Old/New Testament
Fuga lui Ilie în pustie
19 Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum ucisese(A) cu sabia pe toţi prorocii. 2 Izabela a trimis un sol la Ilie să-i spună: „Să mă(B) pedepsească zeii cu toată asprimea lor dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.” 3 Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo. 4 El s-a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr şi dorea(C) să moară zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.” 5 S-a culcat şi a adormit sub un ienupăr. Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă.” 6 El s-a uitat şi, la căpătâiul lui, erau o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un urcior cu apă. A mâncat şi a băut, apoi s-a culcat din nou. 7 Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins şi a zis: „Scoală-te şi mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.” 8 El s-a sculat, a mâncat şi a băut şi, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci(D) de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Horeb(E).
Dumnezeu Se arată
9 Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” 10 El a răspuns: „Am(F) fost plin de râvnă(G) pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii(H) Tăi; am rămas(I) numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!” 11 Domnul i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte(J) înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt(K) tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. 12 Şi, după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. 13 Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa(L) cu mantaua, a ieşit şi a stat la gura peşterii.
Şi(M) un glas i-a vorbit zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?” 14 El a(N) răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.” 15 Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie până la Damasc şi, când(O) vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei. 16 Să ungi şi pe Iehu(P), fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel şi să ungi pe Elisei(Q), fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca proroc în locul tău. 17 Şi se va întâmpla(R) că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu şi pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu îl va omorî(S) Elisei. 18 Dar voi lăsa în Israel(T) şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură(U) nu l-au sărutat.”
Elisei, ucenicul lui Ilie
19 Ilie a plecat de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el şi şi-a aruncat mantaua pe el. 20 Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie şi a zis: „Lasă-mă să sărut(V) pe tatăl meu şi pe mama mea, şi te voi urma.” Ilie i-a răspuns: „Du-te şi apoi întoarce-te, dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut.” 21 După ce s-a depărtat de Ilie, s-a întors şi a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert(W) carnea şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie şi a fost în slujba lui.
Biruinţa lui Ahab
20 Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a strâns toată oştirea – avea cu el treizeci şi doi de împăraţi, cai şi care. S-a suit, a împresurat Samaria şi a început lupta împotriva ei. 2 A trimis în cetate soli la Ahab, împăratul lui Israel, să-i spună: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: 3 ‘Argintul şi aurul tău sunt ale mele, nevestele şi cei mai frumoşi copii ai tăi sunt tot ai mei’.” 4 Împăratul lui Israel a răspuns: „Împărate, domnul meu, fie cum zici! Sunt al tău cu tot ce am.” 5 Solii s-au întors şi au zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: ‘Am trimis să-ţi spună: «Să-mi dai argintul şi aurul tău, nevestele şi copiii tăi». 6 De aceea, voi trimite mâine, la ceasul acesta, pe slujitorii mei la tine. Ei îţi vor scormoni casa ta şi casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe tot ce ai mai scump şi vor lua’.” 