Old/New Testament
Psalmul 49
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al fiilor lui Core
1 Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele,
luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:
2 mici(A) şi mari,
bogaţi şi săraci!
3 Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte
şi inima mea are gânduri pline de judecată.
4 Eu îmi plec(B) urechea la pildele care îmi sunt insuflate,
îmi încep cântarea în sunetul harpei.
5 Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii,
când mă înconjoară nelegiuirea(C) potrivnicilor mei?
6 Ei se încred(D) în avuţiile lor
şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
7 Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul,
nici să dea(E) lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
8 Răscumpărarea(F) sufletului lor este aşa de scumpă,
că nu se va face niciodată.
9 Nu vor trăi pe vecie,
nu pot să(G) nu vadă mormântul.
10 Da, îl vor vedea: căci înţelepţii(H) mor,
nebunul şi prostul deopotrivă pier
şi(I) lasă altora avuţiile lor.
11 Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele,
că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac,
ei, care dau(J) numele lor la ţări întregi.
12 Dar omul pus în(K) cinste nu dăinuieşte,
ci este ca dobitoacele care se taie.
13 Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere(L),
precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor.
14 Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor,
îi paşte moartea
şi, în(M) curând, oamenii fără prihană îi calcă în picioare:
li se duce frumuseţea(N) şi Locuinţa morţilor le este locaşul.
15 Dar mie Dumnezeu îmi va(O) scăpa sufletul din Locuinţa morţilor,
căci mă va lua sub ocrotirea Lui.
16 Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva
şi când i se înmulţesc vistieriile casei,
17 căci(P) nu ia nimic cu el când moare:
vistieriile lui nu se pogoară după el.
18 Să se tot creadă omul fericit(Q) în viaţă,
să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face,
19 căci tot în locuinţa părinţilor săi va(R) merge
şi nu va mai vedea lumina(S) niciodată.
20 Omul(T) pus în cinste şi fără pricepere
este(U) ca dobitoacele pe care le tai.
Psalmul 50
Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeu(V), da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte
şi cheamă pământul, de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui.
2 Din Sion, care este întruparea(W) frumuseţii desăvârşite,
de acolo străluceşte Dumnezeu(X).
3 Dumnezeul nostru vine şi nu tace.
Înaintea Lui merge un foc(Y) mistuitor
şi împrejurul Lui, o furtună puternică.
4 El(Z) strigă spre ceruri sus
şi spre pământ, ca să judece pe poporul Său:
5 „Strângeţi-Mi pe credincioşii(AA) Mei,
care(AB) au făcut legământ cu Mine prin jertfă!”
6 Atunci, cerurile(AC) vor vesti dreptatea Lui,
căci Dumnezeu(AD) este Cel ce judecă.
7 Ascultă(AE), poporul Meu, şi voi vorbi;
ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa.
Eu sunt Dumnezeu(AF), Dumnezeul tău.
8 Nu(AG) pentru jertfele tale te(AH) mustru,
căci arderile-de-tot ale tale sunt necurmat înaintea Mea.
9 Nu(AI) voi lua tauri din casa ta,
nici ţapi din staulele tale.
10 Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor,
toate fiarele munţilor cu miile lor.
11 Eu cunosc toate păsările de pe munţi
şi tot ce se mişcă pe câmp este al Meu.
12 Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie,
căci(AJ) a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.
13 Oare mănânc Eu carnea taurilor?
Oare beau Eu sângele ţapilor?
14 Adu ca jertfă(AK) lui Dumnezeu mulţumiri
şi împlineşte-ţi(AL) juruinţele făcute Celui Preaînalt.
15 Cheamă-Mă(AM) în ziua necazului,
şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă(AN) vei proslăvi!
16 Dumnezeu zice însă celui rău:
„Ce tot înşiri tu legile Mele
şi ai în gură legământul Meu,
17 când(AO) tu urăşti mustrările
şi arunci(AP) cuvintele Mele înapoia ta?
18 Dacă vezi un hoţ, te uneşti(AQ) cu el
şi te însoţeşti cu(AR) preacurvarii.
19 Dai drumul gurii la rău
şi limba ta(AS) urzeşte vicleşuguri.
20 Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău,
cleveteşti pe fiul mamei tale.
21 Iată ce ai făcut, şi(AT) Eu am tăcut.
Ţi-ai închipuit(AU) că Eu sunt ca tine.
Dar te(AV) voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi!”
22 Luaţi seama dar, voi, care uitaţi(AW) pe Dumnezeu,
ca nu cumva să vă sfâşii şi să nu fie nimeni să vă scape.
23 Cine(AX) aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte,
şi celui(AY) ce veghează asupra căii lui,
aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.
Urarea
1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat(A) să fie apostol, pus deoparte(B) ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, 2 pe care o(C) făgăduise mai înainte prin(D) prorocii Săi în Sfintele Scripturi. 3 Ea priveşte pe Fiul Său, născut(E) din sămânţa lui David în ce priveşte trupul, 4 iar în ce priveşte(F) duhul(G) sfinţeniei dovedit cu putere(H) că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, 5 prin care am(I) primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru(J) Numele Lui, la ascultarea(K) credinţei pe toate neamurile, 6 între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos. 7 Deci, vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi(L) să fiţi sfinţi: Har(M) şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
Pavel şi creştinii din Roma
8 Mai întâi mulţumesc(N) Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa(O) voastră este vestită în toată lumea. 9 Dumnezeu(P), căruia Îi slujesc(Q) în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat(R) în rugăciunile mele 10 şi cer totdeauna(S) ca, prin voia(T) lui Dumnezeu, să am, în sfârşit, fericirea să vin la voi. 11 Căci doresc să vă văd, ca să(U) vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră 12 sau, mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa(V) pe care o avem împreună şi voi, şi eu. 13 Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că de(W) multe ori am avut de gând să vin la voi, ca să culeg vreun rod(X) printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar(Y) am fost împiedicat până acum. 14 Eu(Z) sunt dator şi grecilor, şi barbarilor, şi celor învăţaţi, şi celor neînvăţaţi. 15 Astfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă celor din Roma.
Neprihănirea se capătă prin credinţă
16 Căci(AA) mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă(AB) ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a(AC) iudeului, apoi a grecului, 17 deoarece în(AD) ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit(AE) va trăi prin credinţă”.
Starea de păcat a omenirii
18 Mânia(AF) lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor. 19 Fiindcă(AG) ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu(AH). 20 În adevăr, însuşirile nevăzute(AI) ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi, 21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte(AJ) şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. 22 S-au(AK) fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit 23 şi au schimbat slava Dumnezeului(AL) nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. 24 De aceea(AM), Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor, aşa că(AN) îşi necinstesc singuri(AO) trupurile, 25 căci au schimbat în minciună adevărul(AP) lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în(AQ) locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. 26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi(AR) scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; 27 tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. 28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite(AS). 29 Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, 30 bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, 31 fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. 32 Şi, măcar că ştiu(AT) hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt(AU) vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni(AV) pe cei ce le fac.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.