Old/New Testament
28 Argintul are o mină de unde se scoate
şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.
2 Fierul se scoate din pământ
şi piatra se topeşte ca să dea arama.
3 Omul pune capăt întunericului[a],
cercetează, până în ţinuturile cele mai adânci,
pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.
4 Sapă o fântână departe de locurile locuite;
picioarele nu-i mai sunt de ajutor,
stă atârnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti[b].
5 Pământul, de unde iese pâinea,
este răscolit înăuntrul lui ca de foc,
6 pietrele lui cuprind safir
şi în el se găseşte pulbere de aur.
7 Pasărea de pradă nu-i cunoaşte cărarea.
Ochiul vulturului n-a zărit-o,
8 cele mai trufaşe dobitoace n-au călcat pe ea
şi leul n-a trecut niciodată pe ea.
9 Omul îşi pune mâna pe stânca de cremene
şi răstoarnă munţii din rădăcină.
10 Sapă şanţuri în stânci
şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.
11 Opreşte curgerea apelor
şi scoate la lumină ce este ascuns.
12 Dar(A) înţelepciunea unde se găseşte?
Unde este locuinţa priceperii?
13 Omul nu-i cunoaşte preţul(B),
ea nu se găseşte în pământul celor vii.
14 Adâncul(C) zice: ‘Nu este în mine’,
şi marea zice: ‘Nu este la mine’.
15 Ea(D) nu se dă în schimbul aurului curat,
nu se cumpără cântărindu-se cu argint;
16 nu se cântăreşte pe aurul din Ofir,
nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
17 Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul,
nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
18 Mărgeanul şi cristalul nu sunt nimic pe lângă ea:
înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele.
19 Topazul din Etiopia nu este ca ea
şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.
20 De unde(E) vine atunci înţelepciunea?
Unde este locuinţa priceperii?
21 Este ascunsă de ochii tuturor celor vii,
este ascunsă de păsările cerului.
22 Adâncul(F) şi moartea zic:
‘Noi am auzit vorbindu-se de ea’.
23 Dumnezeu îi ştie drumul,
El îi cunoaşte locuinţa.
24 Căci El vede până la marginile pământului,
zăreşte(G) totul sub ceruri.
25 Când a rânduit greutatea vântului
şi când a hotărât măsura apelor,
26 când a dat legi(H) ploii
şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,
27 atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o,
i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare.
28 Apoi a zis omului: ‘Iată, frica de(I) Domnul, aceasta este înţelepciunea;
depărtarea de rău este pricepere’.”
Iov, mai înainte
29 Iov a luat din nou cuvântul în pilde şi a zis:
2 „Oh, cum nu pot să fiu ca(J) în lunile trecute,
ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
3 când(K) candela Lui strălucea deasupra capului meu
şi lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
4 Cum nu sunt ca în zilele puterii mele,
când Dumnezeu veghea ca un prieten(L) peste cortul meu,
5 când Cel Atotputernic încă era cu mine
şi când copiii mei stăteau în jurul meu;
6 când mi se scăldau paşii(M) în smântână
şi stânca(N) vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
7 Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii
şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
8 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,
bătrânii se sculau şi stăteau în picioare.
9 Mai-marii îşi opreau cuvântările
şi îşi puneau(O) mâna la gură.
10 Glasul căpeteniilor tăcea
şi li se lipea limba(P) de cerul gurii.
11 Urechea care mă auzea mă numea fericit,
ochiul care mă vedea mă lăuda.
12 Căci scăpam(Q) pe săracul care cerea ajutor
şi pe orfanul lipsit de sprijin.
13 Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine,
umpleam de bucurie inima văduvei.
14 Mă îmbrăcam cu dreptatea(R) şi-i slujeam de îmbrăcăminte,
neprihănirea îmi era manta şi turban.
15 Orbului(S) îi eram ochi
şi şchiopului, picior.
16 Celor nenorociţi le eram tată
şi cercetam pricina(T) celui necunoscut.
17 Rupeam falca(U) celui nedrept
şi-i smulgeam prada din dinţi.
18 Atunci ziceam: ‘În cuibul(V) meu voi muri,
zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19 Apa(W) va pătrunde în rădăcinile mele,
roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20 Slava mea va înverzi neîncetat
şi arcul(X) îmi va întineri în mână.’
21 Oamenii mă ascultau şi aşteptau,
tăceau înaintea sfaturilor mele.
22 După cuvântările mele, niciunul nu răspundea
şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
23 Mă aşteptau ca pe ploaie,
căscau gura ca după ploaia(Y) de primăvară.
24 Când li se înmuia inima, le zâmbeam,
şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25 Îmi plăcea să mă duc la ei şi mă aşezam în fruntea lor;
eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri,
ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.
Barnaba şi Saul. Elima
13 În(A) Biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba(B), Simon, numit Niger, Luciu(C) din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul. 2 Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte(D) pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la(E) care i-am chemat”. 3 Atunci, după ce au postit(F) şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. 4 Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru(G). 5 Ajunşi la Salamina, au vestit(H) Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan(I). 6 După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un(J) vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus, 7 care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar Elima(K), vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui –, le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă. 9 Atunci, Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin(L) de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el 10 şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul(M) dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11 Acum, iată că mâna(N) Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână. 12 Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.
Pavel în Perga şi în Antiohia Pisidiei
13 Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan(O) s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim. 14 Din Perga, şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat(P) în sinagogă şi au şezut jos. 15 După citirea(Q) Legii şi a Prorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt(R) de îndemn pentru norod, vorbiţi”. 16 Pavel s-a sculat, a făcut(S) semn cu mâna şi a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi care(T) vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi! 17 Dumnezeul acestui popor Israel a(U) ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta(V), în timpul şederii lui în ţara Egiptului, şi(W) l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic. 18 Timp(X) de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie. 19 Şi, după ce a nimicit(Y) şapte popoare în Ţara Canaanului, le-a(Z) dat de moştenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani. 20 După aceste lucruri le-a(AA) dat judecători, până(AB) la prorocul Samuel. 21 Ei au cerut atunci(AC) un împărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin, 22 apoi l-a înlăturat(AD) şi le-a(AE) ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am(AF) găsit pe David, fiul lui Iese, om(AG) după inima Mea, care va împlini toate voile Mele’. 23 Din(AH) sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa(AI) Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor(AJ), care este Isus. 24 Înainte(AK) de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel. 25 Şi Ioan, când era la sfârşitul însărcinării lui, zicea: ‘Cine(AL) credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela, ci iată că după mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor.’
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.