farisei[r], 25 aşa că l-au întrebat:
– Atunci, dacă nu eşti nici Cristosul, nici Ilie, nici Profetul, de ce botezi?
26 Ioan le-a răspuns:
– Eu botez cu[s] apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe Care voi nu-L cunoaşteţi, 27 Cel Ce vine după mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalei!“
28 Acestea s-au întâmplat în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.