Old/New Testament
Noua împărţire a ţării
45 Când veţi împărţi ţara prin sorţ, ca moştenire, să oferiţi Domnului un dar, şi anume o parte din ţară care să fie un ţinut sfânt. Să fie lung de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lat de douăzeci de mii de coţi.[a] Toată suprafaţa de pământ cuprinsă între hotarele lui va fi sfântă. 2 Din acest ţinut, o suprafaţă pătrată cu lungimea şi lăţimea de cinci sute de coţi[b] să fie pentru Lăcaş, iar alţi cincizeci de coţi[c] să fie lăsaţi ca loc gol împrejurul acesteia. 3 Tot în acest ţinut va trebui să măsori o suprafaţă cu lungimea de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lăţimea de zece mii de coţi[d], în care să fie Lăcaşul, Locul Preasfânt. 4 Acesta va fi ţinutul sfânt din ţară pentru preoţi, slujitorii Lăcaşului, cei care se apropie ca să slujească Domnului. El va fi atât un loc pentru casele lor, cât şi un loc sfânt pentru Lăcaş. 5 O suprafaţă de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi zece mii de coţi lăţime va fi proprietatea leviţilor care slujesc în Casă, pentru cetăţile în care vor locui[e]. 6 Lângă ţinutul sfânt să daţi o suprafaţă de cinci mii de coţi lăţime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime[f], în proprietatea cetăţii. Aceasta va fi pentru toţi cei din Casa lui Israel.
Reglementări pentru prinţ
7 Proprietatea prinţului să fie de o parte şi de alta a ţinutului sfânt şi a proprietăţii cetăţii, de-a lungul ţinutului sfânt şi de-a lungul proprietăţii cetăţii, de la apus tot înspre apus şi de la răsărit tot înspre răsărit, pe o lungime cât una din părţi, de la hotarul de răsărit la hotarul de apus. 8 Acest pământ va fi proprietatea lui în Israel. Şi prinţii Mei nu vor mai asupri poporul Meu, ci vor da ţara celor din Casa lui Israel, potrivit seminţiilor lor.»“
9 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Destul, prinţi ai lui Israel! Încetaţi cu violenţa şi asuprirea! Faceţi judecată şi dreptate! Opriţi jecmănirea poporului Meu, zice Stăpânul Domn. 10 Să aveţi cumpene drepte, o efă dreaptă şi un bat drept[g]. 11 Efa şi batul să fie de aceeaşi măsură. Batul să cuprindă a zecea parte dintr-un homer, iar efa tot a zecea parte dintr-un homer[h]. Măsura lor se va potrivi după homer. 12 Un şechel[i] să fie de douăzeci de ghere. Să aveţi unităţi de douăzeci de şecheli, de douăzeci şi cinci de şecheli şi de cincisprezece şecheli; toate împreună fac o mină.[j]
13 Iată care este contribuţia pe care trebuie s-o aduceţi: a şasea parte dintr-o efă la fiecare homer de grâu şi a şasea parte dintr-o efă la fiecare homer de orz; 14 partea hotărâtă pentru ulei, pentru batul de ulei, era o zecime de bat la fiecare cor (care este zece baţi sau un homer, căci zece baţi fac un homer), 15 iar pentru oi – una din fiecare turmă de două sute de oi de pe meleagurile bine udate ale lui Israel. Acestea vor fi aduse ca daruri de mâncare, arderi de tot şi jertfe de pace[k], ca să se facă ispăşire pentru ei, zice Stăpânul Domn. 16 Tot poporul din ţară va trebui să aducă această contribuţie împreună cu prinţul[l] lui Israel. 17 Prinţul va fi dator să dea arderile de tot, darurile de mâncare şi darurile de băutură la sărbători, la lunile noi, la Sabate, la toate adunările de sărbătoare ale celor din Casa lui Israel. El va trebui să se îngrijească de jertfa pentru păcat, de darurile de mâncare, de arderea de tot şi de jertfele de pace, ca să se facă ispăşire pentru cei din Casa lui Israel.“
Reglementări privind sărbătorile
18 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „În prima zi a lunii întâi, să iei un viţel fără meteahnă şi să faci ispăşire pentru Lăcaş. 19 Preotul să ia din sângele jertfei pentru păcat şi să-l pună pe uşorii Casei, pe cele patru colţuri ale pervazului altarului şi pe uşorii porţii de la curtea interioară. 20 Tot aşa să faci şi în ziua a şaptea a lunii pentru cei ce păcătuiesc din neatenţie sau din neştiinţă. Astfel să faci ispăşire pentru Casă.
21 În a paisprezecea zi a lunii întâi să fie sărbătoarea Paştelui; timp de şapte zile să mâncaţi azime. 22 În ziua aceea prinţul să aducă pentru sine şi pentru tot poporul din ţară un viţel ca jertfă pentru păcat. 23 În timpul celor şapte zile de sărbătoare, în fiecare zi din cele şapte, să aducă Domnului ca ardere de tot câte şapte viţei şi câte şapte berbeci fără meteahnă, precum şi câte un ţap ca jertfă pentru păcat. 24 Ca dar de mâncare să aducă o efă alături de fiecare viţel, o efă alături de fiecare berbec şi un hin[m] de ulei alături de fiecare efă.
