Old/New Testament

A şasea viziune: sulul zburător

5 Mi-am ridicat din nou ochii, m-am uitat şi am văzut un sul care zbura^[a]. ² Îngerul m-a întrebat:

– Ce vezi?

Eu i-am răspuns:

– Văd un sul care zboară. Acesta are o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de zece coţi^[b].

³ El mi-a zis:

– Acesta este blestemul care porneşte pe întinderea întregii ţări, căci, aşa cum este scris pe o parte a sulului, orice hoţ va fi pedepsit, şi, aşa cum este scris pe cealaltă parte, oricine jură fals^[c] va fi pedepsit. ⁴ „Îl voi trimite, zice Domnul Oştirilor, să intre în casa hoţului şi în casa celui ce jură fals în Numele Meu. Va rămâne astfel în casa aceea şi o va distruge împreună cu lemnele şi cu pietrele ei.“

A şaptea viziune: femeia din efă

⁵ Îngerul care vorbea cu mine a înaintat şi mi-a zis:

– Ridică-ţi acum ochii şi priveşte la ceea ce apare!

⁶ – Ce este aceasta? am întrebat eu.

El mi-a zis:

– Ceea ce apare este o efă^[d].

Şi a adăugat:

– Aceasta este fărădelegea^[e] lor în toată ţara.

⁷ Atunci a fost ridicat capacul de plumb şi acolo, în mijlocul efei, stătea o femeie. ⁸ El mi-a zis:

– Aceasta este Răutatea.

Apoi a împins-o înapoi în efă şi a aruncat greutatea de plumb peste gura efei.

⁹ Mi-am ridicat ochii, m-am uitat şi am văzut ivindu-se două femei. Vântul le sufla în aripi, iar aripile lor erau ca aripile berzei. Ele au ridicat efa între pământ şi ceruri.

¹⁰ L-am întrebat atunci pe îngerul care vorbea cu mine:

– Unde duc ele efa?

¹¹ El mi-a răspuns:

– Se duc să-i zidească o casă în ţara Şinar^[f]. Când va fi gata efa, va fi aşezată acolo, la locul ei.

A opta viziune: cele patru care

6 Mi-am ridicat din nou ochii, m-am uitat şi am văzut patru care ieşind dintre doi munţi; erau nişte munţi de bronz. ² La primul car erau nişte cai roşii, la al doilea car erau cai negri, ³ la al treilea car erau cai albi, iar la al patrulea car erau nişte cai tărcaţi, toţi cai puternici^[g].

⁴ L-am întrebat atunci pe îngerul care vorbea cu mine:

– Ce înseamnă acestea, stăpânul meu?

⁵ Îngerul mi-a răspuns:

– Acestea sunt cele patru vânturi^[h] ale cerurilor, care ies de unde le era locul, de lângă Stăpânul întregului pământ.

⁶ Caii cei negri au pornit înspre ţinutul din nord, cei albi au pornit după ei^[i], iar cei tărcaţi au pornit înspre ţinutul din sud. ⁷ Când caii cei puternici au ieşit, erau dornici să meargă să străbată pământul. Îngerul le-a zis: «Duceţi-vă şi străbateţi pământul!» Şi ei l-au străbătut.

⁸ Apoi el m-a strigat şi mi-a vorbit astfel:

– Priveşte, cei care se îndreaptă spre ţinutul din nord vor face ca Duhul^[j] Meu să se odihnească în acel ţinut!“

Promisiunea regelui-preot care va reconstrui Templul

⁹ După aceea, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁰ „Să iei argint şi aur de la exilaţii Heldai, Tobia şi Iedaia. Să te duci tu însuţi în ziua aceea şi să intri în casa lui Iosia, fiul lui Ţefania. Toţi aceştia au venit din Babilon. ¹¹ Să iei argint şi aur, să faci cu ele o coroană^[k] şi s-o pui pe capul marelui preot Iosua, fiul lui Iehoţadak. ¹² Apoi să-i spui următoarele: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

¹³ Da, el va zidi Templul Domnului şi va avea parte de măreţie! El se va aşeza pe tronul lui şi va împărăţi! Totodată va fi şi preot pe tronul lui, existând armonie deplină între cele două îndatoriri!’»^[l]

¹⁴ Coroana va fi pentru Heldai^[m], pentru Tobia, pentru Iedaia şi pentru Iosia^[n], fiul lui Ţefania, ca o aducere aminte în Templul Domnului.

