Old/New Testament

10 Samuel a luat sticluţa cu untdelemn, l-a turnat pe capul lui Saul şi l-a sărutat spunând:

– Nu te-a uns Domnul să fii conducător peste moştenirea Lui?^{[a] 2} După ce vei pleca de la mine, vei întâlni doi bărbaţi lângă mormântul Rahelei, la hotarul lui Beniamin, la Ţelţah. Ei îţi vor spune: „Măgăriţele, pe care te-ai dus să le cauţi, au fost găsite. Tatăl tău însă nu mai este îngrijorat pentru măgăriţe, ci este îngrijorat pentru voi. El întreabă: «Ce să fac pentru fiul meu?»“ ³ Treci de locul acela şi mergi mai departe până la stejarul din Tabor. Acolo te vor întâlni trei bărbaţi care se suie la Dumnezeu, la Betel. Unul dintre ei duce cu el trei iezi, altul trei pâini, iar altul un burduf cu vin. ⁴ Ei te vor saluta şi îţi vor dărui două pâini pe care le vei lua din mâna lor. ⁵ După aceea vei merge la Ghiva lui Dumnezeu unde se află o garnizoană de-a filistenilor. Cum vei intra în cetate, vei întâlni un grup de profeţi coborând de pe înălţime cu harfe, tamburine, flaute şi lire înaintea lor, iar ei profeţind. ⁶ Duhul Domnului va veni peste tine cu putere, vei profeţi împreună cu ei şi vei fi preschimbat într-un alt om. ⁷ Când aceste semne ţi se vor împlini, fă ceea ce mâinile tale vor găsi potrivit să facă, pentru că Domnul este cu tine. ⁸ Coboară-te înaintea mea la Ghilgal. După aceea voi veni şi eu la tine ca să aduc arderi de tot şi jertfe de pace^[b]. Vei aştepta şapte zile până voi veni la tine ca să-ţi fac cunoscut ce vei avea de făcut.

⁹ De îndată ce Saul s-a întors cu spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă şi toate semnele acestea s-au împlinit în acea zi. ¹⁰ Când au ajuns la Ghiva, Saul s-a întâlnit cu un grup de profeţi. Duhul lui Dumnezeu a venit cu putere peste el şi el a început să profeţească în mijlocul lor. ¹¹ Când toţi cei care-l cunoşteau dinainte au văzut că profeţea împreună cu ei, au zis unul către celălalt: „Ce i s-a întâmplat fiului lui Chiş? Este cumva şi Saul printre profeţi?“ ¹² Iar un localnic a zis: „Şi cine este tatăl lor?” Astfel s-a ajuns la zicala următoare: „Este cumva şi Saul printre profeţi?“

¹³ Când a terminat de profeţit, Saul a venit pe înălţime. ¹⁴ Atunci unchiul său l-a întrebat pe el şi pe slujitorul său:

– Pe unde aţi umblat?

Saul i-a răspuns:

– În căutarea măgăriţelor. Însă când am văzut că nu sunt de găsit ne-am dus la Samuel.

¹⁵ – Spune-mi, ce v-a zis Samuel? l-a întrebat unchiul lui.

¹⁶ – Ne-a zis că măgăriţele au fost găsite, i-a răspuns Saul.

Însă nu i-a spus nimic din ce i-a vorbit Samuel cu privire la domnie.

Saul, desemnat oficial drept rege al lui Israel

¹⁷ Samuel a convocat poporul înaintea Domnului la Miţpa ¹⁸ şi le-a spus: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu l-am scos pe Israel din Egipt şi v-am eliberat de sub puterea egiptenilor şi a tuturor regatelor care vă asupreau.» ¹⁹ Voi însă Îl respingeţi astăzi pe Dumnezeul vostru Care v-a izbăvit din toate nenorocirile şi necazurile voastre, spunând: «Nu vrem să facem cum zici tu, ci pune un rege peste noi!» De aceea înfăţişaţi-vă acum înaintea Domnului, după seminţiile şi clanurile voastre.“

²⁰ Samuel a apropiat toate seminţiile lui Israel, iar sorţul a căzut pe seminţia lui Beniamin. ²¹ Apoi a apropiat seminţia lui Beniamin după clanuri, iar sorţul a căzut pe clanul lui Matri. În cele din urmă sorţul a căzut pe Saul, fiul lui Chiş. Când l-au căutat însă, n-a fost găsit. ²² Ei l-au întrebat în continuare pe Domnul:

– A sosit omul acesta aici?

