Old/New Testament

45 „Când veţi împărţi^(A) ţara ca moştenire prin sorţ, să ridicaţi^(B) ca dar sfânt pentru Domnul o bucată din ţară, lungă de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lată de zece mii: aceasta va fi sfântă în toată întinderea ei. ² Din bucata aceasta veţi lua pentru Sfântul Locaş cinci sute^(C) de coţi în lung şi cinci sute de coţi în lat, în patru laturi, şi cincizeci de coţi ca loc slobod de jur împrejur. ³ Din această întindere să măsori o bucată lungă de douăzeci şi cinci de mii şi lată de zece mii pentru^(D) Sfântul Locaş, pentru Locul Preasfânt. ⁴ Aceasta^(E) este partea sfântă din ţară: ea va fi a preoţilor care fac slujba în Sfântul Locaş, care se apropie de Domnul să-I slujească; acolo vor fi casele lor şi acesta va fi un loc sfânt pentru Locaşul cel Sfânt. ⁵ Leviţilor care slujesc în casă să li se dea în stăpânire un ţinut de douăzeci şi cinci de mii^(F) de coţi în lung şi zece mii în lat, pentru cetăţile în care vor locui împreună cu douăzeci de odăi^(G). ⁶ Să daţi^(H) şi cetăţii o moşie de cinci mii de coţi în lat şi douăzeci şi cinci de mii în lung, lângă partea cea sfântă luată pentru Sfântul Locaş; aceasta va fi pentru toată casa lui Israel. ⁷ Pentru domnitor^(I) veţi deosebi un loc lângă cele două laturi ale părţii sfinte şi ale moşiei cetăţii, de-a lungul părţii sfinte şi de-a lungul moşiei cetăţii, la apus de partea de apus şi la răsărit de partea de răsărit, pe o lungime cât una din părţi, de la hotarul de apus până la hotarul de răsărit. ⁸ Acesta va fi pământul lui, moşia lui în Israel, şi domnitorii^(J) Mei nu vor mai asupri poporul Meu, ci vor împărţi casei lui Israel cealaltă parte a ţării, după seminţiile ei.” ⁹ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Destul^(K), domnitori ai lui Israel! Încetaţi^(L) cu silnicia şi răpirile, faceţi judecată şi dreptate! Înlăturaţi stoarcerile voastre de la poporul Meu, zice Domnul, Dumnezeu. ¹⁰ Să aveţi cumpene^(M) drepte, o efă dreaptă şi un bat drept. ¹¹ Efa şi batul să aibă aceeaşi măsură; batul să cuprindă a zecea parte dintr-un omer şi efa, a zecea parte dintr-un omer; măsura lor se va potrivi după omer. ¹² Siclul^(N) să fie de douăzeci de ghere. Cinci sicli să fie cinci, zece sicli să fie zece, iar mina să fie de cincizeci de sicli! ¹³ Iată darul de mâncare pe care-l veţi ridica: a şasea parte dintr-o efă la un omer de grâu şi a şasea parte din efă la un omer de orz. ¹⁴ Pentru untdelemn, la un bat de untdelemn, veţi datora a zecea parte dintr-un bat la un cor, care este tot una cu un omer de zece baţi, căci zece baţi fac un omer. ¹⁵ O oaie dintr-o turmă de două sute de oi din toate seminţiile lui Israel să fie dată ca dar de mâncare, ardere-de-tot şi jertfă de mulţumire, pentru ca să slujească drept jertfă^(O) de ispăşire, zice Domnul, Dumnezeu. ¹⁶ Tot poporul din ţară va trebui să dea darul acesta de mâncare pentru domnitorul lui Israel. ¹⁷ Domnitorul va fi dator să dea arderile-de-tot, darurile de mâncare şi jertfele de băutură la sărbători, la lunile noi, la Sabate, la toate adunările de sărbătoare ale casei lui Israel. El va îngriji de jertfa ispăşitoare, de darul de mâncare, de arderea-de-tot şi de jertfa de mulţumire, ca să se facă ispăşire pentru casa lui Israel.” ¹⁸ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „În cea dintâi zi a lunii întâi, vei lua un viţel fără cusur şi vei face ispăşire^(P) pentru Sfântul Locaş. ¹⁹ Preotul^(Q) va lua din sângele jertfei ispăşitoare şi va pune pe uşorii casei, pe cele patru colţuri ale pervazului altarului şi pe uşorii porţii curţii dinăuntru. ²⁰ Tot aşa vei face şi în ziua întâi a lunii a şaptea, în ziua întâi a lunii^(R) noi, pentru cei din popor care păcătuiesc fără voie sau din nechibzuinţă, şi astfel veţi curăţi casa. ²¹ În ziua a paisprezecea a lunii întâi^(S), veţi prăznui Paştele. Sărbătoarea va ţine şapte zile, timp în care se vor mânca azimi. ²² Domnitorul va aduce în ziua aceea, pentru el şi pentru tot poporul ţării, un viţel^(T) ca jertfă de ispăşire. ²³ În timpul celor şapte^(U) zile ale sărbătorii, va aduce ca ardere-de-tot Domnului şapte viţei şi şapte berbeci fără cusur, în fiecare^(V) din cele şapte zile, şi un ţap ca jertfă de ispăşire în fiecare zi. ²⁴ Va adăuga^(W) şi darul de mâncare: câte o efă de fiecare viţel şi o efă de fiecare berbec, cu câte un hin de untdelemn de efă. ²⁵ În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, la sărbătoare^(X), va aduce timp de şapte zile aceleaşi jertfe de ispăşire, aceleaşi arderi-de-tot şi acelaşi dar de mâncare împreună cu untdelemnul.”

