Old/New Testament

Aşezarea seminţiilor transiordaniene

32 Rubeniţii şi gadiţii, care aveau foarte multe turme, au văzut că pământurile Iazerului şi Ghiladului erau locuri bune pentru vite. ² Au venit la Moise, la preotul Elazar şi la conducătorii adunării şi le-au zis:

³ – Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heşbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon ⁴ – ţinuturile pe care Domnul le-a lovit înaintea poporului Israel – sunt ţinuturi bune pentru vite, iar robii tăi au vite. ⁵ Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, au adăugat ei, dă ţinuturile acestea în proprietatea robilor tăi şi nu ne trece peste Iordan.

⁶ Moise le-a răspuns gadiţilor şi rubeniţilor:

– Fraţii voştri se pregătesc de război, iar voi vreţi să rămâneţi aici? ⁷ De ce vreţi să le descurajaţi inima israeliţilor şi să nu mai meargă în ţara pe care Domnul le-a dat-o? ⁸ Aşa au făcut şi părinţii voştri pe care i-am trimis din

Kadeş-Barnea să iscodească ţara. ⁹ După ce au mers în valea Eşcol şi au văzut ţara, au descurajat poporul ca să nu mai meargă în ţara pe care Domnul le-a dat-o. ¹⁰ Domnul s-a aprins de mânie în ziua aceea şi a jurat: ¹¹ „Pentru că nu M-au urmat din toată inima lor, nici un bărbat peste douăzeci de ani care a ieşit din Egipt nu va vedea ţara pe care am promis-o prin jurământ lui Avraam, Isaac şi Iacov, ¹² în afară de Caleb, fiul chenizitului Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun, căci ei L-au urmat din toată inima pe Domnul.“ ¹³ Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până când toată generaţia care făcuse rău înaintea Lui a murit.

¹⁴ Şi iată că acum vă ridicaţi voi, copii de păcătoşi, şi luaţi locul părinţilor voştri ca să aprindeţi şi mai tare mânia Domnului împotriva lui Israel. ¹⁵ Dacă vă întoarceţi de la El, El va părăsi iarăşi pe poporul Său în pustie, iar cauza distrugerii lor veţi fi voi.

¹⁶ Atunci ei s-au apropiat de Moise şi i-au zis:

– Vom zidi aici ţarcuri pentru turmele noastre şi cetăţi pentru copiii noştri. ¹⁷ Apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea israeliţilor până îi vom duce pe fiecare la locul lui. În acest timp copiii noştri vor locui în cetăţi fortificate pentru a fi protejaţi de locuitorii ţării. ¹⁸ Nu ne vom întoarce la familiile noastre înainte ca fiecare israelit să-şi fi primit moştenirea. ¹⁹ Nu vom mai moşteni nimic împreună cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că moştenirea noastră este la răsărit de Iordan.

²⁰ Atunci Moise le-a răspuns:

– Dacă veţi face aşa, dacă vă veţi înarma ca să luptaţi înaintea Domnului, ²¹ dacă veţi trece cu toţi cei înarmaţi dincolo de Iordan, înaintea Domnului, până ce El Îşi va izgoni dinainte toţi duşmanii Lui, ²² şi dacă vă veţi întoarce numai după ce ţara va fi supusă Domnului, atunci veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, iar ţinutul acesta va fi proprietatea voastră înaintea Domnului. ²³ Dar dacă nu veţi face aşa, atunci veţi păcătui înaintea Domnului şi puteţi fi siguri că păcatul vostru vă va ajunge. ²⁴ Construiţi cetăţi pentru copiii voştri şi ţarcuri pentru turmele voastre, dar împliniţi ce aţi promis cu gura voastră.

²⁵ Gadiţii şi rubeniţii i-au zis lui Moise:

– Noi, robii tăi, vom face întocmai după poruncile stăpânului nostru. ²⁶ Copiii şi soţiile noastre, turmele şi vitele noastre vor rămâne aici în fortificaţiile Ghiladului. ²⁷ Dar robii tăi, toţi cei pregătiţi pentru război, vor trece dincolo să lupte înaintea Domnului, cum zice stăpânul nostru.

²⁸ Atunci Moise le-a dat porunci cu privire la ei, preotului Elazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi conducătorilor familiilor din seminţiile israeliţilor. ²⁹ El le-a zis:

– Dacă gadiţii şi rubeniţii, toţi cei pregătiţi pentru război, vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului şi veţi supune ţara, atunci să le daţi Ghiladul în stăpânire. ³⁰ Dar dacă nu vor trece dincolo înarmaţi împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru în Canaan.

