Old/New Testament
Cei trei tovarăşi ai lui Daniel, în cuptor
3 Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip de aur, înalt de şaizeci de coţi şi lat de şase coţi. L-a ridicat în valea Dura, în ţinutul Babilonului. 2 Împăratul Nebucadneţar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori şi pe cârmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. 3 Atunci, dregătorii, îngrijitorii şi cârmuitorii, judecătorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii şi toate căpeteniile ţinuturilor s-au strâns la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. S-au aşezat înaintea chipului pe care-l înălţase Nebucadneţar. 4 Iar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se porunceşte, popoare(A), neamuri, oameni de toate limbile! 5 În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului de aur pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar. 6 Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina va fi aruncat(B) chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” 7 De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii şi a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat chipului de aur pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. 8 Cu prilejul acesta şi în aceeaşi vreme, câţiva haldeeni s-au apropiat(C) şi au pârât pe iudei. 9 Ei au luat cuvântul şi au zis împăratului Nebucadneţar: „Să trăieşti veşnic, împărate(D)! 10 Ai dat o poruncă după care toţi cei ce vor auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică vor trebui să se arunce cu faţa la pământ şi să se închine chipului de aur 11 şi, după care, oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins. 12 Dar sunt(E) nişte iudei cărora le-ai dat în grijă treburile ţinutului Babilonului, şi anume Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, oameni care nu ţin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi şi nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălţat tu!” 13 Atunci, Nebucadneţar, mâniat şi plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi oamenii aceştia au fost aduşi îndată înaintea împăratului. 14 Nebucadneţar a luat cuvântul şi le-a zis: „Înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei şi nu vă închinaţi chipului de aur pe care l-am înălţat? 15 Acum fiţi gata şi, în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut(F); dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care(G) este dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?” 16 Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: „Noi(H) n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. 17 Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate. 18 Şi, chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!” 19 La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s-a umplut de mânie şi şi-a schimbat faţa, întorcându-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvântul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească. 20 Apoi, a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul aprins. 21 Oamenii aceştia au fost legaţi cu izmenele, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins. 22 Fiindcă porunca împăratului era aspră şi cuptorul era neobişnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii care aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. 23 Dar aceşti trei oameni: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins. 24 Atunci, împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat şi s-a sculat repede. A luat cuvântul şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!” 25 El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând(I) slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi, şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu(J) de dumnezei!” 26 Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins şi, luând cuvântul, a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!” Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului. 27 Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii, şi sfetnicii împăratului s-au strâns şi au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra(K) trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei. 28 Nebucadneţar a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut(L) în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor! 29 Iată acum(M) porunca pe care o dau: Orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego va fi(N) făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că(O) nu este niciun alt dumnezeu care să poată izbăvi ca El.” 30 După aceea, împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste în ţinutul Babilonului.
Copacul cel mare
4 „Nebucadneţar, împăratul, către toate(P) popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, care locuiesc pe tot pământul: Să aveţi multă pace! 2 Am găsit cu cale să fac cunoscute semnele şi minunile pe care(Q) le-a făcut Dumnezeul cel Preaînalt faţă de mine. 3 Cât(R) de mari sunt semnele Lui şi cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăţia Lui este o împărăţie(S) veşnică, şi stăpânirea Lui dăinuie din neam în neam! 4 Eu, Nebucadneţar, trăiam liniştit în casa mea şi fericit în palatul meu. 5 Am visat un vis care m-a înspăimântat; gândurile de care eram urmărit în patul meu şi vedeniile(T) duhului meu mă umpleau(U) de groază. 6 Am poruncit atunci să aducă înaintea mea pe toţi înţelepţii Babilonului ca să-mi tâlcuiască visul. 7 Îndată au venit(V) vrăjitorii, cititorii în stele, haldeenii şi ghicitorii. Le-am spus visul, şi nu mi l-au putut tâlcui. 8 La urmă de tot, s-a înfăţişat înaintea mea Daniel, numit(W) Beltşaţar după numele dumnezeului meu şi care(X) are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi. I-am spus visul şi am zis: 9 ‘Beltşaţare, căpetenia(Y) vrăjitorilor, ştiu că ai în tine duhul dumnezeilor sfinţi şi că pentru tine nicio taină nu este grea, deci tâlcuieşte-mi vedeniile pe care le-am avut în vis. 10 Iată vedeniile care mi-au trecut prin cap când eram în pat. Mă uitam şi iată că în mijlocul pământului era un(Z) copac foarte înalt. 11 Copacul acesta s-a făcut mare şi puternic, vârful lui se înălţa până la ceruri şi se vedea de la marginile întregului pământ. 12 Frunza lui era frumoasă şi avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toţi; fiarele(AA) câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului îşi făceau cuibul în ramurile lui şi orice făptură vie se hrănea din el. 13 În vedeniile care-mi treceau prin cap în patul meu, mă uitam şi iată că s-a pogorât din ceruri un străjer(AB) sfânt(AC). 