Old/New Testament
5 Am ridicat din nou ochii şi m-am uitat, şi iată că era un sul(A) de carte, care zbura. 2 El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un sul de carte zburând; are o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de zece coţi”. 3 Şi el mi-a zis: „Acesta este blestemul(B) care este peste toată ţara, căci, după cum este scris pe el, orice hoţ şi oricine jură strâmb vor fi nimiciţi cu desăvârşire de aici. 4 ‘Îl trimit, zice Domnul oştirilor, ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strâmb(C) în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea şi s-o mistuie(D) împreună cu lemnele şi pietrele ei’.” 5 Îngerul care vorbea cu mine a înaintat şi mi-a zis: „Ridică ochii şi priveşte ce iese de acolo.” 6 Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Şi el a zis: „Iese efa.” Şi a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.” 7 Şi iată că se ridica un talant de plumb şi, în mijlocul efei, şedea o femeie. 8 El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Şi i-a dat brânci în efă şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei. 9 Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ şi cer. 10 Atunci am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?” 11 El mi-a răspuns: „Se duc să-i(E) zidească o casă în ţara(F) Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămână pe locul ei.”
6 Am ridicat din nou ochii şi m-am uitat, şi iată că patru care ieşeau dintre doi munţi, şi munţii erau de aramă. 2 La carul dintâi erau nişte cai roşii(G), la al doilea car, cai(H) negri, 3 la al treilea car, cai albi(I) şi la al patrulea car, cai bălţaţi şi roşii. 4 Am luat cuvântul şi am zis(J) îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceştia, domnul meu?” 5 Îngerul mi-a răspuns: „Aceştia(K) sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies din locul în care stăteau(L) înaintea Domnului întregului pământ.” 6 Caii cei negri, înhămaţi la unul din care, s-au îndreptat spre ţara de la miazănoapte(M) şi cei albi au mers după ei; cei bălţaţi s-au îndreptat spre ţara de miazăzi. 7 Cei roşii au ieşit şi ei şi au cerut să meargă să cutreiere pământul. Îngerul le-a zis: „Duceţi-vă de cutreieraţi pământul!” Şi au cutreierat(N) pământul. 8 El m-a chemat şi mi-a zis: „Iată că cei ce se îndreaptă spre ţara de miazănoapte fac să se mai potolească mânia(O) Mea în ţara de la miazănoapte.” 9 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 10 „Să primeşti daruri de la prinşii de război din Babilon: Heldai, Tobia şi Iedaia, şi anume să te duci tu însuţi în ziua aceea în casa lui Iosia, fiul lui Ţefania, unde s-au dus ei când au venit din Babilon. 11 Să iei de la ei argint şi aur, să faci din ele o cunună(P) şi s-o pui pe capul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot. 12 Şi să-i spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată că un om(Q), al cărui nume este Odrasla(R), va odrăsli din locul lui şi va zidi Templul Domnului. 13 Da, El va zidi(S) Templul Domnului, va purta podoabă(T) împărătească, va şedea şi va stăpâni pe scaunul Lui de domnie, va fi preot(U) pe scaunul Lui de domnie şi o desăvârşită unire va domni între ei amândoi».’ 14 Cununa va fi pentru Helem, Tobia şi Iedaia, şi pentru Hen, fiul lui Ţefania, ca o aducere-aminte(V) în Templul Domnului. 15 Cei ce sunt departe(W) vor veni şi vor lucra la Templul Domnului, şi veţi şti(X) astfel că Domnul oştirilor m-a trimis la voi. Lucrul acesta se va întâmpla dacă veţi asculta glasul Domnului, Dumnezeului vostru.”