– Da! le-a răspuns Domnul. Este ascuns printre bagaje.

²³ Ei au alergat şi l-au scos de acolo. Când a stat în picioare în mijlocul poporului, era mai înalt cu un cap decât oricare altul. ²⁴ Atunci Samuel a zis întregului popor:

– Îl vedeţi pe acela pe care l-a ales Domnul? Nu este altul ca el în tot poporul.

Şi toţi au strigat:

– Trăiască regele!

²⁵ Samuel a făcut cunoscută poporului legea monarhiei şi a scris-o într-un sul, pe care l-a aşezat înaintea Domnului. După aceea, Samuel a trimis întregul popor, pe fiecare în parte, la casa lui. ²⁶ De asemenea, şi Saul a plecat acasă la el, în Ghiva, însoţit de vitejii ale căror inimi le atinsese Domnul. ²⁷ S-au găsit însă şi nişte oameni nelegiuiţi care au zis: „Cum ar putea acesta să ne elibereze?“ L-au dispreţuit şi nu i-au adus nici un dar. Saul însă s-a făcut că nu-i aude.

Saul îi învinge pe amoniţi şi este confirmat drept rege

11 Amonitul Nahaş a venit şi şi-a aşezat tabăra împotriva Iabeşului din Ghilad. Atunci toţi bărbaţii din Iabeş i-au zis lui Nahaş:

– Încheie cu noi un legământ, iar noi îţi vom sluji.

² Dar Nahaş, amonitul, le-a zis:

– Voi încheia un legământ cu voi doar dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept, aruncând în acest fel ruşinea peste întregul Israel.

³ Cei din sfatul bătrânilor Iabeşului i-au zis:

– Lasă-ne un răgaz de şapte zile pentru a putea trimite mesageri în toate teritoriile lui Israel, iar dacă nu va fi nimeni care să ne elibereze, ne vom preda ţie.

⁴ Când au sosit mesagerii în Ghiva lui Saul şi au spus aceste cuvinte în auzul poporului, tot poporul a început să plângă în hohote. ⁵ Saul tocmai se întorcea de la câmp în urma boilor şi a întrebat: „Ce s-a întâmplat cu poporul de plânge?“

Atunci ei i-au povestit despre mesajul bărbaţilor din Iabeş. ⁶ Când a auzit Saul aceste cuvinte, Duhul lui Dumnezeu a venit cu putere peste el şi el s-a aprins de mânie. ⁷ A luat o pereche de boi, i-a tăiat în bucăţi şi a trimis bucăţile, prin mesageri, în toate teritoriile lui Israel, spunând: „Aşa se va face cu boii oricui nu îl urmează pe Saul şi pe Samuel.“ Groaza Domnului a intrat în popor, astfel că ei au ieşit la luptă ca un singur om. ⁸ Când Saul i-a numărat la Bezek, din Israel erau trei sute de mii de bărbaţi, iar din Iuda erau treizeci de mii de bărbaţi. ⁹ Atunci le-a zis mesagerilor care au venit: „Aşa să spuneţi bărbaţilor din Iabeş-Ghilad: «Mâine, când va dogori soarele, veţi fi izbăviţi!»“ Când au sosit mesagerii şi le-au spus aceste lucruri bărbaţilor din Iabeş, aceştia s-au bucurat. ¹⁰ Ei le-au zis amoniţilor: „Mâine ne vom preda vouă şi veţi putea să faceţi cu noi tot ce veţi vrea.“

¹¹ În ziua următoare, Saul a împărţit oamenii în trei cete. În timpul străjii de dimineaţă^[c] au pătruns în tabăra amoniţilor şi i-au zdrobit până la arşiţa zilei. Cei care au supravieţuit s-au împrăştiat, astfel încât n-au mai fost lăsaţi împreună nici măcar doi dintre ei.

¹² Atunci poporul i-a zis lui Samuel:

– Care au fost cei ce n-au vrut ca Saul să domnească peste noi? Aduceţi-i la noi pe aceşti oameni, ca să-i ucidem.

¹³ Dar Saul a zis:

– Nici un om nu va fi dat la moarte în această zi, pentru că astăzi Domnul l-a izbăvit pe Israel.

¹⁴ Atunci Samuel a spus poporului:

– Să mergem la Ghilgal şi să reafirmăm acolo monarhia.

¹⁵ Astfel, tot poporul s-a dus la Ghilgal şi l-au încoronat pe Saul în prezenţa Domnului. Au adus acolo jertfe de pace^[d] înaintea Domnului şi s-au bucurat foarte mult, atât Saul, cât şi toţi israeliţii.