¹⁵ Chiar şi cei de departe vor veni şi vor zidi Templul Domnului! Şi veţi şti astfel că Domnul Oştirilor M-a trimis la voi. Aceasta însă se va întâmpla dacă veţi asculta cu atenţie de glasul Domnului, Dumnezeul vostru.“

Adevărata închinare: dreptatea, bunătatea şi mila

7 În cel de-al patrulea an al domniei împăratului Darius, Cuvântul Domnului a venit la Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, adică luna Chislev^[o]. ² Cei din Betel îi trimiseseră pe Sareţer şi pe Reghem-Melek, împreună cu oamenii săi, ca să se roage Domnului ³ şi să-i întrebe pe preoţii din Casa Domnului Oştirilor şi pe profeţi: „Trebuie să plângem în luna a cincea^[p] şi să postim la fel cum am făcut atâţia ani?“

⁴ Atunci Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

⁵ „Vorbeşte întregului popor al ţării, precum şi preoţilor şi spune-le: «Când aţi postit şi v-aţi tânguit în lunile a cincea şi a şaptea^[q], în timpul acestor şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi? ⁶ Iar când mâncaţi şi beţi, oare nu pentru voi înşivă mâncaţi şi beţi? ⁷ Nu sunt acestea cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin profeţii din vechime, când Ierusalimul era locuit şi în pace, alături de cetăţile din jurul lui, iar Neghevul^[r] şi zona deluroasă^[s] erau şi ele locuite?»“

⁸ Cuvântul Domnului a venit din nou la Zaharia şi i-a zis: ⁹ „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

¹¹ «Dar ei au refuzat să asculte, şi-au întors spatele cu încăpăţânare şi şi-au astupat urechile ca să n-audă! ¹² Şi-au făcut inima tare ca diamantul, ca să n-asculte Legea şi cuvintele pe care le trimitea Domnul Oştirilor prin Duhul Său, prin profeţii din vechime. Şi astfel a venit o mare mânie de la Domnul Oştirilor.

¹³ Când Eu^[t] am chemat, ei n-au ascultat. Tot astfel, când ei vor chema, nici Eu nu voi asculta, zice Domnul Oştirilor. ¹⁴ I-am împrăştiat asemenea unei furtuni printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau, iar ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai trecea prin ea şi nu se mai întorcea prin ea. Şi au prefăcut astfel ţara cea plăcută într-o pustietate.»“

Domnul promite restaurarea Ierusalimului

8 Cuvântul Domnului Oştirilor a venit la mine şi mi-a zis:

² „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

³ Aşa vorbeşte Domnul:

⁴ Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

⁶ Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

⁷ Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

⁹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Întăriţi-vă mâinile, voi care ascultaţi în aceste zile cuvintele rostite prin gura profeţilor, care au vorbit în ziua când temelia Casei Domnului Oştirilor a fost pusă pentru zidirea Templului! ¹⁰ Căci înainte de aceste zile nu exista răsplată nici pentru om, nici pentru animale şi, din cauza duşmanului, cei ce se duceau şi veneau nu aveau pace. Îi stârnisem pe toţi oamenii împotriva semenilor lor! ¹¹ Dar acum nu-i voi mai face rămăşiţei acestui popor ca în trecut, zice Domnul Oştirilor, ¹² ci vor semăna în pace^[v], viţa îşi va da rodul, pământul îşi va da recolta iar cerurile îşi vor lăsa roua să cadă. Toate acestea le voi da în stăpânirea rămăşiţei acestui popor. ¹³ Şi, aşa cum aţi fost un blestem printre neamuri, Casă a lui Iuda şi Casă a lui Israel, tot astfel vă voi mântui şi veţi fi o binecuvântare! Nu vă fie frică deci, ci întăriţi-vă mâinile!

