Old/New Testament
36 Elihu a urmat şi a zis:
2 „Aşteaptă puţin şi voi urma,
căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.
3 Îmi voi lua temeiurile de departe
şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
4 Fii încredinţat, cuvântările mele nu sunt minciuni,
ci ai de-a face cu un om cu simţăminte curate.
5 Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni
şi este puternic(A) prin tăria priceperii Lui.
6 El nu lasă pe cel rău să trăiască
şi face dreptate celui nenorocit.
7 Nu-Şi(B) întoarce ochii de la cei fără prihană
şi-i pune pe scaunul de domnie cu(C) împăraţii,
îi aşază pentru totdeauna ca să domnească.
8 Se întâmplă să cadă în lanţuri(D)
şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?
9 Le pune înainte faptele lor,
fărădelegile lor, mândria lor.
10 Îi înştiinţează(E) ca să se îndrepte,
îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.
11 Dacă ascultă şi se supun,
îşi sfârşesc(F) zilele în fericire
şi anii în bucurie.
12 Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie,
mor în orbirea lor.
13 Nelegiuiţii se mânie(G),
nu strigă către Dumnezeu când îi înlănţuie;
14 îşi pierd viaţa în(H) tinereţe,
mor ca cei desfrânaţi.
15 Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui
şi prin suferinţă îl înştiinţează.
16 Şi pe tine te va scoate din strâmtoare,
ca să te pună la loc(I) larg, în slobozenie deplină,
şi masa(J) ta va fi încărcată cu bucate gustoase(K).
17 Dar, dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit,
pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.
18 Supărarea să nu te împingă la batjocură
şi mărimea(L) preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!
19 Oare ar ajunge strigătele(M) tale să te scoată din necaz
şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura?
20 Nu suspina după noapte,
care ia popoarele din locul lor.
21 Fereşte-te să faci(N) rău,
căci suferinţa te îndeamnă(O) la rău.
22 Dumnezeu este mare în puterea Lui;
cine ar putea să înveţe(P) pe alţii ca El?
23 Cine Îi cere socoteală(Q) de căile Lui
şi cine îndrăzneşte să-I(R) spună: ‘Faci rău’?
24 Nu uita să lauzi(S) faptele Lui,
pe care toţi oamenii trebuie să le mărească!
25 Orice om le priveşte,
fiecare muritor le vede de departe.
26 Iată ce mare e Dumnezeu!
Dar noi nu-L putem pricepe(T),
numărul anilor(U) Lui nimeni nu l-a pătruns.
27 Căci El trage(V) la El picăturile de apă,
le preface în abur şi dă ploaia,
28 pe care norii(W) o strecoară
şi o picură peste mulţimea oamenilor.
29 Şi cine poate pricepe ruperea norului
şi bubuitul cortului Său?
30 Iată, El Îşi întinde lumina(X) în jurul Lui
şi acoperă adâncimile mării.
31 Prin aceste mijloace(Y),
El judecă popoarele
şi dă(Z) belşug de hrană.
32 Ia fulgerul în mână
şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.
33 Dă de veste că e de faţă printr-un(AA) bubuit
şi până şi turmele Îi simt apropierea.
37 La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot
şi sare din locul ei.
2 Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său,
bubuitul care iese din gura Lui!
3 Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor
şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.
4 Apoi se aude un bubuit(AB), tună cu glasul Lui măreţ,
şi nu mai opreşte fulgerul de îndată ce răsună glasul Lui.
5 Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;
face lucruri(AC) mari pe care noi nu le înţelegem.
6 El zice zăpezii(AD): ‘Cazi pe pământ!’
Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
7 Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor,
pentru ca toţi să se recunoască(AE) de făpturi ale Lui.
8 Fiara sălbatică se(AF) trage într-o peşteră
şi se culcă în vizuina ei.
9 Vijelia vine de la miazăzi
şi frigul, din vânturile de la miazănoapte.
10 Dumnezeu, prin suflarea(AG) Lui, face gheaţa
şi micşorează locul apelor mari.
11 Încarcă norii cu aburi
şi-i risipeşte scânteietori;
12 mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui,
pentru împlinirea(AH) a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit.
13 Îi face să pară ca o nuia(AI)
cu care loveşte pământul(AJ)
sau ca un semn al(AK) dragostei Lui.
14 Iov, ia aminte la aceste lucruri!
Priveşte(AL) liniştit minunile lui Dumnezeu!
15 Ştii cum cârmuieşte Dumnezeu norii
şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
16 Înţelegi(AM) tu plutirea norilor,
minunile Aceluia a cărui ştiinţă este(AN) desăvârşită?
17 Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele
când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi?
18 Poţi tu să întinzi(AO) cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
19 Arată-ne ce trebuie să-I spunem.
Căci suntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi.
20 Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi?
Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
21 Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor,
dar va trece un vânt şi-l va curăţi.
22 De la miazănoapte ne vine aurora
şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
23 Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge(AP),
căci este mare în(AQ) tărie,
dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.
24 De aceea, oamenii trebuie să se teamă(AR) de El;
El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred(AS) înţelepţi.”
22 Atunci, apostolii şi prezbiterii[a] şi întreaga biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba(A), şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi. 23 Şi au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii[b] şi fraţii către fraţii dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune! 24 Fiindcă am auzit că unii(B), plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea; 25 noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni şi să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel, 26 oamenii(C) aceştia, care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. 27 Am trimis dar pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleaşi lucruri. 28 Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, 29 adică să(D) vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge(E), de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.”
Hotărârea adusă în Antiohia
30 Ei deci şi-au luat rămas-bun de la biserică şi s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate. 31 După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea. 32 Iuda şi Sila, care şi ei erau proroci, au(F) îndemnat pe fraţi şi i-au întărit cu multe cuvinte. 33 După câtăva vreme, fraţii i-au(G) lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimişi. 34 Totuşi Sila a găsit cu cale să rămână acolo. 35 Pavel(H) şi Barnaba au rămas în Antiohia şi învăţau pe norod şi propovăduiau, cu mulţi alţii, Cuvântul Domnului.
Pavel cercetează bisericile
36 După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să mergem pe la fraţii din(I) toate cetăţile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac”. 37 Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan(J), numit Marcu, 38 dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi(K) părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor. 39 Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru. 40 Pavel şi-a ales pe Sila şi a plecat după ce a fost încredinţat(L) de fraţi în grija harului Domnului. 41 El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind(M) bisericile.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.