Posturi şi binecuvântări
7 În anul al patrulea al împăratului Darius, Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, care este luna lui Chisleu. 2 Cei din Betel trimiseseră pe Şareţer şi pe Reghem-Melec, cu oamenii săi, să se roage Domnului 3 şi să întrebe(Y) pe preoţii din Casa Domnului oştirilor şi pe proroci: „Trebuie să plâng şi în luna a(Z) cincea şi să mă înfrânez, cum am făcut atâţia ani?” 4 Atunci, Cuvântul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel: 5 „Spune la tot poporul ţării şi preoţilor: ‘Când aţi postit(AA) şi aţi plâns în luna a cincea şi a şaptea(AB) în aceşti(AC) şaptezeci de ani, oare pentru Mine(AD) aţi postit voi? 6 Şi când mâncaţi şi beţi, nu sunteţi voi cei ce mâncaţi şi beţi? 7 Nu cunoaşteţi cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit şi liniştit împreună cu cetăţile lui de primprejur şi când şi partea de miazăzi(AE) şi câmpia erau locuite?’ ” 8 Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel: 9 „Aşa a vorbit Domnul oştirilor: ‘Faceţi(AF) cu adevărat dreptate şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul. 10 Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan(AG), nici pe străin şi pe sărac şi niciunul să nu gândească rău în inima(AH) lui împotriva fratelui său’. 11 Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele(AI) şi şi-au astupat urechile(AJ) ca să n-audă. 12 Şi-au făcut inima(AK) ca diamantul de tare, ca să n-asculte(AL) Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oştirilor, prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oştirilor S-a aprins de o mare mânie(AM). 13 Când chema El, ei n-au vrut s-asculte. De aceea, nici Eu n-am vrut s-ascult(AN) când au chemat ei, zice Domnul oştirilor. 14 Ci i-am împrăştiat(AO) printre toate neamurile pe care(AP) nu le cunoşteau; ţara(AQ) a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea şi, dintr-o ţară plăcută(AR) cum era, au făcut o pustie!”
8 Cuvântul Domnului oştirilor a vorbit astfel: 2 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Am o mare râvnă(AS) pentru Sion şi sunt stăpânit de o râvnă plină de mânie pentru el.’ 3 Aşa vorbeşte Domnul: ‘Mă întorc iarăşi în Sion(AT) şi vreau să locuiesc(AU) în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul(AV) se va chema: «Cetatea cea credincioasă» şi muntele(AW) Domnului oştirilor se va chema: «Muntele(AX) cel sfânt».’ 4 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Iarăşi vor şedea pe uliţele Ierusalimului bătrâni şi femei în vârstă(AY), fiecare cu toiagul în mână, din pricina marelui lor număr de zile. 5 Uliţele cetăţii vor fi pline de băieţi şi fete, care se vor juca pe uliţe.’ 6 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Dacă lucrul acesta va părea de mirat în ochii rămăşiţei poporului acestuia, în zilele acelea va fi de mirat(AZ) oare şi în ochii Mei?’ zice Domnul oştirilor. 7 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Iată, Eu izbăvesc(BA) pe poporul Meu din ţara de la răsărit şi din ţara de la asfinţitul soarelui. 8 Îi voi aduce înapoi şi vor locui în mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul Meu(BB) şi Eu voi fi Dumnezeul lor cu adevăr şi dreptate(BC).’ 9 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Întăriţi-vă mâinile(BD), cei ce auziţi astăzi aceste cuvinte din gura prorocilor(BE) care au vorbit în ziua(BF) când s-a pus temelia Casei Domnului oştirilor, când s-a început să se zidească Templul! 10 Căci înainte de aceste zile, nu era răsplată(BG) nici pentru lucrul omului, nici pentru vite. Cei ce intrau şi ieşeau(BH) n-aveau nici ei pace din pricina vrăjmaşului, şi Eu dezbinam pe toţi oamenii unii împotriva altora. 11 Acum nu voi mai face rămăşiţei poporului acestuia ca în trecut, zice Domnul oştirilor. 12 Ci semănăturile(BI) vor merge bine, viţa îşi va da rodul, pământul(BJ) îşi va da roadele şi cerurile(BK) îşi vor trimite roua, şi toate aceste lucruri le voi da în stăpânirea rămăşiţei poporului acestuia. 13 După cum aţi fost un blestem(BL) între neamuri, casa lui Iuda şi casa lui Israel, tot astfel vă voi mântui şi veţi fi o binecuvântare(BM). Nu vă temeţi, ci întăriţi-vă(BN) mâinile!’ 14 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘După cum(BO) am căutat să vă fac rău când Mă mâniau părinţii voştri, zice Domnul oştirilor, şi nu M-am(BP) căit de lucrul acesta, 15 tot aşa, acum, Mă întorc în aceste zile şi hotărăsc să fac bine Ierusalimului şi casei lui Iuda. Nu vă temeţi! 