14 El a strigat cu putere şi a vorbit aşa: «Tăiaţi(AD) copacul şi rupeţi ramurile; scuturaţi-i frunza şi risipiţi roadele; fugăriţi fiarele(AE) de sub el şi păsările din ramurile lui! 15 Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului şi să fie la un loc cu fiarele în iarba pământului. 16 Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară şi vor trece şapte vremuri(AF) peste el. 17 Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor şi pusă la cale înaintea sfinţilor, ca să ştie(AG) cei vii că(AH) Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place şi înalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!» 18 Iată visul pe care l-am visat eu, împăratul Nebucadneţar. Tu, Beltşaţar, tâlcuieşte-l, fiindcă(AI) toţi înţelepţii din împărăţia mea nu pot să mi-l tâlcuiască; tu însă poţi, căci ai în tine duhul(AJ) dumnezeilor sfinţi.’ 19 Atunci, Daniel, numit(AK) Beltşaţar, a rămas uimit o clipă şi gândurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvântul şi a zis: ‘Beltşaţare, să nu te tulbure visul şi tâlcuirea!’. Şi Beltşaţar a răspuns: ‘Domnul meu, visul acesta(AL) să fie pentru vrăjmaşii tăi şi tâlcuirea lui, pentru potrivnicii tăi! 20 Copacul(AM) pe care l-ai văzut, care se făcuse atât de mare şi puternic încât i se înălţa vârful până la ceruri şi se vedea de la toate capetele pământului; 21 copacul acesta, a cărui frunză era aşa de frumoasă şi care avea roade atât de multe şi în care era hrană pentru toţi, sub care se adăposteau fiarele câmpului şi în ramurile căruia îşi făceau cuibul păsările cerului, 22 eşti tu(AN), împărate, care ai ajuns mare şi puternic, a cărui mărime a crescut şi s-a înălţat până la ceruri şi a cărui stăpânire(AO) se întinde până la marginile pământului. 23 Împăratul(AP) a văzut pe un străjer sfânt pogorându-se şi zicând: «Tăiaţi copacul şi nimiciţi-l, dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului şi să stea la un loc cu fiarele(AQ) câmpului până vor trece şapte vremuri peste el». 24 Iată tâlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini asupra domnului meu, împăratul. 25 Te vor izgoni(AR) din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului şi îţi vor da să mănânci iarbă(AS) ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea. 26 Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului înseamnă că împărăţia ta îţi va rămâne ţie îndată ce vei recunoaşte stăpânirea Celui ce este în(AT) ceruri. 27 De aceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt(AU) păcatelor tale şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate(AV) că ţi se va prelungi(AW) fericirea!’ 28 Toate aceste lucruri s-au împlinit asupra împăratului Nebucadneţar. 29 După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon, 30 împăratul(AX) a luat cuvântul şi a zis: ‘Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?’ 31 Nu se sfârşise încă vorba(AY) aceasta a împăratului, şi un glas(AZ) s-a pogorât din cer şi a zis: ‘Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia! 32 Te vor izgoni(BA) din mijlocul oamenilor şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului; îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi şi vor trece peste tine şapte vremuri până vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!’ 33 Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului până i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile ca ghearele păsărilor. 34 După trecerea(BB) vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte(BC) veşnic, Acela a cărui stăpânire(BD) este veşnică şi a cărui împărăţie dăinuie din neam în neam. 35 Toţi(BE) locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea(BF) cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului şi nimeni(BG) nu poate să stea împotriva mâinii Lui, nici să-I zică: ‘Ce(BH) faci?’ 36 În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava(BI) împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai-marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea şi puterea mea a crescut(BJ). 37 Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate(BK) lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte şi El poate(BL) să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!”
5 Oricine crede(A) că Isus(B) este Hristosul este născut(C) din Dumnezeu şi(D) oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut iubeşte şi pe cel născut din El. 2 Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. 3 Căci(E) dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi(F) poruncile Lui nu sunt grele, 4 pentru că oricine(G) este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră. 5 Cine este cel ce(H) a biruit lumea dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? 6 El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu(I) apă şi cu sânge; nu numai cu apă, ci cu apă şi cu sânge; şi Duhul(J) este Cel ce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul. 7 (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul(K) şi Duhul Sfânt, şi(L) aceşti trei una sunt.) 8 Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul, apa şi sângele, şi aceşti trei sunt una în mărturisirea lor. 9 Dacă primim mărturisirea(M) oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare; şi(N) mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea pe care a făcut-o El despre Fiul Său. 10 Cine(O) crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu Îl(P) face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său. 11 Şi(Q) mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi(R) această viaţă este în Fiul Său. 12 Cine(S) are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa. 13 V-am scris aceste(T) lucruri ca(U) să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică. 14 Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă(V) cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. 15 Şi, dacă ştim că ne ascultă orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut. 16 Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage, şi Dumnezeu(W) îi va da viaţa, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte. Este(X) un păcat care duce la moarte; nu-i(Y) zic să se roage pentru păcatul acela. 17 Orice(Z) nelegiuire este păcat, dar este un păcat care nu duce la moarte. 18 Ştim că oricine(AA) este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte(AB) şi cel rău nu se atinge de el. 19 Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată(AC) lumea zace în cel rău. 20 Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a(AD) dat pricepere să(AE) cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El(AF) este Dumnezeul adevărat şi(AG) viaţa veşnică. 21 Copilaşilor, păziţi-vă(AH) de idoli. Amin.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.