³¹ Gadiţii şi rubeniţii au răspuns:

– Robii tăi vor face aşa cum a spus Domnul. ³² Vom trece înarmaţi în Canaan înaintea Domnului, iar proprietatea pe care o moştenim să fie de partea aceasta a Iordanului.

³³ Atunci Moise a dat gadiţilor, rubeniţilor şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, regatul lui Sihon, regele amoriţilor, şi regatul lui Og, regele Başanului – ţara cu cetăţile ei, cetăţile cu teritoriile din jurul lor.

³⁴ Gadiţii au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul, ³⁵ Atrot-Şofanul, Iazerul, Iogbeha, ³⁶ Bet-Nimra şi Bet-Haranul ca cetăţi fortificate şi au construit şi ţarcuri pentru turme.

³⁷ Rubeniţii au rezidit Heşbonul, Eleale, Chiriatayim, ³⁸ precum şi Nebo şi Baal-Meon (aceste nume au fost schimbate) şi Sibma. Ei au pus alte nume cetăţilor pe care le-au construit.

³⁹ Urmaşii lui Machir, fiul lui Manase, s-au îndreptat către Ghilad, l-au cucerit şi i-au izgonit pe amoriţii care locuiau acolo. ⁴⁰ Atunci Moise i-a dat Ghiladul lui Machir, fiul lui Manase, şi el a locuit acolo. ⁴¹ Iair, urmaşul lui Manase, a luat în stăpânire şi el câteva aşezări şi le-a numit Havot-Iair^[a]. ⁴² Nobah a cucerit Chenatul şi satele din împrejurimile lui şi l-a numit Nobah, după numele lui.

Itinerariul lui Israel între Egipt şi Iordan

33 Iată popasurile israeliţilor care au ieşit din ţara Egiptului potrivit oştirilor lor, sub conducerea lui Moise şi a lui Aaron. ² La porunca Domnului, Moise a scris popasurile din timpul călătoriilor lor. Iată călătoriile lor potrivit popasurilor lor:

³ Israeliţii au ieşit din Ramses în a cincisprezecea zi a lunii întâi, a doua zi după Paşte. Au ieşit cu îndrăzneală sub privirile tuturor egiptenilor ⁴ în timp ce egiptenii îşi înmormântau întâii născuţi pe care Domnul îi lovise, căci Domnul a adus judecata până şi asupra zeilor lor.

³⁸ La porunca Domnului, preotul Aaron s-a urcat pe muntele Hor unde a murit în prima zi a lunii a cincea, în al patruzecilea an după ieşirea israeliţilor din ţara Egiptului. ³⁹ Aaron era în vârstă de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit pe muntele Hor. ⁴⁰ Regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev^[c], în Canaan, a auzit de venirea israeliţilor.

Porunci privind cucerirea ţării

⁵⁰ Domnul i-a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului şi i-a zis: ⁵¹ „Spune-le israeliţilor: «Când veţi trece dincolo de Iordan, în Canaan, ⁵² să-i izgoniţi pe toţi locuitorii ţării dinaintea voastră. Să le distrugeţi toate chipurile de piatră şi toate chipurile turnate şi să le nimiciţi toate înălţimile. ⁵³ Luaţi ţara în stăpânire şi aşezaţi-vă în ea, căci Eu v-am dat ţara aceasta de moştenire. ⁵⁴ Împărţiţi ţara prin tragere la sorţi, după numărul clanurilor voastre. Celor ce sunt mai mulţi să le dai o moştenire mai mare, iar celor ce sunt mai puţini să le dai o moştenire mai mică. Moştenirea fiecăruia să fie în locul care iese prin tragere la sorţi. Să luaţi în stăpânire ţara potrivit seminţiilor părinţilor voştri. ⁵⁵ Dar dacă nu-i veţi izgoni pe locuitorii ţării, aceia pe care îi veţi lăsa să rămână vor fi ca nişte spini în ochii voştri şi ca nişte ghimpi în coaste. Ei vă vor duşmăni în ţara în care veţi locui. ⁵⁶ Şi vă voi face şi vouă aşa cum am plănuit să le fac lor.»“

Graniţele Israelului

34 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Porunceşte-le israeliţilor şi spune-le: «Când veţi intra în Canaan, ţara aceasta, care v-a căzut ca moştenire, ţara Canaanului, va avea următoarele hotare:

³ Partea de sud să se întindă de la pustia Ţin până la hotarul Edomului. Astfel hotarul de sud va începe de la marginea Mării Sărate^[e] spre răsărit, ⁴ va trece pe la sud de Înălţimea Scorpionului^[f] şi va continua spre Ţin până la sud de Kadeş-Barnea. Apoi va trece prin Haţar-Adar spre Aţmon, ⁵ unde se va întoarce până la Râul Egiptului^[g] şi se va sfârşi la mare^[h].