7 Împăratul lui Israel a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Vedeţi bine şi înţelegeţi că omul acesta ne vrea răul, căci a trimis să-mi ceară nevestele şi copiii, argintul şi aurul, şi n-am zis că nu i le dau!” 8 Toţi bătrânii şi tot poporul au zis lui Ahab: „Nu-l asculta şi nu te învoi.” 9 Şi el a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi domnului meu, împăratul: ‘Voi face tot ce ai trimis să ceri robului tău întâia dată, dar lucrul acesta nu-l pot face.’ ” Solii au plecat şi i-au dus răspunsul. 10 Ben-Hadad a trimis să spună lui Ahab: „Să(X) mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, de va ajunge praful Samariei să umple mâna întregului popor care mă urmează!” 11 Şi împăratul lui Israel a răspuns: „Cine încinge armele să nu se laude ca cel ce le pune jos!” 12 Când a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut(Y) cu împăraţii în corturi şi a zis slujitorilor lui: „Pregătiţi-vă!” Şi ei s-au pregătit de năvală împotriva cetăţii. 13 Dar iată că un proroc s-a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Vezi toată această mulţime mare? O voi da(Z) astăzi în mâinile tale, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul’.” 14 Ahab a zis: „Prin cine?” Şi el a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Prin slujitorii mai-marilor peste ţinuturi’.” Ahab a zis: „Cine va începe lupta?” Şi el a răspuns: „Tu”. 15 Atunci, Ahab a numărat slujitorii mai-marilor peste ţinuturi şi s-au găsit două sute treizeci şi doi şi, după ei, a numărat tot poporul, pe toţi copiii lui Israel, şi erau şapte mii. 16 Au făcut o ieşire pe la miazăzi. Ben-Hadad bea şi se îmbăta(AA) în corturile lui cu cei treizeci şi doi de împăraţi care-l ajutau. 17 Slujitorii mai-marilor peste ţinuturi au ieşit cei dintâi. Ben-Hadad a cercetat şi i-au spus astfel: „Au ieşit nişte oameni din Samaria.” 18 El a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeţi-i vii şi, chiar dacă ies pentru luptă, prindeţi-i vii.” 19 Când au ieşit din cetate, slujitorii mai-marilor peste ţinuturi şi armata care-i urma 20 au lovit, fiecare pe omul dinaintea lui, şi sirienii au luat-o la fugă. Israel i-a urmărit. Ben-Hadad, împăratul Siriei, a scăpat pe un cal, cu nişte călăreţi. 21 Împăratul lui Israel a ieşit, a lovit caii şi carele şi a pricinuit sirienilor o mare înfrângere.
A doua biruinţă asupra lui Ben-Hadad
22 Atunci, prorocul s-a apropiat de împăratul lui Israel şi i-a zis: „Du-te, întăreşte-te, cercetează şi vezi ce ai de făcut, căci, la anul(AB), împăratul Siriei se va sui din nou împotriva ta.” 23 Slujitorii împăratului Siriei i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor, de aceea au fost mai tari decât noi. Dar ia să ne luptăm cu ei în câmpie, şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei. 24 Fă şi lucrul acesta: scoate pe fiecare din împăraţi de la locul lui şi înlocuieşte-i cu căpetenii 25 şi fă-ţi o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâţia cai şi tot atâtea care. Apoi să ne batem cu ei în câmpie şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei.” El i-a ascultat şi a făcut aşa. 26 În anul următor, Ben-Hadad a numărat pe sirieni şi s-a suit la Afec(AC) să lupte împotriva lui Israel. 27 Copiii lui Israel au fost număraţi şi ei; au primit merinde şi au ieşit în întâmpinarea sirienilor. Au tăbărât în faţa lor, ca două turme mici de capre, pe când sirienii umpleau ţara. 28 Omul lui Dumnezeu s-a apropiat şi a zis împăratului lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că sirienii au zis: «Domnul este un dumnezeu al munţilor, şi nu un dumnezeu al văilor», voi da(AD) toată această mare mulţime în mâinile tale şi veţi şti că Eu sunt Domnul’.” 29 Au stat tăbărâţi şapte zile unii în faţa altora. În ziua a şaptea, au început lupta şi copiii lui Israel au omorât sirienilor o sută de mii de oameni pedestraşi, într-o zi. 30 Ceilalţi au fugit în cetatea Afec şi a căzut zidul cetăţii peste douăzeci şi şapte de mii de oameni care mai rămăseseră.
