Old/New Testament
Psalmul 31
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1 Doamne, în Tine(A) mă încred:
să nu fiu dat de ruşine niciodată.
Izbăveşte-mă în(B) dreptatea Ta!
2 Pleacă-Ţi(C) urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută!
Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
3 Căci(D) Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea
şi, pentru(E) Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.
4 Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmaşii.
Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!
5 În mâinile(F) Tale îmi încredinţez duhul:
Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!
6 Eu urăsc pe cei ce(G) se lipesc de idoli deşerţi
şi mă încred în Domnul.
7 Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta,
căci vezi ticăloşia mea, ştii(H) neliniştea sufletului meu,
8 şi nu mă vei da(I) în mâinile vrăjmaşului,
ci îmi vei pune picioarele(J) la loc larg.
9 Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare:
faţa, sufletul şi trupul mi s-au topit(K) de întristare;
10 mi se sfârşeşte viaţa în durere şi anii în suspinuri.
Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele(L)!
11 Din pricina potrivnicilor mei am ajuns(M) de ocară,
de mare ocară pentru vecinii(N) mei, şi de groază pentru prietenii mei;
cei ce(O) mă văd pe uliţă fug de mine.
12 Sunt uitat de(P) inimi ca un mort,
am ajuns ca un vas sfărâmat.
13 Aud(Q) vorbele rele ale multora,
văd spaima(R) care domneşte împrejur,
când se sfătuiesc(S) ei împreună împotriva mea
şi uneltesc să-mi ia viaţa.
14 Dar eu mă încred în Tine, Doamne,
şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!”
15 Soarta mea este în mâna Ta;
scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!
16 Fă(T) să lumineze Faţa Ta peste robul Tău,
scapă-mă prin îndurarea Ta!
17 Doamne, să nu(U) rămân de ruşine când Te chem.
Ci să rămână de ruşine cei răi şi ei să se pogoare muţi(V) în Locuinţa morţilor!
18 Să amuţească(W) buzele mincinoase,
care vorbesc(X) cu îndrăzneală,
cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!
19 O, cât(Y) de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine
şi pe care o arăţi celor ce se încred
în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
20 Tu(Z) îi ascunzi la adăpostul Feţei Tale de cei ce-i prigonesc,
îi(AA) ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
21 Binecuvântat să fie Domnul,
căci Şi-a arătat în(AB) chip minunat îndurarea faţă de mine:
parc-aş fi fost într-o(AC) cetate întărită!
22 În(AD) pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit(AE) dinaintea Ta!”
Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele
când am strigat spre Tine.
23 Iubiţi(AF) dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El.
Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi
şi pedepseşte aspru pe cei mândri.
24 Fiţi tari(AG) şi îmbărbătaţi-vă inima,
toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!
Psalmul 32
Un psalm al lui David. O cântare
1 Ferice de cel cu fărădelegea iertată(AH)
şi de cel cu păcatul acoperit!
2 Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă(AI) Domnul nelegiuirea
şi în(AJ) duhul căruia nu este viclenie!
3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4 Căci zi şi noapte mâna(AK) Ta apăsa asupra mea;
mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.
5 Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea.
Am zis(AL): „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!”
Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
6 De(AM) aceea, orice om evlavios să se roage(AN) Ţie la vreme potrivită!
Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
7 Tu(AO) eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz,
Tu mă înconjuri cu cântări(AP) de izbăvire.
8 „Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,
te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
9 Nu(AQ) fiţi ca un cal sau ca un catâr fără(AR) pricepere,
pe care-l struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-l legi
ca să nu se apropie de tine.
10 De multe(AS) dureri are parte cel rău,
dar cel ce(AT) se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.
11 Neprihăniţilor, bucuraţi-vă(AU) în Domnul şi veseliţi-vă!
Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!
16 Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetăţuie şi a spus lui Pavel. 17 Pavel a chemat pe unul din sutaşi şi a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva”. 18 Sutaşul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan şi a zis: „Pavel cel întemniţat m-a chemat şi m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva”. 19 Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte şi l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?” 20 El a răspuns: „Iudeii(A) s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea soborului, ca şi cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul. 21 Tu să nu-i asculţi, pentru că mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pândesc şi s-au legat cu blestem să nu mănânce şi să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata şi n-aşteaptă decât făgăduiala ta.” 22 Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece şi i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri. 23 În urmă, a chemat pe doi sutaşi şi le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţari, ca să meargă până la Cezareea”. 24 Le-a poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix. 25 Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins: 26 „Claudius Lisias către preaalesul dregător Felix: plecăciune! 27 Acest(B) om, pe care l-au prins iudeii, era să fie omorât de ei, şi eu m-am dus repede cu ostaşi şi l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este roman. 28 Am(C) vrut să aflu pricina pentru care-l pârau şi l-am adus înaintea soborului lor. 29 Am găsit că era pârât pentru(D) lucruri privitoare la Legea lor, dar(E) că nu săvârşise nicio nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri. 30 Mi s-a dat(F) însă de ştire că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine şi am făcut cunoscut(G) şi celor ce-l învinuiesc să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos.” 31 Ostaşii, după porunca pe care o primiseră, au luat pe Pavel şi l-au dus noaptea până la Antipatrida. 32 A doua zi, au lăsat pe călăreţi să-şi urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetăţuie. 33 Ajunşi în Cezareea, călăreţii au dat scrisoarea în mâna dregătorului şi au adus pe Pavel înaintea lui. 34 Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ţinut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia(H), 35 „te(I) voi asculta”, a zis el, „când vor veni pârâşii tăi”. Şi a poruncit să fie păzit în palatul(J) lui Irod.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.