Old/New Testament
Psalmul 23
O cântare a lui David
1 Domnul este Păstorul(A) meu: nu voi duce lipsă de nimic(B).
2 El mă paşte în(C) păşuni verzi
şi mă duce la(D) ape de odihnă;
3 îmi înviorează sufletul
şi mă(E) povăţuieşte pe cărări drepte
din pricina Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei(F) morţii,
nu mă tem de(G) niciun rău, căci(H) Tu eşti cu mine.
Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
5 Tu(I) îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn(J)
şi paharul meu este plin de dă peste el.
6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.
Psalmul 24
Un psalm al lui David
1 Al Domnului este(K) pământul cu tot ce este pe el,
lumea şi cei ce o locuiesc!
2 Căci(L) El l-a întemeiat pe mări
şi l-a întărit pe râuri.
3 Cine(M) va putea să se suie la muntele Domnului?
Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt?
4 Cel(N) ce are mâinile nevinovate(O) şi inima curată(P),
cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună
şi nu jură(Q) ca să înşele.
5 Acela va căpăta binecuvântarea Domnului,
starea după voia Lui, dată de Dumnezeul mântuirii lui.
6 Iată partea de moştenire a celor ce-L cheamă,
a celor ce caută(R) Faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov.
7 Porţi, ridicaţi-vă(S) capetele;
ridicaţi-vă, porţi veşnice,
ca(T) să intre Împăratul slavei!
8 „Cine este acest Împărat al slavei?”
Domnul cel tare şi puternic,
Domnul cel viteaz în lupte.
9 Porţi, ridicaţi-vă capetele;
ridicaţi-le, porţi veşnice,
ca să intre Împăratul slavei!
10 „Cine este acest Împărat al slavei?”
Domnul oştirilor:
El este Împăratul slavei!
Psalmul 25
Un psalm al lui David
1 La Tine(U), Doamne, îmi înalţ sufletul.
2 În Tine, Dumnezeule, mă încred(V): să nu fiu dat de ruşine,
ca să(W) nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!
3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine,
ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.
4 Arată-mi, Doamne, căile(X) Tale
şi învaţă-mă cărările Tale.
5 Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă,
căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele,
Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea(Y) şi bunătatea Ta,
căci sunt veşnice.
7 Nu-Ţi aduce aminte de greşelile(Z) din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele,
ci adu-Ţi aminte de mine,
după(AA) îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!
8 Domnul este bun şi drept,
de aceea arată El păcătoşilor calea.
9 El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept.
El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
10 Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie,
pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui.
11 Pentru(AB) Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea,
căci(AC) mare este!
12 Cine este omul care se teme de Domnul?
Aceluia(AD) Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.
13 El(AE) va locui în fericire
şi sămânţa(AF) lui va stăpâni ţara.
14 Prietenia(AG) Domnului este pentru cei ce se tem de El
şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.
15 Eu îmi întorc necurmat ochii(AH) spre Domnul,
căci El îmi va scoate picioarele din laţ.
16 Priveşte-mă(AI) şi ai milă de mine,
căci sunt părăsit şi nenorocit.
17 Neliniştea inimii mele creşte:
scoate-mă din necazul meu!
18 Uită-Te(AJ) la ticăloşia şi truda mea
şi iartă-mi toate păcatele mele.
19 Vezi cât de mulţi sunt vrăjmaşii mei
şi cu ce ură mare mă urmăresc.
20 Păzeşte-mi sufletul şi scapă-mă!
Nu(AK) mă lăsa să fiu dat de ruşine când mă încred în Tine!
21 Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea,
când îmi pun nădejdea în Tine!
22 Izbăveşte(AL), Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.
18 A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov(A) şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo. 19 După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit(B) cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul neamurilor prin(C) slujba lui. 20 Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi, i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de râvnă(D) pentru Lege. 21 Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. 22 Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. 23 Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă. 24 Ia-i cu tine, curăţă-te împreună cu ei şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă(E) capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rânduială şi păzeşti Legea. 25 Cu privire la neamurile care au crezut, noi(F) am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie.” 26 Atunci, Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit şi a(G) intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească(H) sfârşitul zilelor curăţirii când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.
Prinderea lui Pavel
27 Către sfârşitul celor şapte zile, iudeii(I) din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au(J) pus mâinile pe el 28 şi au început să strige: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care(K) propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia, ba încă a vârât şi pe nişte greci în Templu şi a spurcat acest locaş sfânt.” 29 În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim(L) efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel îl băgase în Templu. 30 Toată cetatea s-a pus în mişcare(M) şi s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel şi l-au scos din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată. 31 Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat. 32 Acesta(N) a luat îndată ostaşi şi sutaşi şi a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel. 33 Atunci, căpitanul s-a apropiat, a(O) pus mâna pe el şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut. 34 Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime. Fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie. 35 Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi din pricina îmbulzelii norodului întărâtat, 36 căci mulţimea norodului se ţinea după el şi striga: „La moarte(P) cu el!”
Pavel cere voie să vorbească
37 Tocmai când era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Ştii greceşte? 38 Nu cumva(Q) eşti egipteanul acela care s-a răsculat acum în urmă şi a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?” 39 „Eu(R) sunt iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.” 40 După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a(S) făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.