Old/New Testament
30 Şi acum… am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine,
pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.
2 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor,
când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?
3 Sfrijiţi de sărăcie şi foame,
fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
4 Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei
şi n-au ca pâine decât rădăcina de bucsau.
5 Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor,
strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
6 Locuiesc în văi îngrozitoare,
în peşterile pământului şi în stânci.
7 Urlă printre tufişuri
şi se adună sub mărăcini.
8 Fiinţe mârşave şi dispreţuite,
sunt izgoniţi din ţară.
9 Şi acum(A), astfel de oameni mă pun în cântecele lor,
am ajuns de batjocura lor.
10 Mă urăsc, mă ocolesc,
mă scuipă(B) în faţă.
11 Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc,
nu mai au niciun frâu înaintea mea.
12 Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea
şi îmi împing picioarele,
şi îşi croiesc(C) cărări împotriva mea, ca să mă piardă.
13 Îmi nimicesc cărarea
şi lucrează ca să mă prăpădească,
ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14 Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine,
se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
15 Mă apucă groaza.
Slava îmi este spulberată ca de vânt,
ca un nor a trecut fericirea mea.
16 Şi acum, mi se topeşte(D) sufletul în mine
şi m-au apucat zilele suferinţei.
17 Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele,
durerea care mă roade nu încetează.
18 De tăria suferinţei, haina îşi pierde faţa,
mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
19 Dumnezeu m-a aruncat în noroi
şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.
20 Strig către Tine şi nu-mi răspunzi;
stau în picioare şi nu mă vezi.
21 Eşti fără milă împotriva mea,
lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
22 Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt
şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
23 Căci ştiu că mă duci la moarte,
în locul unde(E) se întâlnesc toţi cei vii.
24 Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mâinile?
Cel în nenorocire nu cere ajutor?
25 Nu plângeam(F) eu pe cel amărât?
N-avea inima mea milă de cel lipsit?
26 Mă aşteptam la fericire,
şi când colo, nenorocirea(G) a venit peste mine;
trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.
27 Îmi fierb măruntaiele fără încetare,
m-au apucat zilele de durere.
28 Umblu înnegrit(H), dar nu de soare.
Mă scol în plină adunare şi strig după ajutor.
29 Am ajuns frate(I) cu şacalii,
tovarăş cu struţii.
30 Pielea(J) mi se înnegreşte şi cade,
iar oasele(K) îmi ard şi se usucă.
31 Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale
şi cavalul meu scoate sunete plângătoare.
31 Făcusem un legământ cu ochii(L) mei,
şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.
2 Dar ce soartă mi-a păstrat(M) Dumnezeu de sus?
Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?
3 Pieirea nu-i oare pentru cel rău
şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
4 N-a cunoscut(N) Dumnezeu căile mele?
Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?
5 Dacă am umblat cu minciuna,
dacă mi-a alergat piciorul după înşelăciune,
6 să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană,
şi-mi va vedea neprihănirea!
7 De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă,
de mi-a urmat inima(O) ochii,
de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,
8 atunci eu(P) să semăn, şi altul să secere
şi odraslele mele să fie dezrădăcinate!
9 Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie,
dacă am pândit la uşa aproapelui meu,
10 atunci nevastă-mea să macine pentru altul(Q)
şi s-o necinstească alţii!
11 Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire,
o fărădelege(R) vrednică să fie pedepsită de judecători,
12 un foc care mistuie până la nimicire
şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.
13 De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele
când se certa cu mine,
14 ce aş putea să fac când se ridică(S) Dumnezeu?
Ce aş putea răspunde când pedepseşte El?
15 Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut(T) şi pe el?
Oare nu ne-a întocmit acelaşi Dumnezeu în pântecele mamei?
16 Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau,
dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,
17 dacă mi-am mâncat singur pâinea,
fără ca orfanul să fi avut şi el partea lui din ea,
18 eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată,
eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă;
19 dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine,
pe cel lipsit neavând învelitoare,
20 fără ca inima lui să mă fi binecuvântat(U),
fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;
21 dacă am ridicat mâna împotriva orfanului(V),
pentru că mă simţeam sprijinit de judecători;
22 atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură,
să-mi cadă braţul şi să se sfărâme!
