Old/New Testament
Psalmul 37
Un psalm al lui David
1 Nu(A) te mânia pe cei răi
şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul;
2 căci sunt cosiţi iute, ca(B) iarba,
şi se vestejesc ca verdeaţa.
3 Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie.
4 Domnul să-ţi fie desfătarea(C)
şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
5 Încredinţează-ţi(D) soarta în mâna Domnului,
încrede-te în El, şi El va lucra,
6 El va(E) face să strălucească dreptatea ta ca lumina
şi dreptul tău ca soarele la amiază.
7 Taci(F) înaintea Domnului şi nădăjduieşte(G) în El.
Nu(H) te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui,
pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.
8 Lasă mânia, părăseşte iuţimea;
nu(I) te supăra, căci supărarea duce numai la rău.
9 Fiindcă(J) cei răi vor fi nimiciţi,
iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni(K) ţara.
10 Încă(L) puţină vreme şi cel rău nu va mai fi;
te vei(M) uita la locul unde era şi nu va mai fi.
11 Cei(N) blânzi moştenesc ţara
şi au belşug de pace.
12 Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit
şi(O) scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
13 Domnul(P) râde de cel rău,
căci vede că-i vine şi lui ziua(Q).
14 Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul,
ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac,
ca să înjunghie pe cei cu inima neprihănită.
15 Dar sabia(R) lor intră în însăşi inima lor
şi li se sfărâmă arcurile.
16 Mai(S) mult face puţinul celui neprihănit,
decât belşugul multor răi.
17 Căci braţele(T) celui rău vor fi zdrobite,
dar Domnul sprijină pe cei neprihăniţi.
18 Domnul(U) cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi
şi moştenirea lor ţine pe(V) vecie.
19 Ei nu rămân de ruşine în ziua nenorocirii,
ci au de ajuns în(W) zilele de foamete.
20 Dar cei răi pier
şi vrăjmaşii Domnului sunt ca cele mai frumoase păşuni:
pier, pier ca(X) fumul.
21 Cel rău ia cu împrumut şi nu dă înapoi,
dar cel neprihănit(Y) este milos şi dă.
22 Căci(Z) cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc ţara,
dar cei blestemaţi de El sunt(AA) nimiciţi.
23 Domnul(AB) întăreşte paşii omului
când Îi place calea lui;
24 dacă se(AC) întâmplă să cadă, nu este doborât de tot,
căci Domnul îl apucă de mână.
25 Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit,
nici pe urmaşii lui cerşindu-şi(AD) pâinea.
26 Ci el totdeauna(AE) este milos şi dă cu împrumut,
şi urmaşii lui sunt binecuvântaţi.
27 Depărtează-te(AF) de rău, fă binele,
şi vei dăinui pe vecie.
28 Căci Domnul iubeşte(AG) dreptatea
şi nu părăseşte pe credincioşii Lui.
Totdeauna ei sunt sub paza Lui,
dar(AH) sămânţa celor răi este nimicită.
29 Cei(AI) neprihăniţi vor stăpâni ţara
şi vor locui în ea pe vecie.
30 Gura(AJ) celui neprihănit vesteşte înţelepciunea
şi limba lui trâmbiţează dreptatea.
31 Legea(AK) Dumnezeului său este în inima lui
şi nu i se clatină paşii.
32 Cel rău pândeşte(AL) pe cel neprihănit
şi caută să-l omoare.
33 Dar Domnul nu-l(AM) lasă în mâinile lui
şi nu-l osândeşte(AN) când vine la judecată.
34 Nădăjduieşte(AO) în Domnul, păzeşte calea Lui,
şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara:
vei vedea pe cei răi nimiciţi.
35 Am văzut(AP) pe cel rău în toată puterea lui;
se întindea ca un copac verde.
36 Dar când am trecut a doua oară, nu mai era(AQ) acolo;
l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.
37 Uită-te bine la cel fără prihană şi priveşte pe cel fără vicleşug;
căci omul(AR) de pace are parte de moştenitori.
38 Dar(AS) cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu toţii,
sămânţa celor răi este prăpădită.
39 Scăparea(AT) celor neprihăniţi vine de la Domnul;
El este ocrotitorul lor la vremea necazului(AU).
40 Domnul îi(AV) ajută şi-i izbăveşte;
îi izbăveşte de cei răi şi-i scapă,
pentru că(AW) se încred în El.
Psalmul 38
Un psalm al lui David.
Spre aducere-aminte
1 Doamne(AX), nu mă mustra în mânia Ta
şi nu mă pedepsi în urgia Ta.
2 Căci săgeţile(AY) Tale s-au înfipt în mine
şi mâna(AZ) Ta apasă asupra mea.
3 N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale;
nu mai este nicio(BA) vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.
4 Căci fărădelegile(BB) mele se ridică deasupra capului meu,
ca o povară grea sunt(BC) prea grele pentru mine.
5 Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură,
în urma nebuniei mele.
6 Sunt gârbovit; peste măsură de istovit(BD).
Toată ziua umblu(BE) plin de întristare.
7 Căci o durere arzătoare(BF) îmi mistuie măruntaiele,
şi n-a mai rămas nimic(BG) sănătos în carnea mea.
8 Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire;
tulburarea inimii mele mă face să gem(BH).
9 Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta
şi suspinele mele nu-Ţi sunt ascunse.
10 Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte
şi lumina(BI) ochilor mei nu mai este cu mine.
