Old/New Testament
12 „Efraim se hrăneşte cu vânt;
toată ziua aleargă după vântul de răsărit
şi înmulţeşte minciuna şi violenţa.
El a încheiat legământ cu Asiria
şi a dus uleiul de măsline în Egipt.
2 Domnul are o acuză de adus lui Iuda;
El îl va pedepsi pe Iacov[a] după umbletele lui
şi îi va răsplăti după faptele lui.
3 Încă din pântece el l-a apucat pe fratele său de călcâi,
iar când a fost în putere s-a luptat cu Dumnezeu.
4 S-a luptat cu Îngerul şi a biruit;
a plâns şi s-a rugat de El.
El l-a găsit la Betel
şi acolo a vorbit cu noi[b]
5 Domnul, Dumnezeul Oştirilor[c],
Care este cunoscut ca Domnul.
6 Cât despre tine, întoarce-te la Dumnezeul tău,
păstrează dragostea şi dreptatea
şi nădăjduieşte neîncetat în Dumnezeul tău.
7 Efraim este un negustor
care are[d] în mână o cumpănă înşelătoare;
îi place să jecmănească.
8 Efraim zice:
«M-am îmbogăţit! Am făcut avere!
În tot ce am obţinut, nimeni nu mi-ar putea găsi
vreo vină care să-mi fie considerată păcat![e]»
9 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
din ţara Egiptului[f].
Te voi face să locuieşti iarăşi în corturi,
ca în zilele de sărbătoare!
10 Eu le-am vorbit profeţilor;
Eu am înmulţit viziunile
şi am vorbit în pilde prin profeţi.
11 Este Ghiladul nelegiuit?
Cu siguranţă va ajunge un nimic!
Ei jertfesc boi la Ghilgal,
de aceea altarele lor vor ajunge mormane de pietre
pe brazdele câmpului.
12 Iacov a fugit în ţara Aramului[g].
Israel a muncit pentru o soţie;
pentru o nevastă a păzit el oile.
13 Domnul l-a scos pe Israel din Egipt printr-un profet;
printr-un proroc a fost el păzit.
14 Amarnic L-a mai mâniat Efraim pe Dumnezeu!
Dar Stăpânul său va lăsa asupra lui vina sângelui vărsat
şi-i va răsplăti pentru batjocura adusă.“
Mânia Domnului împotriva lui Israel
13 „Când Efraim vorbea, răspândea groază!
El era înălţat în Israel,
dar a păcătuit cu Baal[h] şi a murit.
2 Acum ei păcătuiesc întruna,
îşi fac chipuri din argintul lor,
idoli născociţi de ei,
cu toţii lucrarea meşteşugarilor.
Se zice despre ei:
«Acei oameni care sacrifică,
sărută idoli în formă de viţel».[i]
3 De aceea vor fi ca ceaţa de dimineaţă
şi ca roua care dispare devreme,
ca pleava suflată de vânt în arie
şi ca fumul care iese din horn.
4 Dar Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
din ţara Egiptului[j].
Să nu recunoşti nici un alt Dumnezeu în afară de Mine
şi nici un alt Mântuitor, decât pe Mine.
5 Eu te-am hrănit[k] când erai în pustie,
într-un ţinut uscat.
6 Când au dat însă de păşune, s-au săturat,
iar după ce s-au săturat, s-au mândrit în inima lor
şi astfel M-au uitat.
7 Prin urmare, voi fi pentru ei ca un leu,
îi voi pândi pe drum ca un leopard.
8 Voi da peste ei ca o ursoaică prădată de puii săi
şi le voi sfâşia pieptul.
Îi voi devora ca un leu,
iar fiarele câmpului îi vor sfâşia.
9 Eşti pierdut, Israele,
căci ai fost împotriva Mea, împotriva Ajutorului tău.
10 Unde-ţi este regele, ca să te poată izbăvi acum?
Unde sunt judecătorii din toate cetăţile tale?
Unde sunt aceia despre care ziceai:
«Dă-mi un rege şi conducători!»?
11 Ţi-am dat un rege, în mânia Mea,
şi ţi l-am luat, în furia Mea!
12 Fărădelegea Efraimului este adunată
şi păcatul lui este păstrat.
13 Durerile naşterii au venit la el,
dar el este încă un copil neînţelept,
căci în momentul zămislirii,
nu vine la gura pântecelui.
14 Îi voi răscumpăra de sub puterea Locuinţei Morţilor[l],
îi voi răscumpăra de la moarte![m]
Moarte, unde-ţi sunt molimele?
