Old/New Testament

Al doilea recensământ al lui Israel

26 După această urgie, Domnul le-a zis lui Moise şi preotului Elazar, fiul lui Aaron: ² „Faceţi numărătoarea întregii adunări a israeliţilor, potrivit familiilor lor, a tuturor acelora din Israel care au peste douăzeci de ani şi sunt în stare să meargă la luptă.“

³ Moise şi preotul Elazar au vorbit poporului în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului şi i-au zis: ⁴ „Faceţi numărătoarea tuturor celor care au peste douăzeci de ani, aşa cum a poruncit Domnul lui Moise.“

Iată care au fost israeliţii care au ieşit din ţara Egiptului:

⁵ urmaşii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, erau:

⁷ Acestea alcătuiau clanurile rubeniţilor; au fost număraţi patruzeci şi trei de mii şapte sute treizeci de bărbaţi.

⁸ Fiul lui Palu a fost Eliab, ⁹ iar fiii lui Eliab erau: Nemuel, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au fost cei care s-au răzvrătit împotriva lui Moise şi Aaron în mijlocul mulţimii adunate de Korah, atunci când s-au răzvrătit împotriva Domnului. ¹⁰ Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit împreună cu Korah, când focul i-a mistuit pe cei ce-l urmaseră, un număr de două sute cincizeci de bărbaţi. Ei au slujit drept pildă pentru popor. ¹¹ Fiii lui Korah n-au murit atunci.

¹² Urmaşii lui Simeon, potrivit clanurilor lor, erau:

¹⁴ Acestea alcătuiau clanurile simeoniţilor; au fost număraţi douăzeci şi două de mii două sute de bărbaţi.

¹⁵ Urmaşii lui Gad, potrivit clanurilor lor, erau:

¹⁸ Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Gad; au fost număraţi patruzeci de mii cinci sute de bărbaţi.

¹⁹ Fiii lui Iuda au fost Er şi Onan; dar atât Er, cât şi Onan au murit în Canaan.

²⁰ Urmaşii lui Iuda, potrivit clanurilor lor, erau:

²¹ Urmaşii lui Pereţ au fost:

²² Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Iuda; au fost număraţi şaptezeci şi şase de mii cinci sute de bărbaţi.

²³ Urmaşii lui Isahar, potrivit clanurilor lor, erau:

²⁵ Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Isahar; au fost număraţi şaizeci şi patru de mii trei sute de bărbaţi.

²⁶ Urmaşii lui Zabulon, potrivit clanurilor lor, erau:

²⁷ Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Zabulon; au fost număraţi şaizeci de mii cinci sute de bărbaţi.

²⁸ Urmaşii lui Iosif, potrivit clanurilor lor, erau: Manase şi Efraim.

²⁹ Urmaşii lui Manase au fost:

³⁰ Urmaşii lui Ghilad au fost:

³⁴ Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Manase; au fost număraţi cincizeci şi două de mii şapte sute de bărbaţi.

³⁵ Urmaşii lui Efraim, potrivit clanurilor lor, au fost:

³⁶ Urmaşii lui Şutelah au fost:

³⁷ Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Efraim; au fost număraţi treizeci şi două de mii cinci sute de bărbaţi.

Aceştia au fost urmaşii lui Iosif, potrivit clanurilor lor.

³⁸ Urmaşii lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, erau:

⁴⁰ Urmaşii lui Bela prin Ard şi Naaman au fost:

⁴¹ Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Beniamin; au fost număraţi patruzeci şi cinci de mii şase sute de bărbaţi.

⁴² Urmaşii lui Dan, potrivit clanurilor lor, erau:

Acestea erau clanurile lui Dan, potrivit clanurilor lor. ⁴³ Toţi cei din clanurile şuhamiţilor au fost în număr de şaizeci şi patru de mii patru sute de bărbaţi.

⁴⁴ Urmaşii lui Aşer, potrivit clanurilor lor, erau:

⁴⁵ iar prin urmaşii lui Beria:

⁴⁷ Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Aşer; au fost număraţi cincizeci şi trei de mii patru sute de bărbaţi.

⁴⁸ Urmaşii lui Neftali, potrivit clanurilor lor, erau:

⁵⁰ Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Neftali; au fost număraţi patruzeci şi cinci de mii patru sute de bărbaţi.

⁵¹ Numărul bărbaţilor lui Israel era de şase sute unu mii şapte sute treizeci.

