Old/New Testament
Psalmul 35
Un psalm al lui David
1 Apără-mă(A) Tu, Doamne, de potrivnicii mei,
luptă(B) Tu cu cei ce se luptă cu mine!
2 Ia(C) pavăza şi scutul
şi scoală-Te să-mi ajuţi.
3 Învârte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei!
Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!”
4 Ruşinaţi(D) şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi(E) şi să roşească cei ce-mi gândesc pieirea!
5 Să fie(F) ca pleava luată de vânt
şi să-i gonească îngerul Domnului!
6 Drumul să le fie întunecos(G) şi alunecos
şi să-i urmărească îngerul Domnului!
7 Căci mi-au întins(H) laţul lor, fără pricină, pe o groapă,
pe care au săpat-o fără temei, ca să-mi ia viaţa;
8 să-i ajungă(I) prăpădul pe neaşteptate,
să fie prinşi în laţul(J) pe care l-au întins,
să cadă în el şi să piară!
9 Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul;
se(K) va veseli de mântuirea Lui.
10 Toate(L) oasele mele vor zice: „Doamne, cine(M) poate ca Tine
să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el,
pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jefuieşte?”
11 Nişte martori(N) mincinoşi se ridică
şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.
12 Îmi întorc(O) rău pentru bine:
mi-au lăsat sufletul pustiu.
13 Şi eu, când(P) erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac,
îmi smeream sufletul cu post
şi mă rugam(Q) cu capul plecat la sân.
14 Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate;
cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15 Dar când mă clatin eu, ei se bucură şi se strâng;
se strâng fără ştirea mea(R), ca să mă batjocorească
şi mă sfâşie(S) neîncetat.
16 Scrâşnesc(T) din dinţi împotriva mea,
împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.
17 Doamne, până când Te vei uita(U) la ei?
Scapă-mi sufletul din cursele lor,
scapă-mi viaţa din ghearele acestor pui de lei!
18 Şi eu Te voi lăuda(V) în adunarea cea mare
şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
19 Să(W) nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi,
nici să(X) nu-şi facă semne cu ochiul cei ce(Y) mă urăsc fără temei!
20 Căci ei nu vorbesc de pace,
ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
21 Îşi deschid(Z) gura larg împotriva mea
şi zic: „Ha(AA)! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!”
22 Doamne, Tu vezi(AB). Nu(AC) tăcea!
Nu Te depărta(AD) de mine, Doamne!
23 Trezeşte-Te şi scoală-Te(AE) să-mi faci dreptate!
Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!
24 Judecă-mă(AF) după(AG) dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu,
ca să(AH) nu se bucure ei de mine!
25 Să(AI) nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!”
Să nu zică: „L-am înghiţit(AJ)!”
26 Ci să fie ruşinaţi(AK) şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea!
Să se îmbrace(AL) cu ruşine şi ocară cei ce se ridică(AM) împotriva mea!
27 Să(AN) se bucure şi să se veselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea
şi să zică(AO) neîncetat: „Mărit să fie Domnul,
care(AP) vrea pacea robului Său!”
28 Şi atunci limba(AQ) mea va lăuda dreptatea Ta,
în toate zilele va spune lauda Ta.
Psalmul 36
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David, robul Domnului
1 Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:
„Nu(AR) este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”
2 Căci se măguleşte(AS) singur în ochii lui,
ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
3 Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare(AT);
nu mai vrea(AU) să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.
4 În aşternutul lui se gândeşte la răutate(AV),
stă pe(AW) o cale care nu este bună
şi nu urăşte răul.
5 Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până(AX) la ceruri
şi credincioşia Ta până la nori.
6 Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu
şi judecăţile(AY) Tale sunt ca Adâncul cel mare.
Doamne, Tu sprijini pe oameni(AZ) şi pe dobitoace!
7 Cât(BA) de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale găsesc(BB) fiii oamenilor adăpost.
8 Se(BC) satură de belşugul Casei Tale
şi-i adăpi din şuvoiul(BD) desfătărilor(BE) Tale.
9 Căci(BF) la Tine este izvorul vieţii;
prin(BG) lumina Ta vedem lumina.
10 Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste(BH) cei ce Te cunosc
şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită(BI)!
11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru
şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.
12 Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă;
sunt răsturnaţi şi(BJ) nu pot să se mai scoale.
25 Festus, când a venit în ţinutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea în Ierusalim. 2 Preoţii cei mai de seamă(A) şi fruntaşii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă 3 şi i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau(B) o cursă, ca să-l omoare pe drum. 4 Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi că el însuşi are să plece în curând acolo. 5 „Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine şi, dacă(C) este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască”. 6 Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile, apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi, a şezut pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel. 7 Când a sosit Pavel, iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat şi au adus împotriva lui multe(D) şi grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi. 8 Pavel a început să se apere şi a zis: „N-am păcătuit cu nimic nici(E) împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului”. 9 Festus, care voia(F) să capete bunăvoinţa iudeilor, drept răspuns a zis lui Pavel: „Vrei(G) să te sui la Ierusalim şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?” 10 Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine. 11 Dacă(H) am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte, dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer(I) să fiu judecat de cezar.” 12 Atunci, Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De cezar ai cerut să fii judecat, înaintea cezarului te vei duce”.
Împăratul Agripa la Cezareea
13 După câteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus. 14 Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel şi a zis: „Felix a lăsat în temniţă pe un(J) om 15 împotriva(K) căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi bătrânii iudeilor şi i-au cerut osândirea. 16 Le-am(L) răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus faţă cu pârâşii lui şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este pârât. 17 Ei au venit deci aici şi, fără întârziere(M), am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător şi am poruncit să aducă pe omul acesta. 18 Pârâşii, când s-au înfăţişat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu. 19 Aveau împotriva lui numai(N) nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit şi despre care Pavel spunea că este viu. 20 Fiindcă nu ştiam ce hotărâre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21 Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotărârii împăratului şi am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la cezar.” 22 Agripa(O) a zis lui Festus: „Aş vrea să aud şi eu pe omul acela”. „Mâine”, a răspuns Festus, „îl vei auzi”. 23 A doua zi deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală şi au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo. 24 Atunci, Festus a zis: „Împărate Agripa şi voi toţi care sunteţi de faţă cu noi, uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată(P) mulţimea iudeilor m-a rugat în Ierusalim şi aici, strigând că nu trebuie să(Q) mai trăiască. 25 Fiindcă am înţeles că n-a făcut(R) nimic vrednic de moarte şi fiindcă singur(S) a cerut să fie judecat de cezar, am hotărât să-l trimit. 26 Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el, de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie. 27 Căci mi se pare fără noimă să trimit pe un întemniţat, fără să arăt de ce este pârât.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.