Previous Prev Day Next DayNext

Old/New Testament

Each day includes a passage from both the Old Testament and New Testament.
Duration: 365 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Iosua 10-12

Campania din sudul Canaanului

10 Adoni-Ţedek, regele Ierusalimului, a auzit că Iosua capturase cetatea Ai şi o distrusese de tot[a], că-i făcuse cetăţii Ai şi regelui ei la fel cum îi făcuse Ierihonului şi regelui lui şi că locuitorii Ghivonului încheiaseră pace cu Israel şi erau în mijlocul lor. Atunci a fost cuprins de frică, fiindcă Ghivon era o cetate mare, asemenea unei cetăţi regale. Era mai mare chiar decât Ai şi toţi bărbaţii ei erau războinici. Adoni-Ţedek, regele Ierusalimului, le-a trimis un mesaj lui Hoham, regele Hebronului, lui Piram, regele Iarmutului, lui Iafia, regele Lachişului şi lui Debir, regele Eglonului, spunându-le: „Veniţi şi ajutaţi-mă să atac Ghivonul, fiindcă a făcut pace cu Iosua şi cu israeliţii.“

Cei cinci regi ai amoriţilor – regele Ierusalimului, regele Hebronului, regele Iarmutului, regele Lachişului şi regele Eglonului – şi-au unit forţele şi, împreună cu toată oştirea lor, şi-au aşezat tabăra lângă Ghivon şi au început lupta împotriva lui.

Ghivoniţii au apelat atunci la Iosua, aflat în tabăra de la Ghilgal: „Nu-i părăsi pe slujitorii tăi!“ au trimis ei să i se spună lui Iosua. „Grăbeşte-te şi salvează-ne! Ajută-ne, căci toţi regii amoriţi care locuiesc în regiunea muntoasă şi-au unit forţele împotriva noastră!“

Iosua a pornit din Ghilgal în fruntea întregii oştiri şi a tuturor vitejilor. „Nu te teme de ei, i-a spus Domnul lui Iosua, căci i-am dat în mâna ta şi nici unul nu-ţi va putea sta împotrivă!“

Iosua i-a atacat pe neaşteptate, după ce a mărşăluit toată noaptea de la Ghilgal. 10 Domnul i-a făcut să intre în panică înaintea lui Israel, care i-a învins şi a reuşit astfel o mare victorie la Ghivon. Israeliţii i-au urmărit pe drumul care urcă la Bet-Horon, nimicindu-i pe drum până la Azeka şi pâna la Makkeda. 11 În timp ce fugeau dinaintea lui Israel, pe drumul care cobora de la Bet-Horon spre Azeka, Domnul a făcut să cadă din cer asupra lor pietre mari de grindină şi ei au murit. Cei care au fost nimiciţi de pietrele grindinei au fost în număr mai mare decât cei ucişi cu sabia de către israeliţi.

12 În ziua în care Domnul i-a dat pe amoriţi în mâna lui Israel, Iosua s-a adresat Domnului în prezenţa lui Israel:

„Soare, rămâi nemişcat deasupra Ghivonului
    şi lună, rămâi peste valea Aialon.“
13 Soarele a rămas nemişcat,
    iar luna s-a oprit
        până când poporul s-a răzbunat pe duşmanii lui.

Nu este scris lucrul acesta şi în Cartea lui Iaşar[b]? Soarele a rămas nemişcat în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună timp de aproape o zi. 14 Nu a mai fost nici o zi ca aceea, nici înainte, nici după, o zi în care Domnul să fi ascultat glasul unui om; fiindcă Domnul lupta pentru Israel. 15 Apoi Iosua şi oştirea lui Israel s-au întors în tabăra de la Ghilgal.

16 Cei cinci regi însă fugiseră şi se ascunseseră într-o peşteră la Makkeda. 17 Când i s-a spus lui Iosua că cei cinci regi au fost găsiţi ascunşi într-o peşteră la Makkeda, 18 acesta a zis: „Rostogoliţi nişte pietre mari la gura peşterii şi puneţi acolo nişte oameni ca să-i păzească! 19 Voi însă nu vă opriţi, ci continuaţi să-i urmăriţi pe duşmanii voştri şi să-i loviţi din urmă până îi veţi nimici! Nu-i lăsaţi să intre în cetăţile lor, căci Domnul, Dumnezeul vostru, a hotărât să îi dea în mâna voastră.“

20 Iosua şi israeliţii au reuşit nimicirea lor, lovindu-i până i-au distrus de tot. Au scăpat doar câţiva, aceştia adăpostindu-se în cetăţile fortificate. 21 Întreaga oştire s-a întors apoi în siguranţă la Iosua, în tabăra de la Makkeda şi nimeni nu a îndrăznit să rostească nici măcar un cuvânt împotriva israeliţilor.

