Old/New Testament
Psalmul 40
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1 Îmi pusesem nădejdea(A) în Domnul,
şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
2 M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei(B);
mi-a pus(C) picioarele pe stâncă şi mi-a întărit(D) paşii.
3 Mi-a pus în gură o cântare nouă(E), o laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi(F) au văzut lucrul acesta, s-au temut
şi s-au încrezut în Domnul.
4 Ferice(G) de omul care îşi pune încrederea în Domnul
şi care nu(H) se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi(I)!
5 Doamne, Dumnezeule, multe(J) sunt minunile şi planurile(K) Tale pentru mine:
nimeni nu se poate asemăna cu Tine.
Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez,
dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.
6 Tu nu doreşti nici jertfă(L), nici dar de mâncare,
ci mi-ai străpuns urechile;
nu ceri nici ardere-de-tot, nici jertfă de ispăşire.
7 Atunci am zis: „Iată-mă că vin!” –
în sulul cărţii este scris(M) despre mine –
8 vreau(N) să fac voia Ta, Dumnezeule!
Şi Legea Ta este în(O) fundul inimii mele.
9 Vestesc(P) îndurarea Ta în adunarea cea mare;
iată că nu-mi închid buzele(Q).
Tu(R) ştii lucrul acesta, Doamne!
10 Nu(S) ţin în inima mea îndurarea Ta,
ci vestesc adevărul tău şi mântuirea Ta
şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.
11 Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările Tale;
ci bunătatea(T) şi credincioşia Ta mă vor păzi totdeauna.
12 Căci rele fără număr mă împresoară,
m-au ajuns(U) pedepsele pentru nelegiuirile mele, şi nu le mai pot suferi vederea.
Sunt mai multe decât perii capului meu şi mi se înmoaie(V) inima.
13 Izbăveşte-mă(W), Doamne!
Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu.
14 Să fie ruşinaţi(X) şi înfruntaţi
toţi cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi şi să roşească de ruşine
cei ce-mi doresc pierzarea!
15 Să(Y) rămână înlemniţi de ruşinea(Z) lor
cei ce-mi zic: „Ha! Ha!”
16 Să se bucure(AA) şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută!
Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică(AB) fără încetare: „Mărit să fie Domnul!”
17 Eu(AC) sunt sărac şi lipsit,
dar Domnul(AD) Se gândeşte la mine.
Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu:
nu zăbovi, Dumnezeule!
Psalmul 41
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1 Ferice de cel(AE) ce îngrijeşte de cel sărac!
Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte;
2 Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă.
El este fericit pe pământ
şi nu-l(AF) laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.
3 Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă:
îi uşurezi durerile în toate bolile lui.
4 Eu zic: „Doamne, ai milă de mine!
Vindecă-mi(AG) sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.”
5 Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine:
„Când va muri? Când îi va pieri numele?”
6 Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte(AH) neadevăruri,
strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău,
şi când pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.
7 Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea
şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.
8 „Este atins rău de tot – zic ei –,
iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”
9 Chiar(AI) şi acela cu care trăiam în pace,
în care îmi puneam încrederea şi care(AJ) mânca din pâinea mea,
ridică şi el călcâiul împotriva mea.
10 Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă,
ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
11 Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti,
dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.
12 Tu m-ai sprijinit din pricina neprihănirii mele
şi m-ai(AK) aşezat pe vecie înaintea Ta.
13 Binecuvântat(AL) să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie!
Amin! Amin!
CARTEA A DOUA
Psalmul 42
Către mai-marele cântăreţilor.
Cântarea fiilor lui Core
1 Cum doreşte un cerb izvoarele de apă,
aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
2 Sufletul(AM) meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel(AN) viu;
când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3 Cu lacrimi(AO) mă hrănesc zi şi noapte,
când mi se zice fără încetare(AP): „Unde este Dumnezeul tău?”
4 Mi-aduc aminte şi-mi vărs(AQ) tot focul inimii în mine
când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime
şi cum înaintam(AR) în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire
ale unei mulţimi în sărbătoare.
5 Pentru ce(AS) te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte(AT) în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
6 Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule;
de aceea la Tine mă gândesc, din ţara Iordanului,
din Hermon şi din muntele Miţear.
7 Un val(AU) cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale;
toate(AV) talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
8 Ziua, Domnul îmi dădea(AW) îndurarea Lui,
iar noaptea(AX), cântam laudele Lui
şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
9 De aceea zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „Pentru ce mă uiţi?
Pentru ce(AY) trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmaşului?”
10 Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmaşii mei
şi-mi zic neîncetat(AZ): „Unde este Dumnezeul tău?”
11 Pentru ce(BA) te mâhneşti, suflete şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
Plecarea lui Pavel la Roma
27 După ce s-a hotărât(A) să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel şi pe alţi câţiva întemniţaţi i-au dat pe mâna unui sutaş al cetei de ostaşi Augusta, numit Iuliu. 2 Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, şi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh(B) Macedoneanul din Tesalonic. 3 A doua zi, am ajuns la Sidon, şi Iuliu, care se purta(C) omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi şi să fie îngrijit de ei. 4 După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice. 5 După ce am trecut marea care scaldă Cilicia şi Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia. 6 Acolo, sutaşul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, şi ne-a suit în ea. 7 Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia şi nu fără greutate am atins înălţimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona. 8 De abia am mers cu corabia pe marginea insulei şi am ajuns la un loc numit „Limanuri bune”, de care era aproape cetatea Lasea. 9 Trecuse destul de multă vreme şi călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că(D) trecuse chiar şi „vremea postului”. De aceea Pavel a înştiinţat pe ceilalţi 10 şi le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre”. 11 Sutaşul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corabiei decât de vorbele lui Pavel. 12 Şi fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo. 13 Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei. 14 Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. 15 Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui. 16 Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, şi abia am putut să punem mâna pe luntre. 17 După ce au ridicat-o, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii şi, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânaţi de vânt. 18 Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie, 19 şi a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am(E) lepădat uneltele corabiei. 20 Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare. 21 Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci, Pavel s-a sculat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă. 22 Acum, vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună, pentru că niciunul din voi nu va pieri şi nu va fi altă pierdere decât a corabiei. 23 Un înger(F) al Dumnezeului al căruia(G) sunt eu şi căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte 24 şi mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea cezarului şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine’. 25 De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci(H) am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus. 26 Dar trebuie să dăm peste un ostrov.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.