Old/New Testament
Psalmul 7
O cântare de jale a lui David.
Cântată Domnului din pricina cuvintelor beniamitului Cuş
1 Doamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea!
Scapă-mă(A) de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,
2 ca(B) să nu mă sfâşie ca un leu,
care înghite(C) fără să sară cineva în ajutor.
3 Doamne, Dumnezeule, dacă(D) am făcut un astfel de rău,
dacă este fărădelege(E) pe mâinile mele,
4 dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine
şi n-am izbăvit(F) pe cel ce mă asuprea fără temei,
5 atunci să mă urmărească vrăjmaşul şi să m-ajungă,
să-mi calce viaţa la pământ
şi slava mea în pulbere să mi-o arunce!
6 Scoală-Te, Doamne, cu mânia Ta!
Scoală-Te(G) împotriva urgiei potrivnicilor mei,
trezeşte-Te(H) ca să-mi ajuţi şi rânduieşte o judecată!
7 Să Te înconjure adunarea popoarelor
şi şezi mai sus decât ea, la înălţime!
8 Domnul judecă popoarele:
fă-mi dreptate, Doamne, după(I) neprihănirea şi nevinovăţia mea!
9 Ah, pune odată capăt răutăţii celor răi şi întăreşte pe cel neprihănit,
Tu, care cercetezi(J) inimile şi rărunchii, Dumnezeule drept!
10 Scutul meu este în Dumnezeu,
care mântuieşte pe cei cu inima curată(K).
11 Dumnezeu este un judecător drept,
un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.
12 Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Îşi ascute sabia(L),
Îşi încordează arcul şi-l ocheşte,
13 îndreaptă asupra lui săgeţi(M) omorâtoare
şi-i aruncă săgeţi arzătoare!
14 Iată că cel rău(N) pregăteşte răul,
zămisleşte fărădelegea şi naşte înşelăciunea:
15 face o groapă, o sapă
şi tot el cade în groapa(O) pe care a făcut-o.
16 Fărădelegea(P) pe care a urzit-o se întoarce asupra capului lui
şi silnicia pe care a făcut-o se pogoară înapoi pe ţeasta capului lui.
17 Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui
şi voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt.
Psalmul 8
Către mai-marele cântăreţilor. De cântat pe ghitit. Un psalm al lui David
1 Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat(Q) este Numele Tău pe tot pământul!
Slava Ta se înalţă(R) mai presus de ceruri.
2 Din gura(S) copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare
împotriva potrivnicilor tăi,
ca să astupi gura vrăjmaşului(T) şi omului cu dor de răzbunare.
3 Când privesc(U) cerurile – lucrarea mâinilor Tale –
luna şi stelele pe care le-ai făcut,
4 îmi zic: „Ce este omul(V), ca să Te gândeşti la el?
Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?”
5 L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu
şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
6 I-ai dat stăpânire(W) peste lucrurile mâinilor Tale,
toate(X) le-ai pus sub picioarele lui:
7 oile şi boii laolaltă,
fiarele câmpului,
8 păsările cerului şi peştii mării,
tot ce străbate cărările mărilor.
9 Doamne, Dumnezeul(Y) nostru,
cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!
Psalmul 9
Către mai-marele cântăreţilor.
Se cântă ca şi „Mori pentru fiul”.
Un psalm al lui David
1 Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,
voi istorisi toate minunile Lui.
2 Voi face din Tine bucuria(Z) şi veselia mea,
voi cânta Numele tău, Dumnezeule(AA) Preaînalt,
3 pentru că vrăjmaşii mei dau înapoi,
se clatină şi pier dinaintea Ta.
4 Căci Tu îmi sprijini dreptatea şi pricina mea
şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
5 Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău,
le ştergi(AB) numele pentru totdeauna şi pe vecie.
6 S-au dus vrăjmaşii! N-au rămas din ei decât nişte dărâmături veşnice!
Nişte cetăţi dărâmate de Tine! Li s-a şters pomenirea!
7 Ei s-au dus, dar Domnul(AC) împărăţeşte în veac
şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
8 El judecă lumea(AD) cu dreptate,
judecă popoarele cu nepărtinire.
9 Domnul(AE) este scăparea celui asuprit,
scăpare la vreme de necaz.
10 Cei ce cunosc(AF) Numele Tău se încred în Tine,
căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
11 Cântaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion,
vestiţi(AG) printre popoare isprăvile Lui!
12 Căci El răzbună(AH) sângele vărsat
şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.
13 Ai milă de mine, Doamne!
Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei
şi ridică-mă din porţile morţii,
14 ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului
şi să mă bucur(AI) de mântuirea Ta.
15 Neamurile(AJ) cad în groapa pe care au făcut-o
şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
16 Domnul Se arată(AK), face dreptate
şi prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente(AL). Oprire)
17 Cei răi se întorc la Locuinţa morţilor:
toate neamurile(AM) care uită pe Dumnezeu.
18 Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie(AN),
nădejdea(AO) celor sărmani nu piere pe vecie.
19 Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul;
neamurile să fie judecate înaintea Ta!
20 Aruncă groaza în ei, Doamne,
ca să ştie popoarele că nu sunt decât oameni!
Pavel la Corint
18 După aceea, Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint. 2 Acolo, a găsit pe un iudeu numit Aquila(A), de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevastă-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei. 3 Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi(B) lucrau – meseria lor era facerea corturilor. 4 Pavel(C) vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci. 5 Dar când au venit(D) Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a(E) dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul. 6 Fiindcă iudeii i se împotriveau(F) şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat(G) hainele şi le-a zis: „Sângele(H) vostru să cadă asupra capului vostru; eu(I) sunt curat. De acum(J) încolo, mă voi duce la neamuri.” 7 Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga. 8 Dar(K) Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi. 9 Noaptea, Domnul(L) a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea, 10 căci(M) Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău; vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.” 11 Aici a rămas un an şi şase luni şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.
Răscoala iudeilor
12 Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată 13 şi au zis: „Omul acesta aţâţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii”. 14 Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis iudeilor:
„Dacă(N) ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, iudeilor!
15 Dar, dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră; eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.” 16 Şi i-a alungat de la scaunul de judecată. 17 Atunci, au pus toţi mâna pe Sosten(O), fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.
Pavel la Ierusalim şi Antiohia
18 Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună de la fraţi şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Aquila, după ce şi-a tuns(P) capul în Chencrea(Q), căci făcuse o juruinţă. 19 Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă şi a stat de vorbă cu iudeii, 20 care l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme. El însă n-a voit, 21 ci şi-a luat rămas-bun de la ei şi a zis: „Trebuie(R) numaidecât ca sărbătoarea care vine s-o fac în Ierusalim. Dacă(S) va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăşi la voi.” Şi a plecat din Efes. 22 S-a dat jos din corabie în Cezareea, s-a suit la Ierusalim şi, după ce a urat de bine Bisericii, s-a pogorât în Antiohia.
A treia călătorie. Apolo
23 După ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat şi a străbătut din loc în loc ţinutul Galatiei(T) şi Frigiei, întărind(U) pe toţi ucenicii. 24 La Efes, a venit un iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi. 25 El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat(V) şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea(W) decât botezul lui Ioan. 26 A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Aquila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu. 27 Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a(X) ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră, 28 căci înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului şi le dovedea(Y) din Scripturi că Isus este Hristosul.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.