Old/New Testament
Psalmul 16
O cântare a lui David
1 Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci(A) în Tine mă încred.
2 Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu,
Tu eşti singura(B) mea fericire!”
3 Sfinţii care sunt în ţară,
oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.
4 Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini,
dar eu n-aduc jertfele lor de sânge
şi nu pun numele(C) lor pe buzele mele.
5 Domnul(D) este partea mea de moştenire şi paharul(E) meu,
Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
6 O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ,
o frumoasă moşie mi-a fost dată.
7 Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte,
căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima(F).
8 Am necurmat pe Domnul înaintea(G) ochilor mei.
Când este El la dreapta mea(H), nu mă clatin(I).
9 De aceea, inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte(J)
şi trupul mi se odihneşte în linişte.
10 Căci(K) nu vei lăsa sufletul(L) meu în Locuinţa morţilor,
nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
11 Îmi vei arăta cărarea vieţii(M);
înaintea(N) Feţei Tale sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice în dreapta(O) Ta.
Psalmul 17
O rugăciune a lui David
1 Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele,
pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
2 Să se arate dreptatea mea înaintea Ta
şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
3 Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta(P) noaptea,
dacă mă vei încerca(Q), nu vei găsi nimic,
căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc.
4 Cât priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale,
mă feresc de calea celor asupritori;
5 paşii mei stau neclintiţi(R) pe cărările Tale
şi nu mi se clatină picioarele.
6 Strig(S) către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule!
Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
7 Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată(T), Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost
şi-i izbăveşti de potrivnicii lor prin dreapta Ta!
8 Păzeşte-mă(U) ca lumina ochiului,
ocroteşte-mă, la umbra(V) aripilor Tale,
9 de cei răi, care mă prigonesc,
de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară.
10 Ei îşi închid(W) inima,
au cuvinte semeţe(X) în gură.
11 Se ţin de paşii mei, mă înconjoară(Y) chiar,
mă pândesc ca(Z) să mă trântească la pământ.
12 Parcă ar fi un leu lacom după pradă,
un pui de leu care stă la pândă în culcuşul lui.
13 Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l!
Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia(AA) Ta!
14 Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia,
care îşi au partea lor în viaţa aceasta(AB)
şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale.
Copiii lor sunt sătui
şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
15 Dar eu, în nevinovăţia(AC) mea, voi vedea Faţa Ta:
cum mă voi trezi, mă voi sătura(AD) de chipul Tău.
Pavel în Macedonia
20 Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei şi a(A) plecat în Macedonia. 2 A străbătut ţinutul acesta şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia, 3 unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar(B) iudeii i-au întins curse. Atunci, s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 Avea ca tovarăşi până în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh(C) şi Secund din Tesalonic, Gaius(D) din Derbe, Timotei(E), precum şi Tihic(F) şi Trofim(G) care erau din Asia. 5 Aceştia au luat-o înainte şi ne-au aşteptat la Troa. 6 Iar noi, după zilele(H) Praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în(I) Troa, unde am stat şapte zile.
Învierea lui Eutih
7 În ziua dintâi(J) a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să(K) frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. 8 În(L) odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini. 9 Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea şi a fost ridicat mort. 10 Dar Pavel s-a pogorât, s-a(M) repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu(N) vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el”. 11 După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. 12 Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.
Pavel la Milet
13 Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos. 14 Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie şi ne-am dus la Mitilene. 15 De aici am mers pe mare şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, de abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion şi a doua zi am venit la Milet. 16 Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia, căci(O) se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să(P) fie în Ierusalim de Ziua(Q) Cincizecimii.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.