46 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Poarta curţii dinăuntru, dinspre răsărit, va rămâne închisă în cele şase zile de lucru, dar se va deschide în ziua Sabatului şi va fi deschisă şi în ziua lunii noi. ² Domnitorul^(Y) va intra pe drumul care dă în tinda porţii de afară şi va sta lângă uşorii porţii. Apoi, preoţii vor aduce arderea-de-tot şi jertfele lui de mulţumire. El se va închina pe pragul porţii, apoi va ieşi iarăşi afară şi poarta nu se va închide până seara. ³ Poporul ţării se va închina şi el înaintea Domnului la intrarea acestei porţi, în zilele de Sabat şi la lunile noi. ⁴ Arderea-de-tot pe care o va aduce Domnului domnitorul^(Z), în ziua Sabatului, va fi de şase miei fără cusur şi un berbec fără cusur, ⁵ iar darul^(AA) lui de mâncare va fi o efă de berbec şi un dar de bunăvoie pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă. ⁶ În ziua lunii noi, va da un viţel fără cusur, şase miei şi un berbec, toţi fără cusur. ⁷ Şi darul lui de mâncare va fi de o efă pentru viţel, o efă pentru berbec şi cât va voi pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă. ⁸ Când va intra, domnitorul^(AB) va intra pe drumul din tinda porţii şi va ieşi pe acelaşi drum. ⁹ Dar, când va veni poporul ţării înaintea^(AC) Domnului la sărbători, cel ce va intra pe poarta de miazănoapte ca să se închine va ieşi pe poarta de miazăzi, iar cel ce va intra pe poarta de miazăzi va ieşi pe poarta de miazănoapte; nu trebuie să se întoarcă pe aceeaşi poartă pe care vor intra, ci vor ieşi drept înainte pe cealaltă. ¹⁰ Domnitorul va intra cu ei când vor intra şi vor ieşi împreună când vor ieşi. ¹¹ La sărbători şi la praznice, darul^(AD) de mâncare va fi de o efă pentru viţel, o efă pentru berbec şi cât va voi pentru miei, împreună cu un hin de untdelemn de fiecare efă. ¹² Dacă însă domnitorul aduce Domnului o ardere-de-tot de bunăvoie sau o jertfă de mulţumire de bunăvoie, îi vor deschide^(AE) poarta dinspre răsărit şi el îşi va aduce arderea-de-tot şi jertfa de mulţumire aşa cum le aduce în ziua Sabatului; apoi va ieşi afară şi, după ce va ieşi, vor închide iarăşi poarta. ¹³ În fiecare zi vei aduce^(AF) Domnului ca ardere-de-tot un miel de un an fără cusur; pe acesta îl vei aduce în fiecare dimineaţă. ¹⁴ Vei mai adăuga la el ca dar de mâncare, în fiecare dimineaţă, a şasea parte dintr-o efă şi a treia parte dintr-un hin de untdelemn, pentru stropirea florii de făină. Acesta este darul de mâncare de adus Domnului; aceasta este o lege veşnică, pentru totdeauna! ¹⁵ În fiecare dimineaţă, vor aduce astfel mielul şi darul de mâncare împreună cu untdelemnul, ca o ardere-de-tot veşnică.” ¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Dacă domnitorul dă unuia din fiii săi un dar luat din moştenirea sa, darul acesta va rămâne al fiilor săi, ca moşia lor prin drept de moştenire. ¹⁷ Dar, dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moştenirea lui, darul acela va fi al lui până în anul slobozeniei^(AG), apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpâni ce le va da din moştenirea lui. ¹⁸ Domnitorul^(AH) nu va lua nimic din moştenirea poporului, nu-l va despuia de moşiile lui. Ci, ce va da de moştenire fiilor săi, va lua din ce are el, pentru ca niciunul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moşia lui!” ¹⁹ M-a dus, pe intrarea de lângă poartă, în odăile sfinte rânduite preoţilor, şi care se află spre miazănoapte. Şi iată că în fund era un loc, înspre apus. ²⁰ El mi-a zis: „Acesta este locul unde vor fierbe^(AI) preoţii carnea de la jertfele pentru vină şi pentru ispăşire şi unde vor coace^(AJ) darurile de mâncare, ca să se ferească să le ducă în curtea de afară şi să sfinţească^(AK) astfel poporul prin ele.” ²¹ M-a dus apoi în curtea de afară şi m-a făcut să trec pe lângă cele patru colţuri ale curţii. Şi iată că era o curte la fiecare colţ al curţii. ²² Şi, în cele patru colţuri ale curţii erau nişte curţi despărţite, lungi de patruzeci de coţi şi late de treizeci; câteşipatru aveau aceeaşi măsură şi erau în colţuri. ²³ Câteşipatru erau înconjurate cu un zid şi la picioarele zidului de jur împrejur erau nişte vetre pentru gătit. ²⁴ El mi-a zis: „Acestea sunt bucătăriile, unde vor fierbe^(AL) slujitorii casei carnea de la jertfele aduse de popor.”

