Old/New Testament
A treia cuvântare a lui Elifaz
22 Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:
2 „Poate un om(A) să aducă vreun folos lui Dumnezeu?
Nu, ci înţeleptul nu-şi foloseşte decât lui.
3 Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos?
Şi dacă trăieşti fără vină, ce va câştiga El?
4 Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare
şi intră la judecată cu tine?
5 Nu-i mare răutatea ta?
Şi fărădelegile tale, fără număr?
6 Luai(B) fără pricină zăloage de la fraţii tăi,
lăsai fără haine pe cei goi.
7 Nu dădeai apă omului însetat,
nu voiai(C) să dai pâine omului flămând.
8 Ţara era a ta fiindcă erai mai tare,
te aşezai în ea fiindcă erai cu vază.
9 Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale
şi braţele(D) orfanilor le frângeai.
10 Pentru aceea eşti înconjurat(E) de curse
şi te-a apucat groaza dintr-odată.
11 Nu vezi dar acest întuneric,
aceste ape multe care te(F) năpădesc?
12 Nu este Dumnezeu sus în ceruri?
Priveşte vârful stelelor. Ce înalt este!
13 Şi tu zici: ‘Ce ştie(G) Dumnezeu?
Poate să judece El prin întunericul de nori?
14 Îl înfăşoară norii(H), nu vede nimic,
bolta cerească abia dacă o străbate!’
15 Ce, vrei s-apuci pe calea străveche,
pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,
16 care(I) au fost luaţi înainte de vreme
şi au ţinut cât ţine un pârâu care se scurge?
17 Ei(J) ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi!
Ce ne(K) poate face Cel Atotputernic?’
18 Şi totuşi Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. –
Departe(L) de mine sfatul celor răi! –
19 Cei fără prihană(M) vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura,
cel nevinovat va râde de ei
20 şi va zice: ‘Iată pe potrivnicii noştri nimiciţi!
Iată-le bogăţiile arse de foc!’
21 Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei(N) avea pace;
te vei bucura astfel iarăşi de fericire.
22 Primeşte învăţătură din gura Lui
şi pune-ţi(O) la inimă cuvintele Lui.
23 Vei fi aşezat iarăşi la locul tău dacă te(P) vei întoarce la Cel Atotputernic,
dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
24 Aruncă(Q) dar aurul în ţărână,
aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!
25 Şi atunci, Cel Atotputernic va fi aurul tău,
argintul tău, bogăţia ta.
26 Atunci, Cel Atotputernic va fi desfătarea ta(R),
şi îţi vei ridica(S) faţa spre Dumnezeu.
27 Îl vei(T) ruga, şi te va asculta
şi îţi vei putea împlini juruinţele.
28 Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti,
pe cărările tale va străluci lumina.
29 Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta:
Dumnezeu ajută pe cel(U) cu ochii plecaţi.
30 El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat,
care îşi va datora scăparea curăţiei mâinilor tale.”
Răspunsul lui Iov
23 Iov a luat cuvântul şi a zis:
2 „Şi acum plângerea mea este tot o răzvrătire.
Dar suferinţa îmi înăbuşă suspinele.
3 Oh, dacă aş(V) şti unde să-L găsesc,
dacă aş putea să ajung până la scaunul Lui de domnie,
4 mi-aş apăra pricina înaintea Lui,
mi-aş umple gura cu dovezi!
5 Aş şti ce poate să răspundă,
aş vedea ce are să-mi spună.
6 Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte(W) împotriva mea? Nu, ci m-ar asculta negreşit.
7 Doar un om fără prihană ar vorbi cu El,
şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
8 Dar(X), dacă mă duc la răsărit, nu este acolo;
dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:
9 dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea;
dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.
10 Dar El ştie(Y) ce cale am urmat
şi, dacă m-ar încerca(Z), aş ieşi curat ca aurul.
11 Piciorul meu s-a ţinut de paşii(AA) Lui;
am ţinut calea Lui şi nu m-am abătut de la ea.
12 N-am părăsit poruncile buzelor Lui;
mi-am plecat voia(AB) la cuvintele gurii Lui.
13 Dar hotărârea Lui este luată. Cine i se va împotrivi?
Ce-I doreşte sufletul, aceea(AC) face.
14 El Îşi va împlini dar planurile(AD) faţă de mine
şi va mai face şi multe altele.
15 De aceea tremur înaintea Lui
şi, când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El.
16 Dumnezeu(AE) mi-a tăiat inima,
Cel Atotputernic m-a umplut de groază.
17 Căci nu întunericul durerii mele mă nimiceşte,
nici negura în care sunt înfăşurat.