⁵² Domnul i-a zis lui Moise: ⁵³ Ţara să le fie împărţită acestora ca moştenire, ţinând cont de numărul celor înscrişi la numărătoare. ⁵⁴ Astfel, celor care sunt mai mulţi să le dai o moştenire mai mare, iar celor ce sunt mai puţini să le dai o moştenire mai mică. Fiecăruia să i se dea moştenirea, ţinându-se cont de numărul lor. ⁵⁵ Să ai grijă ca ţara să fie împărţită prin tragere la sorţi. Fiecare din ei să o moştenească potrivit numelor seminţiilor din care fac parte. ⁵⁶ Apoi fiecare moştenire să fie împărţită între cei care sunt în număr mare şi cei care sunt în număr mic, ţinându-se cont de tragerea la sorţi.

⁵⁷ Iată leviţii care au fost număraţi potrivit clanurilor lor:

⁵⁸ Alte clanuri ale lui Levi:

⁶² Toţi bărbaţii leviţi care au fost număraţi de la vârsta de o lună în sus erau în număr de douăzeci şi trei de mii. Ei nu au fost incluşi în numărătoarea israeliţilor, deoarece lor nu li s-a dat moştenire printre israeliţi.

⁶³ Aceştia sunt cei care au fost număraţi de Moise şi de preotul Elazar; ei i-au numărat pe israeliţi în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. ⁶⁴ Nici unul dintre aceştia nu luaseră parte la numărătoarea israeliţilor, făcută de Moise şi de preotul Aaron în pustia Sinai. ⁶⁵ Pentru că Domnul le spusese acelor israeliţi că vor muri în pustie, nici unul dintre ei n-a mai rămas viu în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.

Fiicele lui Ţelofhad şi legea privind moştenirile

27 Fetele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, aparţineau clanurilor lui Manase, fiul lui Iosif. Numele lor erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa. ² Ele s-au apropiat de intrarea Cortului Întâlnirii şi au stat înaintea lui Moise, a preotului Elazar, a conducătorilor şi a întregii adunări şi le-au zis: ³ „Tatăl nostru a murit în pustie. El nu a făcut parte din ceata lui Korah, care s-a răzvrătit împotriva Domnului, ci a murit pentru păcatul lui şi nu a avut nici un fiu. ⁴ De ce să dispară numele tatălui nostru din mijlocul clanului lui pentru că nu a avut fii?

Daţi-ne deci şi nouă o moştenire în mijlocul rudeniilor tatălui nostru!“ ⁵ Moise a adus cazul lor înaintea Domnului ⁶ şi Domnul i-a răspuns: ⁷ „Ce spun fetele lui Ţelofhad este drept! Să le dai şi lor o proprietate drept moştenire în mijlocul rudeniilor tatălui lor şi să treci moştenirea tatălui asupra lor.

⁸ Iar israeliţilor să le spui: «Dacă un om moare şi nu lasă moştenitori, moştenirea lui să treacă în proprietatea fiicelor lui. ⁹ Dacă nu are fete, moştenirea lui să fie dată fraţilor lui. ¹⁰ Dacă nu are nici fraţi, moştenirea să fie dată fraţilor tatălui lui. ¹¹ Dacă nici tatăl său nu are fraţi, moştenirea lui să fie dată în proprietatea rudeniei celei mai apropiate din clanul lui.» Aceasta să fie o prevedere legală pentru israeliţi, după porunca Domnului dată lui Moise.“

Iosua drept succesor al lui Moise

¹² După aceea, Domnul i-a zis lui Moise:

– Urcă-te pe muntele acesta, Abarim, ca să vezi ţara pe care am dat-o israeliţilor. ¹³ După ce o vei privi, vei fi adăugat la poporul tău tot aşa cum a fost adăugat şi fratele tău, Aaron. ¹⁴ Căci atunci când adunarea a început să se certe, voi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Mele la apele din pustia Ţin şi nu M-aţi sfinţit înaintea ochilor lor. (Acestea au fost apele de la Meriba Kadeş, în pustia Ţin.)

¹⁵ Moise I-a răspuns Domnului:

¹⁶ – Fie ca Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să numească un om peste această adunare, ¹⁷ care să iasă şi să intre înaintea lor, care să-i scoată afară şi să-i conducă înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca o turmă fără păstor.

¹⁸ Domnul i-a zis lui Moise:

– Ia-l pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi pune-ţi mâna peste el. ¹⁹ Să-l aşezi înaintea preotului Elazar şi a întregii adunări şi să-l împuterniceşti în prezenţa lor. ²⁰ Dă-i din autoritatea ta pentru ca toată adunarea israeliţilor să-l asculte. ²¹ Să stea înaintea preotului Elazar, iar acesta să întrebe pentru el decizia lui Urim^[d] înaintea Domnului. La porunca lui Elazar, Iosua şi toţi israeliţii împreună cu el, toată adunarea, vor trebui să iasă şi la porunca lui vor trebui să intre.

