Old/New Testament
A treia cuvântare a lui Bildad
25 Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:
2 „Puterea şi groaza sunt ale lui Dumnezeu;
El face să împărăţească pacea în ţinuturile Lui înalte.
3 Cine ar putea să-I numere oştile?
Şi peste cine nu răsare lumina(A) Lui?
4 Cum ar putea omul(B) să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu?
Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat?
5 Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare,
şi stelele nu sunt curate înaintea Lui;
6 cu cât mai puţin omul, care nu este decât un vierme(C),
fiul omului, care nu este decât un viermişor!”
Răspunsul lui Iov
26 Iov a luat cuvântul şi a zis:
2 „Cât de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii!
Cum dai tu ajutor braţului fără putere!
3 Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere!
Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!
4 Către cine se îndreaptă cuvintele tale?
Şi al cui duh vorbeşte prin tine?
5 Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape
şi sub locuitorii lor.
6 Înaintea Lui, Locuinţa morţilor este goală(D),
adâncul n-are acoperiş.
7 El întinde(E) miazănoaptea asupra golului
şi spânzură Pământul pe nimic.
8 Leagă(F) apele în norii Săi
şi norii nu se sparg sub greutatea lor.
9 Acoperă faţa scaunului Său de domnie
şi Îşi întinde norul peste el.
10 A tras(G) o boltă pe faţa apelor,
ca hotar între lumină şi întuneric.
11 Stâlpii cerului se clatină
şi se înspăimântă la ameninţarea Lui.
12 Prin puterea Lui tulbură(H) marea,
prin priceperea Lui îi sfărâmă furia.
13 Suflarea Lui(I) înseninează cerul,
mâna Lui străpunge şarpele(J) fugar.
14 Şi acestea sunt doar marginile căilor Sale,
şi numai adierea lor uşoară ajunge până la noi!
Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”
Cel din urmă răspuns al lui Iov
27 Iov a luat din nou cuvântul, a vorbit în pilde şi a zis:
2 „Viu este Dumnezeu, care(K) nu-mi dă dreptate!
Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,
3 că, atâta vreme cât voi avea suflet
şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
4 buzele mele nu vor rosti nimic nedrept,
limba mea nu va spune nimic neadevărat.
5 Departe de mine gândul să vă dau dreptate!
Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra(L) nevinovăţia.
6 Ţin(M) să-mi scot dreptatea
şi nu voi slăbi; inima(N) nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
7 Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău
şi potrivnicul meu, ca cel nelegiuit!
8 Ce(O) nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit
când îi taie Dumnezeu firul vieţii, când îi ia sufletul?
9 Îi ascultă(P) Dumnezeu strigătele
când vine strâmtorarea peste el?
10 Este(Q) Cel Atotputernic desfătarea lui?
Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
11 Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu,
nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
12 Dar voi le cunoaşteţi şi sunteţi de acelaşi gând;
pentru ce dar vorbiţi aşa de prosteşte?
13 Iată(R) soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.
14 Dacă(S) are mulţi fii, îi are pentru sabie
şi odraslele lui duc lipsă de pâine.
15 Cei ce scapă din ai lui sunt îngropaţi de ciumă,
şi văduvele(T) lor nu-i plâng.
16 Dacă strânge argint ca ţărâna,
dacă îngrămădeşte haine ca noroiul,
17 el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele
şi de argintul lui omul fără prihană(U) are parte.
18 Casa lui este ca aceea(V) pe care o zideşte molia,
ca o colibă pe care şi-o face un străjer.
19 Se culcă bogat şi moare despuiat;
deschide ochii şi totul a pierit.
20 Îl apucă groaza ca nişte(W) ape
şi noaptea îl ia vârtejul.
21 Vântul de răsărit îl ia şi se duce;
îl smulge cu putere din locuinţa lui.
22 Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui,
şi cel rău ar vrea să fugă, să scape de ele.
23 Oamenii bat din palme la căderea lui
şi-l fluieră la plecarea din locul lui.
Petru izbăvit din temniţă
12 Cam pe aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică, pentru ca să-i chinuiască, 2 şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele(A) lui Ioan. 3 Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. (Erau zilele(B) Praznicului Azimilor.) 4 După ce l-a prins(C) şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşte să-l scoată înaintea norodului. 5 Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el. 6 În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri, şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă. 7 Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul(D) a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te, iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini. 8 Apoi, îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintele”. Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină, şi vino după mine”. 9 Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără(E) să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are(F) o vedenie. 10 După ce au trecut de straja întâi şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, şi ea(G) li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el. 11 Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a(H) trimis pe îngerul Său şi m-a(I) scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu”. 12 După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a(J) îndreptat spre casa Mariei, mama lui(K) Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau(L). 13 A bătut la uşa care dădea în pridvor, şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e. 14 A cunoscut glasul lui Petru şi, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii. 15 „Eşti nebună!” i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este(M) îngerul lui”. 16 Petru însă bătea mereu. Au deschis şi au rămas încremeniţi când l-au văzut. 17 Petru le-a făcut(N) semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor”. Apoi a ieşit şi s-a dus într-alt loc. 18 Când s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a făcut Petru. 19 Irod, după ce l-a căutat în toate părţile şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori şi a poruncit să-i omoare. În urmă, s-a pogorât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.
Moartea lui Irod
20 Irod era foarte mâniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într-un gând la el şi, după ce au câştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara(O) lor se hrănea din ţara împăratului. 21 Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc şi le vorbea. 22 Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” 23 Îndată l-a(P) lovit un înger al Domnului, pentru că nu(Q) dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi. 24 Însă Cuvântul(R) lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea. 25 Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând(S) cu ei pe Ioan(T), zis şi Marcu.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.