⁶ Hotarul de apus va fi Marea cea Mare^[i]. Acesta vă va fi hotarul de apus.

⁷ Pentru hotarul de nord, trageţi o linie de la Marea cea Mare la muntele Hor, ⁸ de la muntele Hor la Lebo-Hamat^[j]. Apoi hotarul va ajunge la Ţedad, ⁹ va continua la Zifron şi va sfârşi la Haţar-Enan. Acesta să vă fie hotarul de nord.

¹⁰ Pentru hotarul de răsărit, trageţi o linie de la Haţar-Enan la Şefam. ¹¹ Hotarul va coborî de la Şefam la Ribla, la răsărit de Ayin, şi va continua pe marginea de răsărit a mării Chineret^[k]. ¹² Apoi hotarul va coborî de-a lungul Iordanului şi se va sfârşi la Marea Sărată. Aceasta va fi ţara voastră, cu hotarele ei de jur împrejur.»“

¹³ Moise le-a poruncit israeliţilor: „Aceasta este ţara pe care o veţi lua în stăpânire prin tragere la sorţi. Domnul a poruncit să fie dată la nouă seminţii şi jumătate, ¹⁴ căci seminţia urmaşilor lui Ruben, potrivit familiilor lor, seminţia urmaşilor lui Gad, potrivit familiilor lor şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au primit moştenirea. ¹⁵ Aceste două seminţii şi jumătate şi-au primit moştenirea la răsărit de Iordan, în faţa Ierihonului, spre răsărit.“

Numele celor care trebuie să împartă ţara

¹⁶ Domnul i-a mai zis lui Moise: ¹⁷ „Iată numele bărbaţilor care trebuie să vă împartă ţara: preotul Elazar şi Iosua, fiul lui Nun. ¹⁸ Să numeşti împreună cu ei câte un bărbat din fiecare seminţie, care să-i ajute la împărţirea ţării. ¹⁹ Iată numele acestor bărbaţi:

²⁹ Aceştia sunt bărbaţii cărora Domnul le-a poruncit să le împartă israeliţilor moştenirea în ţara Canaanului.

Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa

³⁰ Au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Isus nu voia să ştie nimeni lucrul acesta, ³¹ pentru că îi învăţa pe ucenici şi le zicea: „Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar la trei zile după ce-L vor fi omorât, va învia.“ ³² Ei însă n-au priceput aceste vorbe şi se temeau să-L întrebe.

Cine este cel mai mare?

³³ Apoi au ajuns în Capernaum. În timp ce se aflau în casă, Isus i-a întrebat:

– Despre ce aţi discutat atât de aprins pe drum?

³⁴ Dar ei tăceau, pentru că pe drum discutaseră aprins unii cu alţii cu privire la cine este cel mai mare dintre ei.

³⁵ Isus S-a aşezat, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis:

– Dacă vrea cineva să fie primul, trebuie să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor.

³⁶ Isus a luat un copilaş, l-a pus să stea în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis:

³⁷ – Oricine primeşte astfel de copilaşi în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte, de fapt, pe Mine, ci pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.

De partea lui Isus

³⁸ Ioan I-a zis:

– Învăţătorule, noi am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urma.

³⁹ Isus i-a răspuns:

– Nu-l opriţi, căci nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu şi care să Mă poată vorbi de rău imediat după aceea. ⁴⁰ Cel care nu este împotriva noastră este de partea noastră. ⁴¹ Iar cel care vă dă un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.

Pricini de păcătuire

⁴² Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră mare de moară şi ar fi aruncat în mare. ⁴³ Dacă mâna ta te face să păcătuieşti, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung, decât să ai două mâini şi să mergi în Gheenă^[a], în focul care nu poate fi stins, ⁴⁴ (unde viermele nu moare şi focul nu se stinge)^[b]. ⁴⁵ Şi dacă piciorul tău te face să păcătuieşti, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare şi să fii aruncat în Gheenă, ⁴⁶ (unde viermele nu moare şi focul nu se stinge). ⁴⁷ Dacă ochiul tău te face să păcătuieşti, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu având un singur ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în Gheenă,

⁴⁹ Căci orice om va fi sărat cu foc (şi orice jertfă va fi sărată cu sare)^[d].

⁵⁰ Sarea este bună, dar dacă sarea devine fără gust, prin ce o veţi face din nou sărată?! Aveţi deci sare în voi înşivă şi trăiţi în pace unii cu alţii!“