Discursul de bun-rămas al lui Samuel

12 Samuel a zis întregului Israel:

– Am ascultat de tot ceea ce mi-aţi cerut şi am pus astfel un rege peste voi. ² Acum, iată, aveţi un rege care să vă conducă! Cât despre mine, eu am îmbătrânit şi am încărunţit, iar fiii mei se află aici cu voi. Am fost conducătorul vostru din tinereţea mea şi până astăzi. ³ Sunt aici! Mărturisiţi acum împotriva mea înaintea Domnului şi înaintea unsului Său! Cui i-am luat boul sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am înşelat sau pe cine am asuprit? Din mâna cui am primit mită ca să închid ochii în privinţa lui? Spuneţi-mi şi vă voi da înapoi.

⁴ – Nu ne-ai înşelat, nu ne-ai asuprit şi n-ai luat nimic din mâna nimănui, i-au răspuns ei.

⁵ Atunci el le-a mai zis:

– Domnul este martor împotriva voastră şi unsul Său este martor în ziua aceasta că nu m-aţi găsit vinovat cu nimic.

– El este martor, au răspuns ei.

⁶ Samuel a spus poporului:

– Domnul este Cel Care i-a ales pe Moise şi pe Aaron şi Care i-a scos pe strămoşii voştri din ţara Egiptului. ⁷ Acum rămâneţi aici ca să vă confrunt, înaintea Domnului, cu toate faptele drepte pe care le-a făcut El pentru voi şi pentru strămoşii voştri. ⁸ După ce Iacov a intrat în Egipt, strămoşii voştri au strigat către Domnul, iar Domnul l-a trimis pe Moise şi pe Aaron care i-au scos din Egipt şi i-au adus ca să locuiască în locul acesta. ⁹ Dar pentru că ei L-au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor, El i-a vândut în mâinile lui Sisera, conducătorul oştirii Haţorului, în mâinile filistenilor şi ale regelui Moabului, care au luptat împotriva lor. ¹⁰ Ei au strigat către Domnul, zicând: „Am păcătuit căci L-am părăsit pe Domnul şi am slujit baalilor^[e] şi aştoretelor^[f]. Dar acum, eliberează-ne de sub puterea duşmanilor noştri şi Îţi vom sluji Ţie.“ ¹¹ Şi Domnul i-a trimis pe Ierub-Baal^[g], pe Barak^[h], pe Iefta şi pe Samuel^[i] şi v-a eliberat de sub puterea duşmanilor din jurul vostru, astfel încât aţi locuit în siguranţă. ¹² Dar când aţi văzut că Nahaş, regele amoniţilor, se îndreaptă împotriva voastră, deşi Domnul, Dumnezeul vostru, vă era Împărat, mi-aţi zis: „Nu vrem să facem cum zici tu, ci să domnească un rege peste noi!“ ¹³ Iată deci regele pe care l-aţi ales şi pe care l-aţi cerut. Domnul a pus peste voi un rege. ¹⁴ Dacă vă veţi teme de Domnul şi Îi veţi sluji, dacă veţi asculta de glasul Său şi nu vă veţi răzvrăti împotriva poruncilor Lui şi dacă Îl veţi urma pe Domnul, Dumnezeul vostru, atât voi, cât şi regele care domneşte peste voi, va fi bine. ¹⁵ Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului şi vă veţi împotrivi poruncii Domnului, atunci mâna Domnului va fi împotriva voastră, aşa cum a fost împotriva strămoşilor voştri. ¹⁶ Rămâneţi în continuare aici şi priviţi acest mare lucru pe care Domnul îl va face sub privirea voastră. ¹⁷ Nu este astăzi seceratul grâului? Am să chem pe Domnul şi El va trimite tunet şi ploaie. Atunci veţi înţelege că aţi făcut un mare rău în ochii Domnului, cerând pentru voi un rege.

¹⁸ Samuel l-a chemat pe Domnul Care a trimis tunet şi ploaie în ziua aceea. Atunci întregul popor s-a temut foarte tare de Domnul şi de Samuel. ¹⁹ I-au spus lui Samuel:

– Roagă-te Domnului, Dumnezeul tău, pentru slujitorii tăi, ca să nu murim, căci am adăugat la toate păcatele noastre şi răul de a cere pentru noi un rege.

