Old/New Testament
Psalmul 29
Un psalm al lui David
1 Fiii lui Dumnezeu, daţi(A) Domnului,
daţi Domnului slavă şi cinste.
2 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!
Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe(B) sfinte!
3 Glasul Domnului răsună pe ape,
Dumnezeul(C) slavei face să bubuie tunetul:
Domnul este pe ape mari.
4 Glasul Domnului este puternic,
glasul Domnului este măreţ.
5 Glasul Domnului sfărâmă cedrii;
Domnul sfărâmă cedrii(D) Libanului;
6 îi(E) face să sară ca nişte viţei,
şi Libanul şi Sirionul(F) sar ca nişte pui de bivoli.
7 Glasul Domnului face să ţâşnească flăcări de foc,
8 glasul Domnului face să se cutremure pustia;
Domnul face să tremure pustia Cades(G).
9 Glasul Domnului face pe cerboaice(H) să nască;
El despoaie pădurile; în locaşul Lui totul strigă: „Slavă!”
10 Domnul stătea(I) pe scaunul Lui de domnie când cu Potopul
şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie.
11 Domnul(J) dă tărie poporului Său,
Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.
Psalmul 30
Un psalm. O cântare pentru sfinţirea Casei Domnului, făcută de David
1 Te înalţ, Doamne, căci m-ai(K) ridicat
şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure(L) de mine.
2 Doamne, Dumnezeule,
eu am strigat către Tine,
şi Tu m-ai vindecat(M).
3 Doamne, Tu mi-ai ridicat(N) sufletul din Locuinţa morţilor,
Tu m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară(O) în groapă.
4 Cântaţi(P) Domnului, voi cei iubiţi de El,
măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfânt!
5 Căci mânia Lui ţine numai o clipă(Q),
dar îndurarea Lui ţine toată(R) viaţa:
seara vine plânsul,
iar dimineaţa(S), veselia.
6 Când îmi mergea bine(T), ziceam:
„Nu mă voi clătina niciodată!”
7 Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezaseşi pe un munte tare,
dar Ţi-ai ascuns(U) Faţa, şi m-am tulburat.
8 Doamne, eu am strigat către Tine
şi m-am rugat Domnului zicând:
9 „Ce vei câştiga dacă-mi verşi sângele şi mă pogori în groapă?
Poate să Te laude ţărâna(V)?
Poate ea să vestească credincioşia Ta?
10 Ascultă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, ajută-mă!”
11 Şi mi-ai prefăcut(W) tânguirile în veselie,
mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie,
12 pentru ca inima mea să-Ţi cânte şi să nu stea mută.
Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!
23 Pavel s-a uitat ţintă la sobor şi a zis: „Fraţilor, eu(A) am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…” 2 Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l(B) lovească peste gură. 3 Atunci, Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege şi porunceşti(C) să mă lovească, împotriva Legii!” 4 Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?” 5 Şi Pavel a zis: „N-am(D) ştiut, fraţilor, că este marele preot, căci este scris: ‘Pe(E) mai-marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău’.” 6 Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraţilor, eu(F) sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii(G) în învierea morţilor sunt dat în judecată”. 7 Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între farisei şi saduchei, şi adunarea s-a dezbinat. 8 Căci(H) saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă. 9 S-a făcut o mare zarvă, şi câţiva cărturari din partida fariseilor s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă şi au zis: „Noi nu găsim nicio(I) vină în omul acesta, dar dacă(J) i-a vorbit un duh sau un înger(K)?”… 10 Fiindcă gâlceava creştea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se pogoare, să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în cetăţuie. 11 În(L) noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma”.
Pavel este dus la Cezareea
12 La ziuă, iudeii au(M) uneltit şi s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu vor omorî pe Pavel. 13 Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mulţi de patruzeci. 14 Ei s-au dus la preoţii cei mai de seamă şi la bătrâni şi le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel. 15 Acum dar, voi, împreună cu soborul, daţi de ştire căpitanului şi rugaţi-l să-l aducă mâine jos, înaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu de-amănuntul, şi până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.