²² Moise a făcut după porunca Domnului. L-a luat pe Iosua şi l-a pus înaintea preotului Elazar şi a întregii adunări. ²³ Apoi şi-a pus mâinile peste el şi l-a împuternicit, după cuvântul încredinţat lui de Domnul.

Reglementări privind jertfele. Jertfele zilnice

28 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Porunceşte-le israeliţilor şi spune-le: «Aveţi grijă să-Mi aduceţi la vremea hotărâtă mâncarea – tot ce este folosit la jertfele mistuite de foc pentru Mine, de o aromă plăcută Mie.» ³ Să le mai spui: «Iată jertfa mistuită de foc pe care va trebui să o aduceţi Domnului zilnic: doi miei de un an, fără meteahnă, ca o

ardere de tot continuă. ⁴ Un miel să-l jertfiţi dimineaţa, iar pe celălalt între cele două seri^[e], ⁵ împreună cu un dar de mâncare: a zecea parte dintr-o efă^[f] de făină aleasă, amestecată cu un sfert de hin^[g] de ulei de măsline presate. ⁶ Aceasta este o ardere de tot continuă, instituită la muntele Sinai, de o aromă plăcută, o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. ⁷ Să aduceţi şi o jertfă de băutură dintr-un sfert de hin pentru fiecare miel jertfit. Această jertfă de băutură tare să fie adusă Domnului într-un loc sfânt. ⁸ Să jertfiţi al doilea miel între cele două seri şi să aduceţi împreună cu el un dar de mâncare şi o jertfă de băutură, ca şi dimineaţa. Aceasta este o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.

Jertfele de Sabat

⁹ În ziua de Sabat, să aduceţi o jertfă din doi miei de un an, fără meteahnă, un dar de mâncare din două zecimi de efă^[h] de făină aleasă, amestecată cu ulei şi o jertfă de băutură. ¹⁰ Aceasta este arderea de tot pentru fiecare zi de Sabat, în afară de arderea de tot continuă şi de jertfa de băutură.

Jertfele pentru fiecare lună nouă

¹¹ În prima zi a fiecărei luni, să aduceţi ca ardere de tot Domnului doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an, fără meteahnă. ¹² Împreună cu fiecare viţel să aduceţi un dar de mâncare din trei zecimi de efă^[i] de făină aleasă, amestecată cu ulei; alături de berbec să aduceţi un dar de mâncare din două zecimi de efă de făină aleasă, amestecată cu ulei; ¹³ şi alături de fiecare miel să aduceţi un dar de mâncare dintr-o zecime de efă de făină aleasă, amestecată cu ulei. Aceasta este o ardere de tot de o aromă plăcută, o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. ¹⁴ Să aduceţi şi jertfele de băutură dintr-o jumătate de hin^[j] de vin pentru fiecare viţel jertfit, o treime de hin^[k] pentru berbec şi un sfert de hin pentru fiecare miel. Aceasta este arderea de tot lunară şi trebuie adusă în fiecare lună din an. ¹⁵ În afară de arderea de tot continuă şi jertfa de băutură să mai aduceţi Domnului un ţap ca jertfă pentru păcat.

Paştele şi sărbătoarea Azimelor

¹⁶ În a paisprezecea zi a lunii întâi va fi Paştele Domnului, ¹⁷ iar în a cincisprezecea zi a acestei luni va fi o sărbătoare; timp de şapte zile să mâncaţi azime. ¹⁸ În prima zi să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită. ¹⁹ Să aduceţi Domnului ca ardere de tot o jertfă mistuită de foc: doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an, fără meteahnă. ²⁰ Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu ulei: trei zecimi de efă alături de fiecare viţel, două zecimi pentru berbec ²¹ şi o zecime alături de fiecare din cei şapte miei. ²² De asemenea, să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, ca să se facă ispăşire pentru voi. ²³ Să aduceţi toate acestea în afară de arderea de tot de dimineaţă, care este adusă ca ardere de tot continuă. ²⁴ În acest fel să pregătiţi mâncarea zilnic, de-a lungul celor şapte zile; ea va fi folosită la jertfele mistuite de foc de o aromă plăcută Domnului. Acestea să fie aduse în afară de arderea de tot continuă şi jertfa de băutură. ²⁵ În ziua a şaptea să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită.

Sărbătoarea Săptămânilor

²⁶ În ziua primelor roade, când veţi aduce Domnului un dar de mâncare din noile roade, în timpul Sărbătorii Săptămânilor, să ţineţi o adunare sfântă şi să nu faceţi nici o muncă obişnuită. ²⁷ Să aduceţi ca ardere de tot de o aromă plăcută Domnului doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an. ²⁸ Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu ulei: trei zecimi de efă alături de fiecare viţel, două zecimi pentru berbec ²⁹ şi o zecime alături de fiecare din cei şapte miei. ³⁰ De asemenea, să aduceţi şi un ţap, ca să se facă ispăşire pentru voi. ³¹ Acestea vor trebui aduse în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfele de băutură; ele să fie fără meteahnă.