22 Iosua a zis atunci: „Eliberaţi intrarea peşterii şi scoateţi-i afară la mine pe cei cinci regi dinăuntrul ei!“ 23 Ei au făcut întocmai: i-au scos afară din peşteră pe cei cinci regi, şi anume pe regele Ierusalimului, pe regele Hebronului, pe regele Iarmutului, pe regele Lachişului şi pe regele Eglonului. 24 După ce au fost aduşi aceşti regi înaintea lui Iosua, acesta a convocat oştirea lui Israel şi le-a zis conducătorilor oştirii care fuseseră cu el la luptă: „Apropiaţi-vă şi puneţi-vă picioarele pe gâturile acestor regi!“ Ei s-au apropiat şi şi-au pus picioarele pe gâturile lor.

25 Iosua le-a mai zis: „Nu vă temeţi şi nu vă descurajaţi! Fiţi tari şi curajoşi, fiindcă astfel va face Domnul tuturor duşmanilor voştri împotriva cărora veţi lupta.“

26 Apoi Iosua i-a lovit şi i-a omorât, după care i-a spânzurat[c] de cinci copaci şi i-a lăsat atârnaţi acolo până seara.

27 La apusul soarelui Iosua a poruncit să fie coborâţi din copaci şi să fie aruncaţi în peştera în care se ascunseseră. La gura peşterii au pus nişte pietre mari care au rămas acolo până în ziua de azi.

28 În aceeaşi zi, Iosua a cucerit Makkeda şi a trecut-o prin ascuţişul sabiei. L-a ucis pe regele ei şi i-a nimicit cu desăvârşire pe toţi oamenii care erau în ea, nelăsând nici un supravieţuitor. I-a făcut regelui din Makkeda la fel cum îi făcuse regelui din Ierihon.

29 Apoi, din Makkeda, Iosua împreună cu toată oştirea au pornit spre Libna şi au început lupta împotriva Libnei. 30 Domnul, de asemenea, a dat-o în mâna lui Israel împreună cu regele ei. Israel a trecut cetatea şi pe oamenii care erau în ea prin ascuţişul sabiei, nelăsând nici un supravieţuitor şi i-a făcut regelui ei la fel cum îi făcuse regelui Ierihonului.

31 Din Libna, Iosua împreună cu toată oştirea lui Israel au pornit spre Lachiş; şi-au aşezat tabăra în apropierea cetăţii şi au început lupta împotriva ei. 32 Domnul a dat cetatea Lachiş în mâna lui Israel. El a capturat-o în cea de-a doua zi a asediului, trecând prin ascuţişul sabiei pe toţi oamenii care se aflau în ea, la fel cum făcuse şi în Libna. 33 Între timp Horam, regele Ghezerului, venise în ajutorul cetăţii Lachiş, dar Iosua l-a învins, pe el şi oştirea lui, fără să lase vreun supravieţuitor.

34 Din Lachiş, Iosua împreună cu toată oştirea lui Israel au pornit spre Eglon; şi-au aşezat tabăra în apropierea cetăţii şi au început lupta împotriva ei. 35 Au capturat cetatea în aceeaşi zi, trecând-o prin ascuţişul sabiei şi i-au nimicit cu desăvârşire pe toţi oamenii care se aflau în ea, la fel cum făcuseră cu cetatea Lachiş.

36 Din Eglon, Iosua împreună cu oştirea lui Israel au pornit spre cetatea Hebron şi au început lupta împotriva ei. 37 Au capturat-o şi au trecut-o prin ascuţişul sabiei împreună cu regele ei, toate satele din împrejurimile ei şi toţi oamenii care se aflau în ea, nelăsând nici un supravieţuitor. Au nimicit cu desăvârşire Hebronul împreună cu toţi oamenii care se aflau în el, la fel cum făcuseră cu Eglonul.

38 Apoi Iosua împreună cu oştirea lui Israel s-au întors înspre cetatea Debir şi au început lupta împotriva ei. 39 Au capturat-o şi au trecut-o prin ascuţişul sabiei împreună cu regele ei şi toate satele din împrejurimile ei, nimicind cu desăvârşire pe toţi oamenii care se aflau în ea, nelăsând nici un supravieţuitor. I-au făcut Debirului şi regelui lui aşa cum i-au făcut Hebronului şi aşa cum i-au făcut Libnei şi regelui ei.