23 Căci mă temeam(W) de pedeapsa lui Dumnezeu
şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
24 Dacă mi-am pus(X) încrederea în aur,
dacă am zis aurului: ‘Tu eşti nădejdea mea’;
25 dacă m-am îngâmfat(Y) de mărimea averilor mele,
de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem;
26 dacă am privit(Z) soarele când strălucea,
luna când înainta măreaţă
27 şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină;
dacă le-am aruncat sărutări[a], ducându-mi mâna la gură –
28 şi aceasta este tot o fărădelege(AA) care trebuie pedepsită de judecători,
căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus –;
29 dacă m-am bucurat de nenorocirea(AB) vrăjmaşului meu,
dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
30 eu, care n-am dat voie(AC) limbii mele să păcătuiască,
să-i ceară moartea cu blestem;
31 dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:
‘Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?’;
32 dacă petrecea străinul(AD) noaptea afară,
dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;
33 dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca(AE) oamenii[b],
şi mi-am închis nelegiuirile în sân,
34 pentru că mă temeam de mulţime(AF),
pentru că mă temeam de dispreţul
familiilor, ţinându-mă deoparte şi necutezând să-mi trec pragul…
35 Oh, de aş găsi pe cineva să(AG) m-asculte!
Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel(AH) Atotputernic!
Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?
36 Ca să-i port scrisoarea pe umăr,
s-o leg de fruntea mea ca o cunună;
37 să-i dau socoteală de toţi paşii mei,
să mă apropii de el ca un domn.
38 Dacă pământul meu strigă împotriva mea
şi dacă brazdele lui varsă lacrimi;
39 dacă i-am mâncat(AI) roada fără s-o fi plătit
şi dacă am(AJ) întristat sufletul vechilor lui stăpâni,
40 atunci să crească spini(AK) din el în loc de grâu
şi neghină în loc de orz!”
Sfârşitul cuvintelor lui Iov.
26 Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă(A) v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. 27 Căci locuitorii din Ierusalim şi mai-marii lor n-au cunoscut(B) pe Isus şi, prin faptul că L-au osândit, au împlinit(C) cuvintele prorocilor, care(D) se citesc în fiecare Sabat. 28 Măcar că(E) n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi(F) ei au cerut lui Pilat să-L omoare. 29 Şi(G), după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos(H) de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt. 30 Dar(I) Dumnezeu L-a înviat din morţi. 31 El(J) S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din(K) Galileea la Ierusalim şi care(L), acum, sunt martorii Lui înaintea norodului. 32 Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa(M) făcută părinţilor noştri, 33 Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu(N) eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut’. 34 Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: ‘Vă voi(O) împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David’. 35 De aceea mai zice şi în alt psalm: ‘Nu(P) vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea’. 36 Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit(Q), a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea. 37 Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea. 38 Să ştiţi dar, fraţilor, că în El(R) vi se vesteşte iertarea păcatelor, 39 şi oricine crede este iertat prin El(S) de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise. 40 Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în proroci(T): 41 ‘Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi, căci în zilele voastre am să fac o lucrare, pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva’.”
Prigonirea iudeilor
42 Când au ieşit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri. 43 Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i(U) îndemnau să stăruie în harul(V) lui Dumnezeu. 44 În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 45 Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse(W) de Pavel şi-l batjocoreau. 46 Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia(X) vestit mai întâi vouă, dar(Y), fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem(Z) spre neamuri. 47 Căci aşa ne-a poruncit Domnul: ‘Te-am(AA) pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului’.” 48 Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi(AB) toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut. 49 Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara. 50 Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit(AC) o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele lor. 51 Pavel(AD) şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia, 52 în timp ce ucenicii erau plini(AE) de bucurie şi de Duhul Sfânt.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.