Old/New Testament
Psalmul 43
1 Fă-mi(A) dreptate, Dumnezeule, apără-mi(B) pricina împotriva unui neam nemilos!
Izbăveşte-mă de oamenii plini de vicleşug şi de fărădelege!
2 Tu eşti Dumnezeul care mă ocroteşte(C): pentru ce mă lepezi?
Pentru ce(D) trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmaşului?
3 Trimite(E) lumina şi credincioşia Ta ca să mă călăuzească,
şi să mă ducă la muntele(F) Tău cel sfânt
şi la locaşurile Tale!
4 Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu,
la altarul lui Dumnezeu care este bucuria şi veselia mea,
şi Te voi lăuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!
5 Pentru ce(G) te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda:
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
Psalmul 44
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al fiilor lui Core. O cântare
1 Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre şi părinţii(H) noştri ne-au povestit
lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
2 Cu mâna Ta(I) ai izgonit neamuri ca să-i sădeşti pe ei,
ai lovit popoare ca să-i întinzi pe ei.
3 Căci nu(J) prin sabia lor au pus mâna pe ţară,
nu braţul lor i-a mântuit,
ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale,
pentru că(K) îi iubeai.
4 Dumnezeule, Tu(L) eşti Împăratul meu:
porunceşte izbăvirea lui Iacov!
5 Cu Tine doborâm(M) pe vrăjmaşii noştri,
cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noştri.
6 Căci nu(N) în arcul meu mă încred,
nu sabia mea mă va scăpa;
7 ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri
şi dai de ruşine pe(O) cei ce ne urăsc.
8 Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu(P) şi pururea slăvim Numele Tău.
9 Dar Tu ne lepezi(Q), ne acoperi de ruşine,
nu mai ieşi cu oştirile noastre;
10 ne faci să dăm(R) dosul înaintea vrăjmaşului,
şi cei ce ne urăsc ridică prăzi luate de la noi.
11 Ne dai(S) ca pe nişte oi de mâncat
şi ne(T) risipeşti printre neamuri.
12 Vinzi(U) pe poporul Tău pe nimic
şi nu-l socoteşti de mare preţ.
13 Ne faci(V) de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
14 Ne faci(W) de pomină printre neamuri
şi(X) pricină de clătinare din cap printre popoare.
15 Ocara mea este totdeauna înaintea mea
şi ruşinea îmi acoperă faţa
16 la(Y) glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte,
la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
17 Toate acestea ni se întâmplă(Z) fără ca noi să Te fi uitat,
fără să fi călcat legământul Tău:
18 da, inima nu ni s-a abătut,
paşii(AA) nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta,
19 ca(AB) să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor
şi să ne acoperi cu(AC) umbra morţii.
20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
şi ne-am fi întins(AD) mâinile spre un dumnezeu străin,
21 n-ar şti(AE) Dumnezeu lucrul acesta,
El, care cunoaşte tainele inimii?
22 Dar(AF) din pricina Ta suntem înjunghiaţi în toate zilele,
suntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
23 Trezeşte-Te(AG)! Pentru ce dormi, Doamne?
Trezeşte-Te! Nu(AH) ne lepăda pe vecie!
24 Pentru ce(AI) Îţi ascunzi Faţa?
Pentru ce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
25 Căci sufletul ne este doborât(AJ) în ţărână de mâhnire,
trupul nostru este lipit de pământ.
26 Scoală-Te ca să ne ajuţi!
Izbăveşte-ne pentru bunătatea Ta!
Psalmul 45
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat cum se cântă: „Crinii”.
Un psalm al fiilor lui Core. O cântare.
O cântare de dragoste.
1 Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă
şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!”
Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!
2 Tu eşti cel mai frumos dintre oameni,
harul(AK) este turnat pe buzele tale,
de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.
3 Războinic viteaz(AL), încinge-ţi sabia(AM)
– podoaba şi slava,
4 da, slava(AN) Ta! Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă,
apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea,
şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate!
5 Săgeţile tale sunt ascuţite:
sub tine vor cădea popoare
şi săgeţile tale vor străpunge inima vrăjmaşilor împăratului.
6 Scaunul(AO) Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic;
toiagul de domnie al Împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.
7 Tu(AP) iubeşti neprihănirea şi urăşti răutatea.
De aceea, Dumnezeule(AQ), Dumnezeul Tău Te-a uns(AR)
cu un untdelemn de bucurie(AS) mai
presus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă.
8 Smirna(AT), aloea şi casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele;
în casele tale împărăteşti, de fildeş, te înveselesc instrumentele cu coarde.
9 Printre preaiubitele tale sunt fete(AU) de împăraţi;
împărăteasa(AV), mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir.
10 Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea;
uită(AW) pe poporul tău şi casa tatălui tău!
11 Şi atunci, împăratul îţi va pofti frumuseţea.
Şi fiindcă este Domnul(AX) tău, adu-i închinăciunile tale.
12 Şi fiica Tirului, şi cele mai bogate(AY) din popor vor umbla
cu daruri ca să capete bunăvoinţa ta.
13 Fata(AZ) împăratului este plină de strălucire înăuntrul casei împărăteşti;
ea poartă o haină ţesută cu aur.
14 Este adusă înaintea împăratului, îmbrăcată cu(BA) haine cusute la gherghef
şi urmată de fete, însoţitoarele ei, care sunt aduse la tine.
15 Ele sunt duse în mijlocul bucuriei şi veseliei
şi intră în casa împăratului.
16 Copiii tăi vor lua locul părinţilor tăi;
îi(BB) vei pune domni în toată ţara.
17 Din neam în neam îţi voi(BC) pomeni numele:
de aceea, în veci de veci te vor lăuda popoarele.
27 În noaptea a paisprezecea, pe când eram împinşi încoace şi încolo cu corabia pe Marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pământ. 28 Au măsurat adâncimea apei şi au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou şi au găsit cincisprezece stânjeni. 29 De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei şi doreau să se facă ziuă. 30 Dar, deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie şi slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corabiei, 31 Pavel a zis sutaşului şi ostaşilor: „Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi”. 32 Atunci, ostaşii au tăiat funiile luntrii şi au lăsat-o să cadă. 33 Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toţi să mănânce şi a zis: „Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi mereu de veghe şi n-aţi luat nimic de mâncare în gură. 34 De aceea, vă rog să mâncaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră şi nu vi se va pierde niciun(A) păr din cap.” 35 După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a(B) mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce. 36 Toţi s-au îmbărbătat atunci şi au luat şi ei de au mâncat. 37 În corabie eram de toţi: două sute şaptezeci şi şase de suflete(C). 38 După ce s-au săturat, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare. 39 Când s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pământul, dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, şi au hotărât să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putinţă. 40 Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, şi au slăbit în acelaşi timp funiile cârmelor, apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vântului şi s-au îndreptat spre mal. 41 Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a(D) înfipt corabia, şi partea dinainte a corabiei s-a împlântat şi stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor. 42 Ostaşii au fost de părere să omoare pe cei întemniţaţi, ca să nu scape vreunul prin înot. 43 Sutaşul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota, să se arunce de pe corabie în apă şi să iasă cei dintâi la pământ, 44 iar ceilalţi să se aşeze unii pe scânduri, iar alţii pe frânturi de corabie, şi aşa s-a făcut că au(E) ajuns toţi teferi la uscat.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.