Old/New Testament
41 Poţi tu să prinzi leviatanul(A) cu undiţa
sau să-i legi limba cu o funie?
2 Îi vei putea petrece papura prin nări
sau să-i străpungi cu un cârlig falca?
3 Îţi va face el multe rugăminţi?
Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
4 Va face el un legământ cu tine,
ca să-ţi fie rob pe vecie?
5 Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre?
Îl vei lega tu ca să-ţi înveseleşti fetele?
6 Fac pescarii negoţ cu el?
Îl împart ei între negustori?
7 Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe
şi capul cu chingi?
8 Ridică-ţi numai mâna împotriva lui,
şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.
9 Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde:
numai să-l vezi, şi cazi la pământ!
10 Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte.
Cine Mi s-ar împotrivi în faţă?
11 Cui sunt dator(B), ca să-i plătesc?
Sub cer totul(C) este al Meu.
12 Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui şi de tăria lui,
şi de frumuseţea întocmirii lui.
13 Cine-i va putea ridica veşmântul?
Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
14 Cine va putea deschide porţile gurii lui?
Şirurile dinţilor lui
cât sunt de înspăimântătoare!
15 Scuturile[a] lui măreţe şi puternice
sunt unite împreună ca printr-o pecete;
16 se ţin unul de altul
şi nici aerul n-ar putea trece printre ele.
17 Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează,
se apucă şi rămân nedespărţiţi.
18 Strănuturile lui fac să strălucească lumina;
ochii lui sunt ca geana zorilor.
19 Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.
20 Din nările lui iese fum,
ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.
21 Suflarea lui aprinde cărbunii
şi gura lui aruncă flăcări.
22 Tăria lui stă în grumaz
şi înaintea lui sare groaza.
23 Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună,
ca turnate pe el, neclintite.
24 Inima lui este tare ca piatra,
tare ca piatra de moară care stă dedesubt.
25 Când se scoală el, tremură vitejii
şi spaima îi pune pe fugă.
26 Degeaba este lovit cu sabia;
căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
27 Pentru el, fierul este ca paiul,
arama, ca lemnul putred.
28 Săgeata nu-l pune pe fugă,
pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el.
29 Nu vede în ghioagă decât un fir de pai
şi râde la şuieratul săgeţilor.
30 Sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi:
ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
31 Face să clocotească fundul mării ca un cazan
şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.
32 În urmă, el lasă o cărare luminoasă,
şi adâncul pare ca pletele unui bătrân.
33 Pe pământ nimic nu-i este stăpân;
este făcut ca să nu se teamă de nimic.
34 Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat,
este împăratul(D) celor mai mândre dobitoace.”
Smerirea şi căinţa lui Iov
42 Iov a răspuns Domnului şi a zis:
2 „Ştiu că Tu poţi(E) totul
şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale”. –
3 „Cine(F) este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” –
„Da, am vorbit, fără să le înţeleg,
de minuni, care sunt mai pe sus de mine(G) şi pe care nu le pricep.” –
4 „Ascultă-Mă şi voi vorbi;
te(H) voi întreba şi Mă vei învăţa.” –
5 „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine,
dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6 De aceea mi-e scârbă de mine(I)
şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”
7 După ce a vorbit aceste cuvinte lui Iov, Domnul a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea S-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine cum a vorbit robul Meu Iov.
8 Luaţi acum şapte(J) viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă(K) la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere-de-tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage(L) pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine cum a vorbit robul Meu Iov.” 9 Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov. 10 Domnul(M) a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit(N) decât tot ce avusese. 11 Fraţii(O), surorile şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă şi au mâncat cu el în casă. L-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur. 12 În cei din urmă ani(P) ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii(Q) de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de măgăriţe. 13 A avut şapte(R) fii şi trei fete; 14 celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua Cheţia şi celei de a treia Cheren-Hapuc. 15 În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moştenire printre fraţii lor. 16 Iov a mai trăit(S) după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam. 17 Şi Iov a murit bătrân şi sătul(T) de zile.
22 Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei şi au(A) poruncit să-i bată cu nuiele. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine. 24 Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci. 25 Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau. 26 Deodată(B), s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au(C) dezlegat legăturile fiecăruia. 27 Temnicerul s-a deşteptat şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit. 28 Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici”. 29 Atunci, temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila, 30 i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor(D), ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” 31 Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede(E) în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta”. 32 Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui. 33 Temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui. 34 După ce i-a dus în casă, le-a(F) pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
Pavel şi Sila slobozi
35 Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele[a] să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora”. 36 Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimis să vi se dea drumul, acum dar, ieşiţi afară şi duceţi-vă în pace”. 37 Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor fără să fim judecaţi, pe noi, care(G) suntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!” 38 Cei ce purtau nuielele au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s-au temut când au auzit că sunt romani. 39 Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă şi i-au(H) rugat să părăsească cetatea. 40 Ei au ieşit din temniţă şi au(I) intrat în casa Lidiei; şi, după ce au văzut şi mângâiat pe fraţi, au plecat.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.