¹⁴ Căci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘După cum am plănuit să vă fac rău când M-au mâniat părinţii voştri, zice Domnul Oştirilor, şi nu Mi-a părut rău, ¹⁵ tot aşa şi acum, în zilele acestea, plănuiesc să fac bine din nou Ierusalimului şi Casei lui Iuda! Nu vă fie frică! ¹⁶ Acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le faceţi: fiecare să spună semenului său adevărul! Să judecaţi la porţile voastre pe temeiul adevărului şi al dreptăţii depline! ¹⁷ Să nu gândiţi rău în inima voastră împotriva semenului vostru şi să nu iubiţi jurământul fals, căci toate acestea sunt lucruri pe care Eu le urăsc, zice Domnul.’»“

¹⁸ Cuvântul Domnului Oştirilor a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁹ „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Postul din luna a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a şaptea şi postul din luna a zecea^[w] vor deveni pentru Casa lui Iuda prilejuri de bucurie şi de veselie şi sărbători plăcute! Iubiţi deci adevărul şi pacea!»

²⁰ Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

²³ Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «În zilele acelea, zece oameni din orice limbă a neamurilor^[x] vor apuca un iudeu de poala hainei, îl vor apuca şi-i vor zice: ‘Vrem să mergem cu voi, fiindcă am auzit că Dumnezeu este cu voi!’»“

Aleluia!

19 După toate acestea, am auzit în cer ceva ca un glas puternic al unei mari mulţimi, spunând:

³ Au spus a doua oară:

⁴ Cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe vii au căzut la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu, Care şade pe tron, zicând:

⁵ Şi de la tron s-a auzit un glas, spunând:

⁶ Am auzit ceva ca glasul unei mari mulţimi, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unor tunete puternice, spunând:

Inul fin reprezintă faptele drepte ale sfinţilor.

⁹ Apoi mi-a zis: „Scrie! Ferice^[c] de cei chemaţi la cina^[d] de la nunta Mielului!“ Mi-a mai zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.“ ¹⁰ Am căzut la picioarele lui, să mă închin, dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci lucrul acesta! Eu sunt slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi, care ţin mărturia lui Isus! Lui Dumnezeu închină-te! Căci mărturia lui Isus este duhul profeţiei.“

Călăreţul de pe calul alb

¹¹ Am văzut cerul deschis şi iată că era un cal alb. Cel ce îl călărea era numit „Cel Credincios şi Adevărat“. El judecă şi se războieşte cu dreptate. ¹² Ochii Lui erau ca flacăra focului, iar pe cap avea multe diademe. Avea un nume scris, pe care nimeni nu-l cunoaşte în afară de El. ¹³ Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în^[e] sânge, iar numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu“. ¹⁴ Armatele cerului Îl urmau pe cai albi, fiind îmbrăcate în in fin, alb şi curat. ¹⁵ Din gura Lui iese o sabie ascuţită cu care să lovească neamurile. „El le va conduce cu un sceptru de fier.“^[f] El calcă în picioare teascul mâniei aprinse a Dumnezeului Atotputernic. ¹⁶ Pe haina şi pe coapsa Lui avea scris un nume:

„ÎMPĂRATUL ÎMPĂRAŢILOR ŞI Domnul DOMNILOR“.

¹⁷ Am văzut un înger care stătea în soare şi care a strigat cu glas tare către toate păsările ce zboară în înaltul cerului: „Veniţi! Adunaţi-vă pentru ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ¹⁸ ca să mâncaţi carnea regilor, carnea comandanţilor, carnea celor puternici, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea tuturor – atât a celor liberi, cât şi a sclavilor, atât a celor mici, cât şi a celor mari!“ ¹⁹ Şi am văzut fiara, regii pământului şi armatele lor adunate ca să poarte război cu Cel Ce călărea pe cal şi cu armata Lui. ²⁰ Fiara a fost prinsă, şi, împreună cu ea, şi profetul fals, care făcuse semne înaintea ei, semne prin care i-a dus în rătăcire pe cei ce au primit semnul fiarei şi pe cei ce s-au închinat imaginii ei. Cei doi au fost aruncaţi de vii în lacul de foc care arde cu pucioasă. ²¹ Iar ceilalţi au fost omorâţi de sabia care ieşea din gura Celui Ce călărea pe cal; şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.