Old/New Testament
Psalmul 46
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al fiilor lui Core.
De cântat pe alamot. O cântare.
1 Dumnezeu este adăpostul(A) şi sprijinul nostru,
un ajutor(B) care nu lipseşte niciodată în nevoi.
2 De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul
şi s-ar clătina munţii în inima mărilor.
3 Chiar(C) dacă ar urla şi ar spumega valurile mării
şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.
4 Este un râu(D) ale cărui izvoare înveselesc cetatea(E) lui Dumnezeu,
sfântul locaş al locuinţelor Celui Preaînalt.
5 Dumnezeu este în(F) mijlocul ei: ea nu se clatină;
Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.
6 Neamurile(G) se frământă, împărăţiile se clatină,
dar glasul Lui răsună, şi pământul(H) se topeşte de groază.
7 Domnul(I) oştirilor este cu noi,
Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.
8 Veniţi(J) şi priviţi lucrările Domnului,
pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ.
9 El(K) a pus capăt războaielor până la marginea pământului;
El a sfărâmat(L) arcul şi a rupt suliţa, a ars cu(M) foc carele de război.
10 „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu:
Eu stăpânesc(N) peste neamuri,
Eu stăpânesc pe pământ.”
11 Domnul(O) oştirilor este cu noi.
Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.
Psalmul 47
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm făcut de fiii lui Core
1 Bateţi(P) din palme, toate popoarele!
Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie!
2 Căci Domnul, Cel Preaînalt, este înfricoşat(Q):
El este Împărat(R) mare peste tot pământul.
3 El(S) ne supune popoarele,
El pune neamurile sub picioarele noastre.
4 El ne alege moştenirea(T),
slava lui Iacov, pe care-l iubeşte.
5 Dumnezeu Se suie(U) în mijlocul strigătelor de biruinţă,
Domnul înaintează în sunetul trâmbiţei.
6 Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi!
Cântaţi Împăratului nostru, cântaţi!
7 Căci(V) Dumnezeu este împărat peste tot pământul:
cântaţi(W) o cântare înţeleaptă!
8 Dumnezeu(X) împărăţeşte peste neamuri,
Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel sfânt.
9 Domnitorii popoarelor se adună împreună
cu poporul(Y) Dumnezeului lui Avraam;
căci(Z) ale lui Dumnezeu sunt scuturile pământului:
El este mai înalt şi mai presus de orice.
Psalmul 48
O cântare. Un psalm al fiilor lui Core
1 Mare este Domnul şi lăudat de toţi
în(AA) cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele(AB) Lui cel sfânt.
2 Frumoasă(AC) înălţime, bucuria(AD) întregului pământ, este Muntele Sionului;
în(AE) partea de miazănoapte este cetatea(AF) Marelui Împărat.
3 Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.
4 Căci iată că împăraţii(AG) se adunaseră:
doar au trecut împreună,
5 au privit-o, au înlemnit,
s-au temut şi au luat-o la fugă.
6 I-a apucat(AH) un tremur acolo,
ca durerea(AI) unei femei la facere.
7 Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de(AJ) vântul de răsărit,
care sfărâmă(AK) corăbiile din Tarsis.
8 Întocmai cum auziserăm spunându-se, aşa am văzut
în cetatea(AL) Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru:
Dumnezeu o va face să dăinuiască(AM) pe vecie.
9 Dumnezeule, la bunătatea(AN) Ta ne gândim
în mijlocul Templului Tău!
10 Ca şi Numele(AO) Tău, Dumnezeule,
şi lauda Ta răsună până la marginile pământului;
dreapta Ta este plină de îndurare.
11 Se bucură Muntele Sionului
şi se veselesc fiicele lui Iuda
de judecăţile Tale.
12 Străbateţi Sionul şi ocoliţi-l,
număraţi-i turnurile,
13 priviţi-i întăritura
şi cercetaţi-i palatele,
ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.
14 Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci;
El va fi călăuza noastră(AP) până la moarte.
Trei luni în insula Malta
28 După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul(A) se chema Malta. 2 Barbarii(B) ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită, ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua şi se lăsase un frig mare. 3 Pavel strânsese o grămadă de mărăcini şi-i pusese pe foc; o năpârcă a ieşit afară din pricina căldurii şi s-a lipit de mâna lui. 4 Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: „Cu adevărat, omul acesta este un ucigaş, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare”. 5 Pavel a scuturat năpârca în foc şi n-a simţit niciun rău. 6 Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă niciun(C) rău, şi-au schimbat părerea şi ziceau(D) că este un zeu.
Vindecarea tatălui lui Publius
7 În împrejurimi erau moşiile mai-marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă, trei zile. 8 Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat(E), a pus(F) mâinile peste el şi l-a vindecat. 9 Atunci, au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela şi au fost vindecaţi. 10 Ni s-a dat mare cinste(G) şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.
Sosirea la Roma
11 După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov şi care purta semnul Dioscurilor. 12 Am ajuns la Siracusa şi am rămas acolo trei zile. 13 De acolo, am mers înainte, pe lângă coastă şi am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole, 14 unde am dat peste nişte fraţi, care ne-au rugat să mai rămânem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma. 15 Din Roma ne-au ieşit înainte, până în „Forul lui Apiu” şi până la „Cele Trei Cârciumi”, fraţii, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a îmbărbătat. 16 Când am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei întemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui(H) Pavel i s-a îngăduit să rămână într-un loc deosebit cu un ostaş care-l păzea.
Pavel propovăduieşte la Roma
17 După trei zile, Pavel a chemat pe mai-marii iudeilor şi, când s-au adunat, le-a zis: „Fraţilor, fără să fi făcut(I) ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am(J) fost băgat la închisoare în Ierusalim şi de acolo am fost dat în mâinile romanilor. 18 După ce m-au supus la cercetare(K), ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nicio vină vrednică de moarte. 19 Dar iudeii s-au împotrivit şi am(L) fost silit să cer să fiu judecat de cezar, fără să am de altfel niciun gând să pârăsc neamul meu. 20 De aceea, v-am chemat să vă văd şi să vorbesc cu voi, căci din pricina(M) nădejdii lui Israel port eu acest(N) lanţ.” 21 Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine şi n-a venit aici niciun frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine. 22 Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că ştim că partida aceasta pretutindeni stârneşte(O) împotrivire.” 23 I-au hotărât o zi şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit(P) Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi şi a căutat să-i încredinţeze, prin(Q) Legea lui Moise şi prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă până seara. 24 Unii(R) au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut. 25 Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinţii voştri, 26 când a zis: ‘Du-te(S) la poporul acesta şi zi-i: Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea. 27 Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.’ 28 Să ştiţi dar că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor(T) şi o vor asculta.” 29 Când a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.
Pavel stă şi propovăduieşte doi ani la Roma
30 Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi care veneau să-l vadă, 31 propovăduia(U) Împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.