2 Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem^(A) la Tatăl un Mijlocitor^[a], pe Isus Hristos, Cel neprihănit. ² El este^(B) jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci^(C) pentru ale întregii lumi. ³ Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. ⁴ Cine^(D) zice: „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui este^(E) un mincinos şi adevărul nu este în el. ⁵ Dar cine^(F) păzeşte Cuvântul Lui în el^(G) dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin^(H) aceasta ştim că suntem în El. ⁶ Cine^(I) zice că rămâne în El trebuie să trăiască^(J) şi el cum a trăit Isus. ⁷ Preaiubiţilor, nu^(K) vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care^(L) aţi avut-o de la început. Porunca aceasta veche este Cuvântul, pe care l-aţi auzit. ⁸ Totuşi vă scriu o poruncă^(M) nouă, lucru care este adevărat atât cu privire la El, cât şi cu privire la voi; căci^(N) întunericul se împrăştie şi lumina^(O) adevărată şi răsare chiar. ⁹ Cine^(P) zice că este în lumină şi urăşte pe fratele său este încă în întuneric până acum. ¹⁰ Cine^(Q) iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi în el^(R) nu este niciun prilej de poticnire. ¹¹ Dar cine urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă^(S) în întuneric şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii. ¹² Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele^(T) vă sunt iertate pentru Numele Lui. ¹³ Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la^(U) început. Vă scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl. ¹⁴ V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi^(V) tari şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel rău. ¹⁵ Nu^(W) iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă^(X) iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. ¹⁶ Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor^(Y) şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. ¹⁷ Şi lumea^(Z) şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. ¹⁸ Copilaşilor^(AA), este^(AB) ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist^(AC), să ştiţi că acum^(AD) s-au ridicat mulţi antihrişti – prin aceasta cunoaştem că^(AE) este ceasul de pe urmă. ¹⁹ Ei au ieşit din^(AF) mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci, dacă^(AG) ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit ca^(AH) să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri. ²⁰ Dar voi^(AI) aţi primit ungerea din partea^(AJ) Celui sfânt şi ştiţi^(AK) orice lucru. ²¹ V-am scris nu că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi şi ştiţi că nicio minciună nu vine din adevăr. ²² Cine^(AL) este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Antihristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. ²³ Oricine^(AM) tăgăduieşte pe Fiul n-are pe Tatăl. Oricine^(AN) mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl. ²⁴ Ce^(AO) aţi auzit de la început, aceea să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ce aţi auzit de la început, şi voi veţi^(AP) rămâne în Fiul şi în Tatăl. ²⁵ Şi^(AQ) făgăduinţa pe care ne-a făcut-o El este aceasta: viaţa veşnică. ²⁶ V-am scris aceste lucruri în^(AR) vederea celor ce caută să vă rătăcească. ²⁷ Cât despre voi, ungerea^(AS) pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi^(AT) trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă^(AU) învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea. ²⁸ Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când^(AV) Se va arăta El, să^(AW) avem îndrăzneală şi la venirea Lui să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El. ²⁹ Dacă^(AX) ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine^(AY) trăieşte în neprihănire este născut din El.