²⁰ Samuel a răspuns poporului:

– Nu vă fie teamă! Aţi făcut tot răul acesta, numai să nu vă întoarceţi din a-L urma pe Domnul şi din a-I sluji cu toată inima voastră. ²¹ Nu vă duceţi după lucruri deşarte^[j], care nu vă aduc nici un folos şi nici nu vă izbăvesc deoarece sunt lucruri deşarte. ²² Domnul nu va lepăda pe poporul Său din cauza Numelui Său cel mare, căci El a găsit plăcere în a face din voi poporul Său. ²³ În ce mă priveşte, departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând a mă ruga pentru voi. De asemenea, vă voi învăţa calea cea bună şi dreaptă. ²⁴ Numai să vă temeţi de Domnul şi să Îi slujiţi cu credincioşie din toată inima voastră, căci vedeţi ce lucruri mari a făcut pentru voi. ²⁵ Dar dacă veţi continua să faceţi răul, veţi fi nimiciţi atât voi, cât şi regele vostru.

Ucenicii nu pot vindeca un copil demonizat

³⁷ În ziua următoare, când au coborât de pe munte, o mare mulţime de oameni L-a întâmpinat pe Isus. ³⁸ Şi iată că un bărbat din mulţime a strigat:

– Învăţătorule, Te rog să priveşti cu îndurare la fiul meu, căci este singurul meu fiu! ³⁹ Un duh îl apucă dintr-odată şi imediat el începe să strige; duhul îi provoacă convulsii şi spume la gură şi cu greu pleacă de la el, lăsându-l zdrobit! ⁴⁰ I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, dar n-au putut!

⁴¹ Isus a răspuns:

– O, generaţie necredincioasă şi pervertită! Până când voi mai fi cu voi şi vă voi mai suferi? Adu-l aici pe fiul tău!

⁴² Chiar în timp ce venea, demonul l-a trântit la pământ şi i-a provocat convulsii. Dar Isus a poruncit duhului necurat, l-a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său. ⁴³ Toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu.

Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa

În timp ce toţi se mirau de tot ceea ce făcea El, Isus le-a zis ucenicilor Săi: ⁴⁴ „Ascultaţi cu atenţie aceste cuvinte: Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor.“ ⁴⁵ Ei însă n-au priceput aceste vorbe, pentru că înţelesul lor era ascuns de ei, ca să nu le înţeleagă; şi se temeau să-L întrebe despre lucrul acesta.

Cine este cel mai mare?

⁴⁶ Apoi s-a iscat o ceartă între ei cu privire la cine este cel mai mare dintre ei. ⁴⁷ Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaş, l-a pus să stea lângă El ⁴⁸ şi le-a zis: „Oricine primeşte acest copilaş în Numele meu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. Căci cine este cel mai mic dintre voi toţi, acela este cel mai mare.“

De partea lui Isus

⁴⁹ Ioan a zis:

– Stăpâne, noi am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urma.

⁵⁰ Isus i-a răspuns:

– Nu-l opriţi, pentru că cel care nu este împotriva voastră este de partea voastră.

Opoziţie din partea samaritenilor

⁵¹ Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat la cer, Şi-a îndreptat hotărât faţa să meargă la Ierusalim. ⁵² A trimis înaintea Lui nişte mesageri, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor^[a], ca să facă pregătirile pentru El. ⁵³ Dar aceştia nu L-au primit, pentru că faţa Sa se îndrepta spre Ierusalim. ⁵⁴ Când au văzut acest lucru, Iacov şi Ioan, ucenicii Lui, au zis:

–Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, (cum a făcut Ilie)^[b]?

⁵⁵ Însă Isus S-a întors, i-a mustrat (şi a zis:

– Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! ⁵⁶ Căci Fiul Omului nu a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască!)^[c]

Apoi au plecat într-un alt sat.

Costurile uceniciei

⁵⁷ În timp ce erau pe drum, cineva I-a zis:

– (Doamne,)^[d] Te voi urma oriunde vei merge!

⁵⁸ Isus i-a răspuns:

– Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi odihnească capul.

⁵⁹ Altuia i-a zis:

– Urmează-Mă!

Dar acela I-a răspuns:

– (Doamne,)^[e] dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu!^[f]

⁶⁰ Isus i-a zis:

– Lasă morţii să-şi îngroape morţii,^[g] iar tu du-te şi vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu!

⁶¹ Un altul a zis:

– Te voi urma, Doamne, dar dă-mi voie mai întâi să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!

⁶² Dar Isus i-a răspuns:

– Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăţia lui Dumnezeu!