Ahab dă drumul lui Ben-Hadad
Ben-Hadad fugise şi el în cetate şi umbla din odaie în odaie. 31 Slujitorii lui i-au zis: „Iată, am auzit că împăraţii casei lui Israel sunt nişte împăraţi miloşi: să ne încingem deci coapsele(AE) cu saci, să ne punem funii pe capetele noastre şi să ieşim la împăratul lui Israel – poate că te va lăsa cu viaţă.” 32 Şi-au pus saci împrejurul coapselor şi funii împrejurul capului, s-au dus la împăratul lui Israel şi au zis: „Robul tău Ben-Hadad a zis: ‘Lasă-mă cu viaţă!’ ” Ahab a răspuns: „Mai este încă în viaţă? Este fratele meu!” 33 Oamenii aceştia au luat lucrul acesta ca un semn bun şi s-au grăbit să-l ia pe cuvânt şi să zică: „Ben-Hadad este fratele tău!” Şi el a zis: „Duceţi-vă şi aduceţi-l!” Ben-Hadad a venit la el şi Ahab l-a suit în carul lui. 34 Ben-Hadad i-a zis: „Îţi voi da înapoi cetăţile(AF) pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău şi-ţi vei face uliţi în Damasc, cum făcuse tatăl meu în Samaria.” „Şi eu”, a răspuns Ahab, „îţi voi da drumul, făcând un legământ.” A făcut legământ cu el şi i-a dat drumul. 35 Unul din fiii(AG) prorocilor a zis tovarăşului său, după porunca(AH) Domnului: „Loveşte-mă, te rog!” Dar omul acela n-a vrut să-l lovească. 36 Atunci, el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.” Şi, când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu(AI) şi l-a omorât. 37 A găsit pe un alt om şi a zis: „Loveşte-mă, te rog!” Omul acela l-a lovit şi l-a rănit. 38 Prorocul s-a dus şi s-a aşezat pe drumul împăratului şi s-a legat la ochi. 39 Când a trecut împăratul(AJ), prorocul a strigat şi i-a zis: „Robul tău era în mijlocul luptei şi iată că un om se apropie şi-mi aduce pe un alt om, zicând: ‘Păzeşte pe omul acesta; dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa(AK) lui sau vei plăti un talant de argint!’ 40 Şi, pe când robul tău făcea câte ceva încoace şi încolo, omul s-a făcut nevăzut.” Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îţi este osânda; tu însuţi ai rostit-o.” 41 Îndată, prorocul şi-a scos legătura de la ochi, şi împăratul lui Israel l-a cunoscut că făcea parte din proroci. 42 El a zis atunci împăratului: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că(AL) ai lăsat să-ţi scape din mâini omul pe care-l sortisem nimicirii, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui şi poporul tău, pentru poporul lui’.” 43 Împăratul lui Israel s-a dus(AM) acasă trist şi mânios şi a ajuns la Samaria.
Isus înaintea lui Pilat
23 S-au sculat(A) toţi şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat. 2 Şi au început să-L pârască şi să zică: „Pe omul acesta l-am găsit aţâţând(B) neamul nostru la răscoală, oprind(C) a plăti bir cezarului şi zicând că(D) el este Hristosul, Împăratul”. 3 Pilat(E) L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da, i-a răspuns Isus, sunt.” 4 Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio(F) vină în omul acesta”. 5 Dar ei stăruiau şi mai mult şi ziceau: „Întărâtă norodul şi învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”
Isus înaintea lui Irod
6 Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul acesta este galileean. 7 Şi când a aflat că este de sub stăpânirea(G) lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. 8 Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea(H) să-L vadă din pricina celor auzite(I) despre El şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. 9 I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. 10 Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare. 11 Irod(J), cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod şi Pilat(K) s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.
Hotărârea de moarte întărită
13 Pilat(L) a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod 14 şi le-a zis: „Mi-aţi(M) adus înainte pe omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul(N) înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâţi. 15 Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, şi iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. 16 Eu, deci(O), după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.” 17 La fiecare Praznic al Paştelor, Pilat trebuia(P) să le sloboadă un întemniţat. 18 Ei au(Q) strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu omul acesta şi sloboade-ne pe Baraba!” 19 Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru un omor. 20 Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. 21 Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” 22 Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” 23 Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit. 24 Pilat(R) a hotărât să li se împlinească cererea. 25 Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.