Locuinţă a Morţilor, unde-ţi este distrugerea?
Căinţa va fi ascunsă de privirile Mele,
15 oricât de roditor va fi el printre fraţii săi.
Vântul de răsărit[n] va veni,
o suflare a Domnului se va stârni din pustie.
Acesta îi va usca izvorul
şi îi va seca fântâna.
Vistieria îi va fi prădată
de toate lucrurile preţioase.
16 Samaria îşi va purta vina
pentru că s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului ei.
Vor cădea răpuşi de sabie;
copiii lor vor fi măcelăriţi,
iar femeile lor însărcinate vor fi spintecate.“
Pocăinţă şi binecuvântare
14 „Întoarce-te, Israele, la Domnul, Dumnezeul tău,
căci ai căzut din pricina fărădelegii tale.
2 Aduceţi cu voi[o] cuvinte de căinţă
şi întoarceţi-vă la Domnul!
Spuneţi-I:
«Iartă-ne toate fărădelegile,
primeşte-ne cu bunăvoinţă,
şi noi Îţi vom aduce jertfa buzelor noastre[p]!
3 Asiria nu ne poate scăpa!
Nu vom mai încăleca pe cai!
Nu vom mai numi ‘dumnezeul nostru!’
lucrarea mâinilor noastre,
căci numai la Tine găseşte orfanul milă.»
4 Atunci îi voi vindeca de rătăcirea lor
şi îi voi iubi fără limite,
căci mânia Mea s-a abătut de la ei.
5 Voi fi ca roua pentru Israel,
iar el va înflori ca floarea de crin;
va da rădăcini adânci
ca un cedru din Liban,
6 iar ramurile lui se vor întinde.
Splendoarea lui va fi ca a măslinului,
iar aroma lui ca a cedrului din Liban.
7 Vor fi din nou locuitori la umbra lui,
iar aceştia vor da viaţă grânelor[q].
Ei vor înflori ca via
şi vor fi renumiţi ca vinul de Liban.
8 Efraime, ce mai am Eu[r] de-a face cu idolii?
Eu îi voi răspunde şi îi voi purta de grijă.
Sunt ca un chiparos verde;
din Mine vine rodul tău!“
9 Cine este înţelept? Acela va înţelege aceste lucruri!
Cine este priceput? Acela le va cunoaşte!
Căci căile Domnului sunt drepte!
Cei drepţi umblă pe ele,
însă răzvrătiţii se împiedică pe ele.
Tronul din ceruri
4 După toate acestea, m-am uitat şi iată că în cer era o uşă deschisă. Glasul, pe care prima oară îl auzisem vorbindu-mi ca sunetul unei trâmbiţe, mi-a zis: „Urcă-te aici şi-ţi voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea!“ 2 Imediat am fost în Duhul; şi iată că în cer era un tron, iar pe tron şedea Cineva. 3 Cel Ce şedea pe tron era la înfăţişare asemenea unei pietre de jasp şi de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, asemenea smaraldului la înfăţişare. 4 De jur împrejurul tronului erau douăzeci şi patru de tronuri, iar pe aceste tronuri şedeau douăzeci şi patru de bătrâni îmbrăcaţi în haine albe şi având pe cap coroane de aur. 5 Din tron ieşeau fulgere, sunete[a] şi tunete. Înaintea tronului ardeau şapte lămpi de foc – care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu – 6 şi tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului.
În mijloc, de jur împrejurul tronului,[b] erau patru fiinţe vii, pline de ochi în faţă şi în spate. 7 Prima fiinţă vie era asemenea unui leu, a doua fiinţă vie era asemenea unui viţel, a treia fiinţă vie avea faţa ca a unui om, iar a patra fiinţă vie era asemenea unui vultur care zboară. 8 Fiecare dintre cele patru fiinţe vii avea şase aripi şi era plină de ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ele spuneau fără încetare:
„Sfânt, sfânt, sfânt
este Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic,
Care era, Care este şi Care vine!“
9 Ori de câte ori fiinţele vii Îi dădeau slavă, onoare şi mulţumire Celui Ce şedea pe tron, Care este viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui Ce şedea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor şi îşi puneau coroanele înaintea tronului, zicând:
11 „Tu eşti vrednic, Domnul şi Dumnezeul nostru,
să primeşti slava, onoarea şi puterea,
pentru că Tu le-ai creat pe toate
şi prin voia Ta ele au existat şi au fost create!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.