11 Prietenii(BJ) şi cunoscuţii mei se depărtează(BK) de rana mea
şi rudele mele stau(BL) deoparte.
12 Cei ce vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele(BM),
cei ce-mi caută nenorocirea spun(BN) răutăţi
şi toată ziua urzesc(BO) la înşelătorii.
13 Iar eu(BP) sunt ca un surd, n-aud;
sunt(BQ) ca un mut, care nu deschide gura.
14 Sunt ca un om care n-aude
şi în gura căruia nu este niciun răspuns.
15 Doamne, în Tine nădăjduiesc(BR);
Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!
16 Căci zic: „Nu îngădui să(BS) se bucure vrăjmaşii mei de mine
şi să se fudulească(BT) împotriva mea, când mi se clatină piciorul(BU)!”
17 Căci sunt aproape să cad
şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.
18 Îmi mărturisesc(BV) fărădelegea,
mă doare(BW) de păcatul meu.
19 Dar vrăjmaşii mei sunt plini de viaţă şi plini de putere;
cei ce mă urăsc fără(BX) temei sunt mulţi la număr.
20 Ei îmi întorc(BY) rău pentru bine,
îmi sunt potrivnici, pentru că(BZ) eu urmăresc binele.
21 Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeule, nu(CA) Te depărta de mine!
22 Vino degrabă în ajutorul meu,
Doamne, Mântuirea(CB) mea!
Psalmul 39
Către mai-marele cântăreţilor: Către Iedutun. Un psalm al lui David
1 Ziceam: „Voi veghea(CC) asupra căilor mele,
ca să nu păcătuiesc cu limba;
îmi voi pune frâu gurii(CD) ,
cât(CE) va sta cel rău înaintea mea.”
2 Am stat(CF) mut, în tăcere;
am tăcut, măcar că eram nenorocit,
şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare.
3 Îmi ardea inima în mine,
un foc(CG) lăuntric mă mistuia,
şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă şi am zis:
4 „Doamne, spune-mi(CH) care este sfârşitul vieţii mele,
care este măsura zilelor mele,
ca să ştiu cât de trecător sunt.”
5 Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână
şi viaţa(CI) mea este ca o nimica înaintea Ta.
Da(CJ), orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.
6 Da, omul umblă ca o(CK) umbră,
se frământă degeaba,
strânge(CL) la comori şi nu ştie cine le va lua.
7 Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?
În Tine îmi este nădejdea(CM).
8 Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele!
Nu mă face de ocara(CN) celui nebun!
9 Stau(CO) mut, nu deschid gura,
căci Tu(CP) lucrezi.
10 Abate-Ţi(CQ) loviturile de la mine!
Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
11 Tu pedepseşti pe om şi-l loveşti pentru fărădelegea lui;
îi prăpădeşti(CR), ca molia, ce are el mai scump.
Da(CS), orice om este doar o suflare.
12 Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,
şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele!
Nu tăcea în faţa lacrimilor mele!
Căci(CT) sunt un străin înaintea Ta,
un pribeag, ca(CU) toţi părinţii mei.
13 Abate-Ţi(CV) privirea de la mine şi lasă-mă să răsuflu,
până nu mă duc şi să(CW) nu mai fiu!
Pavel înaintea lui Agripa
26 Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!” Pavel a întins mâna şi a început să se apere astfel: 2 „Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta pentru toate lucrurile de care sunt pârât de iudei, 3 căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă. 4 Viaţa mea, din cele dintâi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu. 5 Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă(A) a religiei noastre. 6 Şi(B) acum sunt dat în judecată, pentru nădejdea făgăduinţei(C) pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri 7 şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece(D) seminţii ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi(E) şi noapte. Pentru această nădejde(F), împărate, sunt pârât eu de iudei! 8 Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morţii? 9 Şi(G) eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, 10 şi aşa(H) am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta de la(I) preoţii cei mai de seamă şi, când erau osândiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor. 11 I-am pedepsit adesea în toate sinagogile(J) şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până şi în cetăţile străine. 12 În(K) acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere şi învoire de la preoţii cei mai de seamă. 13 Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui. 14 Am căzut cu toţii la pământ, şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş’. 15 ‘Cine eşti, Doamne?’ am răspuns eu. Şi Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. 16 Dar scoală-te şi stai în picioare, căci M-am arătat ţie ca(L) să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. 17 Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul neamurilor, la(M) care te trimit, 18 ca să(N) le deschizi ochii, să(O)se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să(P) primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea(Q) împreună cu cei(R) sfinţiţi.’ 19 De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti. 20 Ci am(S) propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte(T) vrednice de pocăinţa lor. 21 Iată de ce au pus iudeii(U) mâna pe mine în Templu şi au căutat să mă omoare. 22 Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce(V) au spus prorocii şi Moise(W) că are să se întâmple, 23 şi anume că(X) Hristosul trebuie să pătimească şi că(Y), după ce va fi Cel dintâi din învierea morţilor, va(Z) vesti lumină norodului şi neamurilor.” 24 Pe când vorbea el astfel, ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti(AA) nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.” 25 „Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite. 26 Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ! 27 Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.” 28 Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!” 29 „Fie curând(AB), fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.”
Nevinovăţia lui Pavel recunoscută
30 Împăratul, dregătorul, Berenice şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei s-au sculat. 31 Şi când au plecat, ziceau(AC) unii către alţii: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare”. 32 Şi Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă(AD) n-ar fi cerut să fie judecat de cezar”.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.