Old/New Testament

13 În ziua aceea^(A), se va deschide^(B) casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor pentru păcat şi necurăţie. ² În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, voi stârpi^(C) din ţară numele idolilor, ca nimeni să nu-şi mai aducă aminte de ei; voi scoate, de asemenea, din ţară pe prorocii^(D) mincinoşi şi duhul necurat. ³ Şi, dacă va mai proroci cineva, atunci tatăl său şi mama sa, înşişi părinţii lui, îi vor zice: ‘Tu nu vei trăi, căci ai spus minciuni în Numele Domnului’ şi tatăl său şi mama sa, cei care l-au născut, îl vor străpunge^(E) când va proroci. ⁴ În ziua aceea, prorocii se vor ruşina^(F), fiecare, de vedeniile lor când vor proroci şi nu se vor mai îmbrăca într-o manta de păr^(G) ca să mintă pe oameni. ⁵ Ci fiecare^(H) din ei va zice: ‘Eu nu sunt proroc, ci sunt plugar, căci am fost cumpărat din tinereţea mea!’ ⁶ Şi dacă-l va întreba cineva: ‘De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?’ el va răspunde: ‘În casa celor ce mă iubeau le-am primit’. ⁷ ‘Scoală-te, sabie, asupra păstorului^(I) Meu şi asupra omului care îmi este^(J) tovarăş! zice Domnul oştirilor. Loveşte^(K) pe păstor, şi se vor risipi oile!’ Şi Îmi voi întoarce mâna spre cei^(L) mici. ⁸ În toată ţara, zice Domnul, două treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealaltă^(M) treime va rămâne. ⁹ Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc^(N) şi o voi curăţi cum se curăţă argintul, o voi lămuri^(O) cum se lămureşte aurul. Ei vor chema^(P) Numele Meu şi îi voi asculta; Eu voi^(Q) zice: ‘Acesta este poporul Meu!’ Şi ei vor zice: ‘Domnul este Dumnezeul meu!’

14 Iată, vine ziua^(R) Domnului, când toate prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău. ² Atunci voi strânge^(S) toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele^(T) vor fi jefuite şi femeile, batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvârşire din cetate. ³ Ci Domnul Se va arăta şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum S-a luptat în ziua bătăliei. ⁴ Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele^(U) Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; Muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte^(V) mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate, spre miazăzi. ⁵ Veţi fugi atunci în valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va întinde până la Aţel, şi veţi fugi cum aţi fugit de cutremurul^(W) de pământ pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda. Şi atunci va veni^(X) Domnul, Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii^(Y) împreună cu El! ⁶ În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde. ⁷ Va fi o zi deosebită^(Z), cunoscută^(AA) de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară^(AB) se va arăta lumina. ⁸ În ziua aceea, vor izvorî ape vii^(AC) din Ierusalim şi vor curge jumătate spre marea de răsărit, jumătate spre marea de apus; aşa va fi şi vara, şi iarna. ⁹ Şi Domnul va fi împărat^(AD) peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn^(AE) şi Numele Lui va fi singurul Nume. ¹⁰ Toată ţara va ajunge ca şesul^(AF) Iordanului, de la Gheba până la Rimon, la miazăzi de Ierusalim, iar Ierusalimul va fi înălţat şi va rămâne liniştit la^(AG) locul lui, de la poarta lui Beniamin până la locul porţii dintâi, până la Poarta Unghiurilor, şi de la turnul lui^(AH) Hananeel până la teascurile împăratului. ¹¹ Ei vor locui în el şi nu va mai fi niciun blestem^(AI) în el; Ierusalimul va fi liniştit^(AJ). ¹² Dar iată urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele care vor lupta împotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor şi le va putrezi limba în gură. ¹³ În ziua aceea, Domnul va trimite o mare învălmăşeală^(AK) în ei; unul va apuca mâna^(AL) altuia şi vor ridica mâna unii asupra altora. ¹⁴ Iuda va lupta şi el în Ierusalim şi vor strânge^(AM) bogăţiile tuturor neamurilor de primprejur, aurul, argintul şi haine foarte multe. ¹⁵ Aceeaşi^(AN) urgie va lovi şi caii, catârii, cămilele, măgarii şi toate vitele care vor fi în taberele acelea. ¹⁶ Toţi cei ce vor mai rămâne din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului se vor sui^(AO) în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască Sărbătoarea^(AP) Corturilor. ¹⁷ Dacă unele din familiile pământului^(AQ) nu vor voi să se suie la Ierusalim ca să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, nu va cădea ploaie peste ele. ¹⁸ Dacă familia Egiptului nu se va sui, dacă nu va veni, nu va cădea ploaie nici^(AR) peste ea; va fi lovită cu aceeaşi urgie cu care va lovi Domnul neamurile care nu se vor sui să prăznuiască Sărbătoarea Corturilor. ¹⁹ Aceasta va fi pedeapsa Egiptului, şi pedeapsa tuturor neamurilor care nu se vor sui să prăznuiască Sărbătoarea Corturilor. ²⁰ În ziua aceea, va sta scris până şi pe zurgălăii cailor: ‘Sfinţi^(AS) Domnului!’ Şi oalele din Casa Domnului vor fi ca potirele de jertfă înaintea altarului. ²¹ Orice oală din Ierusalim şi din Iuda va fi închinată Domnului oştirilor; toţi cei ce vor aduce jertfe vor veni şi se vor sluji de ele ca să-şi fiarbă carnea şi nu vor mai fi^(AT) canaaniţi^[a] în Casa^(AU) Domnului oştirilor în ziua aceea.”

21 Apoi am^(A) văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că^(B) cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era. ² Şi eu am văzut^(C) coborându-se, din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită^(D) ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. ³ Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul^(E) lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. ⁴ El^(F) va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi^(G) moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici^(H) tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” ⁵ Cel ce^(I) şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată^(J), Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste^(K) cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate”. ⁶ Apoi mi-a zis: „S-a^(L) isprăvit! Eu^(M) sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete, îi voi^(N) da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. ⁷ Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu^(O) voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu. ⁸ Dar^(P) cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul^(Q) care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” ⁹ Apoi unul din cei^(R) şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa^(S), nevasta Mielului!” ¹⁰ Şi m-a dus, în^(T) Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea^(U) sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, ¹¹ având^(V) slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul. ¹² Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece^(W) porţi şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. ¹³ Spre^(X) răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi şi spre apus, trei porţi. ¹⁴ Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele^(Y) erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. ¹⁵ Îngerul, care vorbea cu mine, avea^(Z) ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. ¹⁶ Cetatea era în patru colţuri şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini^[a]. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă. ¹⁷ I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. ¹⁸ Zidul era zidit de iaspis şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. ¹⁹ Temeliile^(AA) zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia, de halchedon; a patra, de smarald; ²⁰ a cincea, de sardonix; a şasea, de a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. ²¹ Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii^(AB) era de aur curat, ca sticla străvezie. ²² În cetate n-am văzut niciun^(AC) Templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul sunt Templul ei. ²³ Cetatea^(AD) n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul. ²⁴ Neamurile^(AE) vor umbla în lumina ei şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. ²⁵ Porţile^(AF) ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi^(AG) noapte. ²⁶ În ea vor aduce^(AH) slava şi cinstea neamurilor. ²⁷ Nimic întinat nu^(AI) va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea^(AJ) vieţii Mielului.