Isus hrăneşte peste patru mii de oameni

8 În zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulţime de oameni şi nu aveau ce să mănânce. Isus i-a chemat pe ucenici şi le-a zis:

² – Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine şi nu au ce să mănânce, ³ iar dacă-i las să plece acasă flămânzi, vor leşina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.

⁴ Ucenicii I-au zis:

– De unde ar putea lua cineva pâini aici, în pustie, ca să-i sature pe aceşti oameni?

⁵ Isus i-a întrebat:

– Câte pâini aveţi?

– Şapte, I-au răspuns ei.

⁶ Isus a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. Apoi a luat cele şapte pâini, a adus mulţumiri, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le-au împărţit mulţimii. ⁷ Mai aveau şi câţiva peştişori; El i-a binecuvântat şi a zis să fie împărţiţi şi aceştia. ⁸ Au mâncat şi s-au săturat; şi au adunat şapte coşuri pline cu firimiturile rămase. ⁹ Cei ce mâncaseră erau în jur de patru mii de bărbaţi. După ce le-a dat drumul, ¹⁰ Isus S-a suit imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui şi s-au dus în părţile Dalmanutei.^[a]

Fariseii cer un semn

¹¹ Fariseii au venit la El, au început să stea de vorbă cu El şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut să le arate un semn din cer^[b]. ¹² Isus a oftat adânc în duhul Său şi a zis: „De ce cere această generaţie un semn? Adevărat vă spun că acestei generaţii nu i se va da nici un semn.“ ¹³ Apoi i-a lăsat, S-a suit iarăşi în barcă şi S-a dus de cealaltă parte a mării.

Drojdia fariseilor şi a lui Irod

¹⁴ Ucenicii uitaseră să ia pâini şi nu aveau cu ei în barcă decât o pâine. ¹⁵ Isus i-a avertizat şi le-a zis: „Fiţi atenţi şi feriţi-vă de drojdia fariseilor şi de drojdia lui Irod!“

¹⁶ Ei au început să vorbească unii cu alţii şi să spună: „Ne zice aşa pentru că nu avem pâini!“ ¹⁷ Înţelegând aceasta, Isus le-a zis:

– De ce vorbiţi între voi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi, nici nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? ¹⁸ Aveţi ochi, dar nu vedeţi şi aveţi urechi, dar nu auziţi?^[c] Nu vă mai amintiţi, ¹⁹ atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat?

– Douăsprezece, I-au răspuns ei.

²⁰ – Iar când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat?

– Şapte, au răspuns ei.

²¹ Atunci El le-a zis:

– Tot nu înţelegeţi?

Isus vindecă un orb la Betsaida

²² Au venit în Betsaida. I-au adus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el. ²³ Isus l-a luat pe orb de mână şi l-a dus afară din sat. A scuipat pe ochii acestuia, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat:

– Vezi ceva?

²⁴ Omul s-a uitat şi a zis:

– Văd nişte oameni, dar mi se par ca nişte copaci care umblă!

²⁵ Atunci Isus Şi-a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar omul a privit ţintă şi i-a revenit vederea; acum el vedea toate lucrurile clar. ²⁶ Isus l-a trimis acasă, spunându-i:

– Să nu intri în sat (şi nici să nu spui cuiva în sat)^[d]!

Mărturisirea de credinţă a lui Petru

²⁷ Isus şi ucenicii Lui s-au dus spre satele Cezareii lui Filip^[e]. Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi:

– Cine zic oamenii că sunt Eu?

²⁸ Ei I-au răspuns:

– Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, iar alţii zic că eşti unul dintre profeţi.

²⁹ – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.

Petru a răspuns:

– Tu eşti Cristosul!

³⁰ Isus i-a avertizat să nu spună nimănui despre El.

Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa

³¹ Apoi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere mult^[f] şi să fie respins de către bătrâni^[g], de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. ³² Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre.

³³ Dar Isus S-a întors, s-a uitat la ucenicii Săi şi l-a mustrat pe Petru, zicând: „Înapoia Mea, Satan^[h], căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!“

³⁴ Apoi a chemat mulţimea şi pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! ³⁵ Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa^[i], o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va salva. ³⁶ Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? ³⁷ Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? ³⁸ Căci de cel ce îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, de acela Îi va fi ruşine şi Fiului Omului când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.“