Old/New Testament
Psalmul 20
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1 Să te asculte Domnul în ziua necazului,
să te ocrotească(A) Numele Dumnezeului lui Iacov,
2 să-ţi trimită ajutor din locaşul(B) Său cel Sfânt
şi să te sprijine din Sion!
3 Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mâncare
şi să-ţi primească arderile-de-tot!
4 Să-ţi dea(C) ce-ţi doreşte inima
şi să-ţi împlinească toate planurile tale!
5 Atunci noi ne vom bucura(D) de biruinţa ta
şi vom flutura steagul în(E) Numele Dumnezeului nostru.
Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale!
6 Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul(F) Său
şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfânt,
prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.
7 Unii(G) se bizuie pe carele lor, alţii, pe caii lor,
dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.
8 Ei se îndoaie şi cad,
dar noi(H) ne ridicăm şi rămânem în picioare.
9 Scapă, Doamne, pe împăratul
şi ascultă-ne când Te chemăm!
Psalmul 21
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1 Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică pe care i-o dai Tu.
Şi cum îl umple de veselie ajutorul(I) Tău!
2 I-ai dat ce-i dorea(J) inima
şi n-ai lăsat neîmplinit ce-i cereau buzele.
3 Căci i-ai ieşit înainte cu binecuvântări de fericire
şi i-ai pus pe cap(K) o cunună de aur curat.
4 Îţi cerea viaţa(L) şi i-ai dat-o:
o viaţă lungă(M) pentru totdeauna şi pe vecie.
5 Mare este slava lui în urma ajutorului Tău.
Tu pui peste el strălucirea şi măreţia.
6 Îl faci pe vecie o pricină de binecuvântări
şi-l umpli de bucurie(N) înaintea Feţei Tale.
7 Căci împăratul se încrede în Domnul
şi bunătatea Celui Preaînalt îl face să nu se clatine(O).
8 Mâna ta, împărate, va ajunge(P) pe toţi vrăjmaşii tăi,
dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc
9 şi-i vei face ca un cuptor(Q) aprins
în ziua când te vei arăta;
Domnul îi va nimici(R) în mânia Lui şi-i va mânca focul(S).
10 Le vei şterge sămânţa de pe pământ şi neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor.
11 Ei au urzit lucruri rele împotriva ta,
au făcut sfaturi(T) rele, dar nu vor izbuti.
12 Căci îi vei face să dea dosul
şi vei trage cu arcul tău asupra lor.
13 Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta,
şi vom cânta şi vom lăuda puterea Ta.
Psalmul 22
Către mai-marele cântăreţilor.
Se cântă ca „cerboaica zorilor”.
Un psalm al lui David
1 Dumnezeule(U)! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit
şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile(V) mele?
2 Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi;
strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
3 Totuşi Tu eşti Cel Sfânt
şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor(W) lui Israel.
4 În Tine se încredeau părinţii noştri;
se încredeau, şi-i izbăveai.
5 Strigau către Tine, şi erau scăpaţi;
se încredeau în Tine(X) şi nu rămâneau de ruşine.
6 Dar eu sunt vierme(Y), nu om,
am ajuns de ocara oamenilor(Z) şi dispreţuit de popor.
7 Toţi cei ce mă văd(AA) îşi bat joc de mine,
îşi deschid gura, dau din cap(AB) şi zic:
8 „S-a încrezut(AC) în Domnul! Să-l mântuiască(AD) Domnul,
să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!”
9 Da, Tu m-ai(AE) scos din pântecele mamei,
m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele;
10 de când eram la sânul(AF) mamei am fost sub paza Ta,
din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11 Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul
şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
12 O mulţime(AG) de tauri sunt împrejurul meu,
nişte tauri din Basan mă înconjoară.
13 Îşi deschid(AH) gura împotriva mea,
ca un leu care sfâşie şi răcneşte.
14 Am ajuns ca apa care se scurge şi toate oasele(AI) mi se despart;
mi s-a făcut inima(AJ) ca ceara
şi se topeşte înăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea(AK) ca lutul
şi mi se lipeşte(AL) limba de cerul gurii;
m-ai adus în ţărâna morţii.
16 Căci nişte câini mă înconjoară(AM),
o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu,
mi-au străpuns(AN) mâinile şi picioarele;
17 toate oasele aş putea să mi le număr.
Ei însă pândesc(AO) şi mă privesc;
18 îşi împart(AP) hainele mele între ei
şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
19 Dar Tu, Doamne, nu Te depărta!
Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
20 Scapă-mi sufletul de sabie
şi viaţa(AQ) din ghearele câinilor(AR)!
21 Scapă-mă(AS) din gura leului
şi scoate-mă(AT) din coarnele bivolului!
22 Voi vesti(AU) Numele Tău fraţilor(AV) mei
şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
23 Cei ce(AW) vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!
Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L!
Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
24 Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit
şi nu-Şi ascunde Faţa de el,
ci(AX) îl ascultă când strigă către El.
25 În adunarea cea mare, Tu(AY) vei fi pricina laudelor mele
şi-mi voi împlini juruinţele(AZ) în faţa celor ce se tem de Tine.
26 Cei săraci(BA) vor mânca şi se vor sătura,
cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda.
Veselă să vă fie inima(BB) pe vecie!
27 Toate(BC) marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul;
toate familiile neamurilor(BD) se vor închina înaintea Ta.
28 Căci(BE) a Domnului este Împărăţia:
El stăpâneşte peste neamuri.
29 Toţi cei puternici(BF) de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei;
înaintea Lui se vor pleca toţi(BG) cei ce se pogoară în ţărână,
cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
30 O sămânţă de oameni Îi va sluji
şi se va vorbi(BH) despre Domnul către cei ce vor veni(BI) după ei.
31 Aceştia vor veni(BJ) şi vor vesti dreptatea Lui,
vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.
Pavel îşi ia rămas-bun de la ucenicii din Tir
21 După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos şi de-acolo la Patara. 2 Am găsit o corabie care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea şi am plecat. 3 Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga şi ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia. 4 Acolo, am găsit pe ucenici şi am rămas şapte zile. Ucenicii(A), prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. 5 Dar când s-au împlinit zilele, am plecat şi ne-am văzut de drum, şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat(B) pe mal şi ne-am rugat. 6 Apoi, ne-am luat ziua bună unii de la alţii şi noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă(C).
Pavel la Ptolemaida şi la Cezareea. Prorocia lui Agab
7 După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor şi am stat la ei o zi. 8 A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul(D), care(E) era unul din cei şapte, şi am găzduit la el. 9 El avea patru fete fecioare care(F) proroceau. 10 Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab(G) s-a pogorât din Iudeea 11 şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ‘Aşa(H) vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta şi-l vor da în mâinile neamurilor’.” 12 Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. 13 Atunci, Pavel a răspuns: „Ce(I) faceţi de plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” 14 Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit şi am zis: „Facă-se voia(J) Domnului!” 15 După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare şi ne-am suit la Ierusalim. 16 Câţiva ucenici din Cezareea au venit şi ei cu noi şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.
Pavel la Ierusalim în Templu
17 Când(K) am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.