16 Iată ce trebuie să faceţi: Fiecare să spună aproapelui său adevărul(BQ); judecaţi în porţile voastre după adevăr şi în vederea păcii; 17 niciunul să nu gândească(BR) în inima lui rău împotriva aproapelui său şi nici să nu iubiţi(BS) jurământul strâmb! Căci toate lucrurile acestea Eu le urăsc’, zice Domnul.” 18 Cuvântul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel: 19 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Postul(BT) din luna a patra, postul(BU) din luna a cincea, postul din luna a şaptea(BV) şi postul din luna(BW) a zecea se vor preface pentru casa lui Iuda în zile de veselie(BX) şi de bucurie, în sărbători de voioşie. Dar iubiţi adevărul(BY) şi pacea!’ 20 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Vor mai veni iarăşi popoare şi locuitori dintr-un mare număr de cetăţi. 21 Locuitorii unei cetăţi vor merge la cealaltă şi vor zice: «Haidem să ne rugăm(BZ) Domnului şi să căutăm pe Domnul oştirilor! Vrem să mergem şi noi!» 22 Şi multe(CA) popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oştirilor la Ierusalim şi să se roage Domnului.’ 23 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘În zilele acelea, zece oameni(CB) din toate limbile neamurilor vor apuca pe un iudeu de poala hainei şi-i vor zice: «Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu(CC) este cu voi!»’ ”
19 După aceea, am auzit(A) în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! Ale Domnului, Dumnezeului nostru, sunt mântuirea(B), slava, cinstea şi puterea! 2 Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate(C) şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat(D) sângele robilor Săi din mâna ei.” 3 Şi au zis a doua oară: „Aleluia! Fumul(E) ei se ridică în sus în vecii vecilor!” 4 Şi cei(F) douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin!(G) Aleluia!” 5 Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi(H) pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi(I) mari!” 6 Şi(J) am auzit ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul(K), Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. 7 Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a(L) venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit 8 şi i s-a dat(M) să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul(N) subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) 9 Apoi mi-a zis: „Scrie: ‘Ferice(O) de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!’ Apoi mi-a zis: ‘Acestea(P) sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!’ ” 10 Şi m-am(Q) aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Fereşte-te(R) să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi care(S) păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.) 11 Apoi(T) am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un(U) cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios(V)” şi „Cel adevărat” şi El judecă(W) şi Se luptă cu dreptate. 12 Ochii(X) Lui erau ca para focului; capul(Y) îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi(Z) purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. 13 Era(AA) îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul(AB) lui Dumnezeu”. 14 Oştile(AC) din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate(AD) cu in subţire, alb şi curat. 15 Din gura(AE) Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care(AF) le va cârmui cu un toiag de fier. Şi(AG) va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. 16 Pe haină şi pe coapsă avea(AH) scris numele acesta: „Împăratul(AI) împăraţilor şi Domnul domnilor”. 17 Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor(AJ) păsărilor, care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi(AK), adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, 18 ca(AL) să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!” 19 Şi(AM) am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. 20 Şi(AN) fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi(AO) se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia(AP) au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care(AQ) arde cu pucioasă. 21 Iar ceilalţi au fost ucişi(AR) cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate(AS) păsările s-au(AT) săturat din carnea lor.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.