Old/New Testament
Psalmul 13
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1 Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat?
Până când(A) Îţi vei ascunde Faţa de mine?
2 Până când voi avea sufletul plin de griji
şi inima plină de necazuri în fiecare zi?
Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?
3 Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!
Dă lumină(B) ochilor mei, ca(C) să n-adorm somnul morţii,
4 ca să nu zică(D) vrăjmaşul meu: „L-am biruit!”
Şi să nu se bucure potrivnicii mei când mă clatin.
5 Eu am încredere în bunătatea(E) Ta,
sunt cu inima veselă din pricina mântuirii Tale:
6 cânt Domnului,
căci mi-a făcut(F) bine!
Psalmul 14
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1 Nebunul(G) zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”
S-au stricat(H) oamenii, fac fapte urâte;
nu este niciunul care să facă binele.
2 Domnul(I) Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,
să vadă de este vreunul care să aibă pricepere
şi care să caute pe Dumnezeu.
3 Dar toţi(J) s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici;
nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4 Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvârşesc fărădelegea,
de mănâncă(K) pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea,
şi nu cheamă(L) pe Domnul?
5 Ei vor tremura de spaimă
când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
6 Râdeţi voi de nădejdea celui nenorocit…
dar scăparea lui este Domnul(M).
7 O, de(N) ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!…
Când(O) va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său,
Iacov se va veseli şi Israel se va bucura.
Psalmul 15
Un psalm al lui David
1 Doamne, cine(P) va locui în cortul Tău?
Cine va locui pe muntele(Q) Tău cel sfânt?
2 Cel ce(R) umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu
şi spune(S) adevărul din inimă.
3 Acela nu cleveteşte(T) cu limba lui, nu face rău semenului său
şi nu aruncă(U) ocară asupra aproapelui său.
4 El priveşte(V) cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit,
dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul.
El nu-şi ia vorba înapoi dacă face un jurământ(W) în paguba lui.
5 El nu-şi dă banii(X) cu dobândă
şi nu ia mită(Y) împotriva celui nevinovat.
Cel ce se poartă aşa nu se clatină(Z) niciodată.
Răscoala argintarului Dimitrie
21 După ce(A) s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a(B) pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia. „După ce voi merge acolo”, îşi zicea el, „trebuie(C) să văd şi Roma”. 22 A trimis în Macedonia pe doi din(D) ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast(E), iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia. 23 Pe vremea aceea(F), s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea(G) Domnului. 24 Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei şi aducea lucrătorilor săi nu puţin(H) câştig cu ele. 25 I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta 26 şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod şi zice că zeii făcuţi de mâini nu(I) sunt dumnezei. 27 Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ, dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este nimicită.” 28 Cuvintele acestea i-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!” 29 Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru şi au luat cu ei pe macedonenii Gaius(J) şi Aristarh(K), tovarăşii de călătorie ai lui Pavel. 30 Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii. 31 Chiar şi unii din mai-marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. 32 Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră. 33 Atunci, au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru(L) a făcut(M) semn cu mâna şi voia să se apere înaintea norodului. 34 Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!” 35 Totuşi logofătul a potolit norodul şi a zis: „Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer? 36 Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită. 37 Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre. 38 Deci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată şi sunt dregători; să se pârască unii pe alţii. 39 Dar, dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită. 40 Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.” 41 După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.