40 Iosua i-a învins astfel pe toţi regii din întreaga regiune: din zona muntoasă[d], din Neghev[e], din zona deluroasă[f] şi de la poalele munţilor. Nu a lăsat nici un supravieţuitor, nimicind întreaga populaţie, aşa cum poruncise Domnul, Dumnezeul lui Israel. 41 Iosua a cucerit de la Kadeş-Barnea până la Gaza şi întreaga regiune Goşen[g] până la Ghivon. 42 Iosua i-a învins pe toţi aceşti regi şi a cucerit regatele[h] lor într-o singură campanie, deoarece Domnul, Dumnezeul lui Israel, lupta pentru Israel. 43 În cele din urmă, Iosua şi oştirea lui Israel s-au reîntors în tabăra de la Ghilgal.

Campania din nordul Canaanului

11 Când a auzit cele întâmplate, Iabin, regele Haţorului, a trimis soli la Iobab, regele Madonului, la regele Şimronului, la regele Acşafului, la regii din regiunea de nord, care erau în zona muntoasă, în Araba[i], la sud de Chineret[j] şi în zona deluroasă[k], la cei din Nafot-Dor[l], în apus, precum şi la canaaniţii din partea de răsărit şi de apus, la amoriţi, la hitiţi, la periziţi, la iebusiţii din munte şi la hiviţii de la poalele Hermonului, în regiunea Miţpa. Aceştia au ieşit cu toate oştirile lor, alcătuind o mulţime foarte numeroasă, ca nisipul de pe ţărmul mării şi având un mare număr de cai şi care de luptă. Toţi aceşti regi au hotărât un loc de întâlnire şi astfel au venit şi şi-au aşezat tabăra la apele Meromului, ca să se lupte cu Israel.

Domnul i-a zis lui Iosua: „Nu tremura înaintea lor, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da pe toţi la moarte înaintea lui Israel. Cailor să le tai tendoanele, iar carelor de luptă să le dai foc.“

Iosua împreună cu întreaga oştire, au venit pe neaşteptate împotriva lor, lângă apele Meromului şi s-au năpustit asupra lor. Domnul i-a dat în mâna lui Israel, care i-a învins. I-a urmărit până la Sidonul cel Mare, până la Misrefot-Maim şi până în valea Miţpa, în răsărit şi i-a lovit de moarte, nelăsând nici un supravieţuitor. Iosua a făcut aşa cum îi poruncise Domnul: a tăiat tendoanele cailor şi a ars carele de luptă.

10 După aceea, Iosua s-a întors şi a cucerit Haţorul, omorându-i regele cu sabia. Odinioară Haţorul era capitala tuturor acestor regate[m]. 11 Au nimicit[n] întreaga populaţie care se afla în el, trecând-o prin ascuţişul sabiei, fără să lase nimic din ce avea suflare de viaţă şi au dat foc cetăţii.

12 Iosua a învins toate cetăţile acestor regi şi pe regii lor odată cu ele, trecându-le prin ascuţişul sabiei.

Le-a distrus cu desăvârşire, aşa cum poruncise Moise, robul Domnului. 13 Totuşi Israel nu a ars nici una din cetăţile aşezate pe coline, în afară de Haţor, care a fost ars de către Iosua. 14 Israeliţii au luat ca pradă toate lucrurile de valoare din acele cetăţi, precum şi toate animalele. Ei au nimicit însă întreaga populaţie, trecând-o prin ascuţişul sabiei şi nu au lăsat pe nimeni în viaţă. 15 Iosua a făcut aşa cum îi poruncise Domnul robului Său Moise şi aşa cum îi poruncise Moise lui Iosua; el nu a lăsat nimic neîmplinit din ceea ce Domnul îi poruncise lui Moise.

Teritoriul controlat de Israel

16 Iosua a cucerit astfel toată această regiune: zona muntoasă[o], tot Neghevul[p], toată regiunea Goşen[q], zona deluroasă[r], Araba şi ţinutul muntos al lui Israel cu văile lui, 17 de la muntele Halak, care se înalţă către Seir, până la Baal-Gad, în Valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. I-a învins pe toţi regii acestor ţinuturi, capturându-i şi omorându-i. 18 Războiul purtat de Iosua împotriva acestor regi a ţinut multă vreme. 19 Nu a existat nici o cetate care să fi încheiat pace cu israeliţii, în afară de hiviţii care locuiau în Ghivon. Toate celelalte cetăţi au fost cucerite prin luptă, 20 căci Domnul a îngăduit ca locuitorii acestora să-şi împietrească inimile şi să intre în război cu Israel pentru a fi omorâţi fără milă, nimiciţi potrivit poruncii date de Domnul lui Moise.

21 Tot atunci Iosua i-a atacat şi i-a nimicit şi pe anachiţii[s] din munţi: din Hebron, din Debir, din Anab, din toată regiunea muntoasă a lui Iuda şi din toată regiunea muntoasă a lui Israel, distrugându-i împreună cu cetăţile lor. 22 Nu a supravieţuit nici un anachit, în afară de cei care au rămas în Gaza, Gat şi Aşdod.