24 Pentru ce(AF) nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată
şi de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
2 Sunt unii care mută hotarele(AG), fură turmele şi le pasc;
3 iau măgarul orfanului,
iau zălog(AH) vaca văduvei;
4 îmbrâncesc din drum pe cei lipsiţi,
silesc pe toţi nenorociţii(AI) din ţară să se ascundă.
5 Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie,
ies dimineaţa la lucru să caute hrană
şi în pustie trebuie să caute pâinea pentru copiii lor.
6 Taie nutreţul care a mai rămas pe câmp,
culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
7 Îi apucă(AJ) noaptea în umezeală,
fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
8 Îi pătrunde ploaia munţilor
şi, neavând alt adăpost, se ghemuiesc(AK) lângă stânci.
9 Aceia smulg pe orfan de la ţâţă,
iau zălog tot ce are săracul.
10 Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte,
strâng snopii şi-s flămânzi;
11 în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn,
calcă teascul şi le este sete;
12 în cetăţi se aud vaietele celor ce mor,
sufletul celor răniţi strigă…
Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!
13 Alţii sunt vrăjmaşi ai luminii,
nu cunosc căile ei,
nu umblă pe cărările ei.
14 Ucigaşul se scoală în revărsatul(AL) zorilor,
ucide pe cel sărac şi lipsit
şi noaptea fură.
15 Ochiul(AM) preacurvarului pândeşte amurgul:
‘Nimeni nu mă va vedea’, zice(AN) el,
şi îşi pune o maramă pe faţă.
16 Noaptea sparg casele,
ziua stau închişi;
se tem de lumină(AO).
17 Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii
şi, când o văd, simt toate spaimele morţii.
18 Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor,
pe pământ n-are decât o parte blestemată
şi niciodată n-apucă pe drumul celor vii!
19 Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii,
aşa înghite Locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
20 Pântecele mamei îl uită,
viermii se ospătează cu el,
nimeni nu-şi mai aduce aminte(AP) de el!
Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,
21 el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii,
el care nu face niciun bine văduvei!…
22 Şi totuşi Dumnezeu, prin puterea Lui, lungeşte zilele celor silnici,
şi iată-i în picioare când nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
23 El le dă linişte şi încredere,
are privirile(AQ) îndreptate spre căile lor.
24 S-au ridicat şi într-o clipă nu mai sunt:
cad, mor ca toţi oamenii,
sunt tăiaţi ca spicele coapte.
25 Nu este aşa?
Cine mă va dovedi de minciună,
cine-mi va nimici cuvintele mele?”
Petru îşi îndreptăţeşte purtarea
11 Apostolii şi fraţii, care erau în Iudeea, au auzit că şi neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. 2 Şi când s-a suit Petru la Ierusalim, îl(A) mustrau cei tăiaţi împrejur 3 şi ziceau: „Ai(B) intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur şi(C) ai mâncat cu ei”. 4 Petru a început să le spună pe(D) rând cele întâmplate. El a zis: 5 „Eram(E) în cetatea Iope şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească şi am avut o vedenie: un vas, ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer şi a venit până la mine. 6 Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele şi păsările cerului. 7 Şi am auzit un glas, care mi-a zis: ‘Petre, scoală-te, taie şi mănâncă’. 8 Dar eu am răspuns: ‘Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea’. 9 Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: ‘Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat’. 10 Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer. 11 Şi iată că, îndată, trei oameni trimişi din Cezareea la mine au stat la poarta casei în care eram. 12 Duhul(F) mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti(G) şase fraţi m-au însoţit şi ei şi am intrat în casa omului. 13 El(H) ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui şi zicându-i: ‘Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru, 14 care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit, tu şi toată casa ta’. 15 Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca(I) şi peste noi la început. 16 Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ‘Ioan(J) a botezat cu apă, dar voi(K) veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt’. 17 Deci(L), dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine(M) eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” 18 După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: „Dumnezeu a dat deci(N) şi neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa”.
Barnaba şi Saul la Antiohia
19 Cei ce(O) se împrăştiaseră din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia şi propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. 20 Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirene, care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor(P) şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. 21 Mâna(Q) Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au(R) întors la Domnul. 22 Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba(S) până la Antiohia. 23 Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat(T) pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul. 24 Căci Barnaba era un om de bine, plin(U) de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi(V) destul de mult norod s-a adaos la Domnul. 25 Barnaba s-a dus apoi la Tars(W), ca să caute pe Saul 26 şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.
O foamete prorocită de Agab
27 În vremea aceea, s-au pogorât nişte proroci(X) din Ierusalim la Antiohia. 28 Unul din ei, numit Agab(Y), s-a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. 29 Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor(Z) fraţilor care locuiau în Iudeea, 30 ceea ce(AA) au şi făcut, şi au trimis acest ajutor la prezbiteri[a] prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.