Old/New Testament

4 În vremurile^(A) de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare, ca cel mai înalt munte, se va înălţa deasupra dealurilor şi popoarele vor veni grămadă la el. ² Neamurile se vor duce cu grămada la el şi vor zice: ‘Veniţi, haidem să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui! Căci din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim, Cuvântul Domnului. ³ El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug^(B) şi din suliţele lor, cosoare; niciun neam nu va mai trage sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa^(C) să facă război, ⁴ ci fiecare^(D) va locui sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oştirilor a vorbit. ⁵ Pe când toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său^(E), noi vom umbla^(F) în Numele Domnului, Dumnezeului nostru, totdeauna şi în veci de veci!’ ” ⁶ „În ziua aceea, zice Domnul, voi aduna pe cei şchiopi^(G), voi strânge grămadă pe^(H) cei izgoniţi şi pe aceia pe care-i chinuisem. ⁷ Din cei şchiopi voi face o rămăşiţă^(I), din cei ce erau risipiţi, un neam puternic, şi Domnul va împărăţi^(J) peste ei, pe muntele Sionului, de acum şi până-n veac! ⁸ Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni şi la tine va ajunge vechea stăpânire, împărăţia fiicei Ierusalimului!” ⁹ „Pentru ce strigi tu însă acum aşa de tare? N-ai împărat^(K)? Nu mai ai sfetnic de te apucă^(L) durerea ca pe o femeie la naştere? ¹⁰ Suferă, fiica Sionului, şi gemi ca o femeie la naştere! Căci acum vei ieşi din cetate şi vei locui în câmp şi te vei duce până la Babilon! Acolo vei fi izbăvită, acolo te va răscumpăra Domnul din mâna vrăjmaşilor tăi. ¹¹ Căci acum^(M) multe neamuri s-au strâns împotriva ta şi zic: ‘Să fie pângărită, ca să ne vadă^(N) ochii împlinindu-ni-se dorinţa faţă de Sion!’ ¹² Dar ei nu cunosc gândurile^(O) Domnului, nu-I înţeleg planurile, nu ştiu că i-a strâns ca^(P) pe nişte snopi în arie. ¹³ Scoală-te^(Q), fiica Sionului şi treieră! Căci îţi fac un corn de fier şi o copită de aramă, ca să sfărâmi^(R) multe popoare şi^(S) să închini Domnului^(T) prada lor, să închini Domnului întregului pământ averile lor!

5 Acum, strânge-ţi rândurile în cetate, ceata Sionului, căci suntem împresuraţi! Judecătorul lui Israel este lovit^(U) cu nuiaua pe obraz! ² Şi tu, Betleeme^(V) Efrata, măcar că eşti prea mic între^(W) cetăţile de căpetenie^(X) ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni^(Y) peste Israel şi a cărui obârşie^(Z) se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.” ³ De aceea îi va lăsa până la vremea când va naşte cea care are să nască^(AA) şi rămăşiţa^(AB) fraţilor Săi se va întoarce la copiii lui Israel. ⁴ El se va înfăţişa şi va cârmui^(AC) cu puterea Domnului şi cu măreţia Numelui Domnului, Dumnezeului Său; vor locui liniştiţi, căci El va fi proslăvit^(AD) până la marginile pământului. ⁵ El va fi pacea^(AE) noastră! Când va veni asirianul în ţara noastră şi va pătrunde în palatele noastre, vom ridica împotriva lui şapte păstori şi opt căpetenii ale poporului. ⁶ Ei vor pustii ţara Asiriei cu sabia şi ţara lui^(AF) Nimrod cu sabia scoasă din teacă. Ne va izbăvi^(AG) astfel de asirian când va veni în ţara noastră şi va pătrunde în ţinutul nostru. ⁷ Rămăşiţa^(AH) lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare, ca o rouă^(AI) care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă care nu se bizuie pe nimeni şi nu atârnă de copiii oamenilor. ⁸ Rămăşiţa lui Iacov va fi între neamuri, în mijlocul multor popoare, ca un leu între fiarele pădurii, ca un pui de leu între turmele de oi, care, când trece, calcă în picioare şi sfâşie, şi nimeni nu poate scăpa pe altul. ⁹ Ţi se va ridica mâna peste potrivnicii tăi şi toţi vrăjmaşii tăi vor fi nimiciţi! ¹⁰ „În^(AJ) ziua aceea, zice Domnul, îţi voi nimici cu desăvârşire caii din mijlocul tău şi-ţi voi sfărâma carele; ¹¹ voi nimici cu desăvârşire cetăţile din ţara ta şi-ţi voi surpa toate cetăţuile. ¹² Voi nimici cu desăvârşire descântecele din mijlocul tău şi nu vei mai avea vrăjitori^(AK); ¹³ voi nimici cu desăvârşire^(AL) idolii tăi şi stâlpii tăi idoleşti din mijlocul tău şi nu te vei mai închina^(AM) la lucrarea mâinilor tale; ¹⁴ voi nimici cu desăvârşire din mijlocul tău Astarteele tale şi-ţi voi dărâma idolii. ¹⁵ Îmi voi răzbuna^(AN) cu mânie, cu urgie, pe neamurile care n-au vrut s-asculte.”

12 În cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. ² Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin^(A) ca să nască. ³ În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un^(B) mare balaur roşu, cu^(C) şapte capete, zece coarne şi^(D) şapte cununi împărăteşti pe capete. ⁴ Cu coada^(E) trăgea după el a treia parte din^(F) stelele cerului şi^(G) le arunca pe pământ.

Balaurul a stat înaintea^(H) femeii care stătea să nască, pentru ca^(I) să-i mănânce copilul, când îl va naşte. ⁵ Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El^(J) are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie. ⁶ Şi femeia^(K) a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o^(L) mie două sute şaizeci de zile. ⁷ Şi în cer s-a făcut un război. Mihail^(M) şi îngerii lui s-au luptat cu^(N) balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, ⁸ dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. ⁹ Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi^(O), numit Diavolul şi Satana, acela care^(P) înşală întreaga lume, a fost^(Q) aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost^(R) aruncaţi şi îngerii lui. ¹⁰ Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum^(S) a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi^(T) pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. ¹¹ Ei^(U) l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu^(V) şi-au iubit viaţa chiar până la moarte. ¹² De aceea bucuraţi-vă^(W), ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai^(X) de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă^(Y) ştie că are puţină vreme.” ¹³ Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe^(Z) femeia care născuse copilul de parte bărbătească. ¹⁴ Şi^(AA) cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca^(AB) să zboare cu ele în^(AC) pustie, în locul ei unde este hrănită o^(AD) vreme, vremi şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui. ¹⁵ Atunci, şarpele a^(AE) aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. ¹⁶ Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură. ¹⁷ Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a^(AF) dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cu cei care^(AG) păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia^(AH) lui Isus Hristos.