23 Astfel, Iosua a cucerit întreaga ţară, potrivit cu tot ce-i spusese Domnul lui Moise. Şi Iosua i-a dat-o ca moştenire lui Israel, împărţind-o după numărul seminţiilor.

Apoi ţara s-a odihnit de război.

Regii din Transiordania, înfrânţi de Moise

12 Regii Canaanului pe care israeliţii i-au învins şi ale căror teritorii le-au ocupat la răsărit de Iordan, de la uedul[t] Arnon până la muntele Hermon, precum şi toată partea de răsărit a Arabei[u], sunt Sihon şi Og.

Sihon, regele amoriţilor, locuia la Heşbon şi domnea de la Aroer, care se află pe malul uedului Arnon, de la jumătatea uedului, peste o jumătate din Ghilad, până la uedul Iabok, hotarul amoniţilor. El mai domnea de la Araba până la marea Chineret[v], în răsărit, şi până la Marea Arabei (Marea Sărată[w]), tot în răsărit, pe drumul către Bet-Ieşimot, iar în partea de sud până la poalele muntelui Pisga.

Og, regele Başanului, unul dintre ultimii refaiţi, locuia atât la Aştarot, cât şi la Edrei şi domnea peste Hermon, Salca, peste întregul Başan până la hotarul gheşuriţilor şi al maacatiţilor şi peste jumătate din Ghilad până la hotarul cu Sihon, regele Heşbonului. Moise, robul Domnului, împreună cu israeliţii i-au cucerit, iar Moise, robul Domnului, a dat acest teritoriu, ca moştenire, rubeniţilor, gadiţilor şi jumătăţii seminţiei lui Manase.

Regii din Cisiordania, înfrânţi de Iosua

Iată care sunt regii ţării, pe care Iosua şi israeliţii i-au învins în partea de apus a Iordanului, de la Baal-Gad în Valea Libanului, până la muntele Halak, care se înalţă către Seir, al căror teritoriu l-a împărţit Iosua între seminţiile lui Israel, ca partea lor de moştenire, teritoriu ce cuprindea regiunea muntoasă[x], Araba, zona deluroasă[y], poalele munţilor, pustia şi Neghevul[z] (acesta era teritoriul hitiţilor, amoriţilor, canaaniţilor, periziţilor, hiviţilor şi iebusiţilor):

regele din Ierihon, unul; regele din Ai, care este lângă Betel, unul;

10 regele din Ierusalim, unul; regele din Hebron, unul;

11 regele din Iarmut, unul; regele din Lachiş, unul;

12 regele din Eglon, unul; regele din Ghezer, unul;

13 regele din Debir, unul; regele din Gheder, unul;

14 regele din Horma, unul; regele din Arad, unul;

15 regele din Libna, unul; regele din Adulam, unul;

16 regele din Makkeda, unul; regele din Betel, unul;

17 regele din Tapuah, unul; regele din Hefer, unul;

18 regele din Afek, unul; regele din Laşaron, unul;

19 regele din Madon, unul; regele din Haţor, unul;

20 regele din Şimron-Meron, unul; regele din Acşaf, unul;

21 regele din Taanah, unul; regele din Meghido, unul;

22 regele din Kedeş, unul; regele din Iokneam, lângă Carmel, unul;

23 regele din Dor (din Nafot-Dor[aa]), unul; regele din Goyim, lângă Ghilgal, unul[ab];

24 şi regele din Tirţa, unul. În total treizeci şi unu de regi.

Luca 1:39-56

Maria în vizită la Elisabeta

39 În zilele acelea, Maria s-a sculat şi s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. 40 Ea a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei, şi Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt. 42 Ea a exclamat cu glas tare:

„Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43 Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?! 44 Căci iată, de îndată ce am auzit salutul tău, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie! 45 Ferice de cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!“

Cântecul[a] Mariei

46 Maria a zis:

„Sufletul meu Îl preamăreşte pe Domnul
47     şi mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48         pentru că a privit la starea smerită a sclavei Sale!
Iată că de acum încolo, toate generaţiile mă vor considera fericită
49     pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine!
Numele Lui este sfânt!
50     Îndurarea Lui ţine din generaţie în generaţie
        faţă de cei ce se tem de El!
51 El a înfăptuit o minune[b] prin braţul Lui;
    i-a împrăştiat pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52 I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor
    şi i-a înălţat pe cei smeriţi.
53 Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăţi,
    iar pe cei bogaţi i-a dat afară cu mâinile goale.
54 El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său,
    amintindu-Şi de îndurarea Sa,
55 aşa cum le spusese strămoşilor noştri,
    lui Avraam şi seminţei[c] lui, în veci!“

56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta în jur de trei luni şi apoi s-a întors acasă.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.