25 Pentru sărbătoarea din ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea să facă la fel, aducând timp de şapte zile ceea ce este nevoie pentru jertfa pentru păcat, pentru arderea de tot, pentru darul de mâncare şi pentru ulei.“
Reglementări privind închinarea
46 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Poarta curţii interioare dinspre răsărit să fie închisă în timpul celor şase zile de lucru, dar în ziua de Sabat şi în cea de lună nouă[n] să fie deschisă. 2 Prinţul să intre prin porticul porţii, dinspre exterior, şi să stea în dreptul uşorilor porţii. Preoţii să aducă arderea lui de tot şi jertfele lui de pace[o], iar el să se închine pe pragul porţii. După aceea să iasă, iar poarta să nu fie închisă până seara. 3 Poporul ţării să se închine şi el înaintea Domnului la intrarea acestei porţi, cu prilejul Sabatelor şi a lunilor noi. 4 Arderea de tot pe care prinţul va trebui să o aducă Domnului, în fiecare zi de Sabat, va fi de şase miei fără meteahnă şi un berbec fără meteahnă. 5 Ca dar de mâncare, să aducă o efă[p] alături de berbec, atât cât doreşte alături de fiecare miel şi câte un hin[q] de ulei alături de fiecare efă.
6 În ziua unei noi luni el va trebui să aducă un viţel tânăr fără meteahnă, şase miei şi un berbec; aceştia să fie fără meteahnă. 7 Ca dar de mâncare să aducă o efă alături de viţel şi o efă alături de berbec, iar alături de miei să pună ce va dori. De asemenea, să aducă câte un hin de ulei alături de fiecare efă. 8 Când va sosi, prinţul va trebui să intre prin porticul porţii, iar apoi va trebui să iasă tot pe acolo.
9 Când poporul ţării va veni înaintea Domnului la adunările de sărbătoare, cel ce va intra pe poarta de nord ca să se închine, va trebui să iasă pe poarta de sud, iar cel ce va intra pe poarta de sud, va trebui să iasă pe poarta de nord. Să nu se întoarcă pe poarta pe care a intrat, ci să iasă prin partea opusă. 10 Prinţul va trebui să fie în mijlocul lor, ca să intre împreună cu ei atunci când ei vor intra şi să iasă tot împreună atunci când ei vor ieşi.
11 De sărbători sau cu prilejul adunărilor de sărbătoare, darul de mâncare să fie de o efă alături de viţel, o efă alături de berbec, atât cât doreşte alături de miei şi câte un hin de ulei alături de fiecare efă.
12 Când prinţul va aduce Domnului ca dar de bunăvoie o ardere de tot sau o jertfă de pace, să i se deschidă poarta de răsărit. Va trebui să aducă arderea de tot şi jertfa de pace aşa cum se aduce în ziua de Sabat. Apoi va trebui să iasă, iar după ce va ieşi, să se închidă poarta în urma lui.
13 În fiecare zi va trebui să aduci Domnului ca ardere de tot un miel de un an, fără meteahnă. Să faci astfel în fiecare dimineaţă. 14 Să mai adaugi la el, în fiecare dimineaţă, ca dar de mâncare, a şasea parte dintr-o efă şi a treia parte dintr-un hin de ulei ca să uzi făina cu el. Acesta este un dar de mâncare care va trebui adus continuu pentru Domnul în urma unei hotărâri veşnice. 15 Să se aducă mielul, darul de mâncare şi uleiul în fiecare dimineaţă, ca o ardere de tot continuă.“
Reglementări privind proprietatea prinţului
16 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Dacă prinţul dă un dar din proprietatea sa unuia dintre fiii săi, proprietatea va fi şi a urmaşilor acestuia; va fi proprietatea lor prin moştenire. 17 Dacă prinţul dă un dar din proprietatea sa unuia dintre slujitorii săi, proprietatea va fi a acestuia până la anul de eliberare; apoi va trebui să o dea înapoi prinţului. Moştenirea prinţului este doar pentru fiii săi. Să rămână deci a lor! 18 Prinţul să nu ia din proprietatea celor din popor, deposedându-i astfel de moştenirea lor. Va trebui să dea fiilor săi o moştenire din proprietatea sa, ca nimeni din poporul Meu să nu fie alungat de la moştenirea lui.“
Bucătăriile pentru pregătirea sacrificiilor
19 Apoi bărbatul acela m-a dus prin intrarea aflată pe aceeaşi parte cu poarta odăilor sfinte orientate spre nord, unde erau preoţii. Şi iată că în capăt, înspre apus, era un loc. 20 El mi-a zis: „Acesta este locul unde preoţii vor fierbe jertfa pentru vină şi jertfa pentru păcat şi unde vor coace darurile de mâncare, ca să nu le aducă în curtea exterioară şi, astfel, să sfinţească poporul.“
21 M-a scos apoi în curtea exterioară şi m-a pus să trec pe lângă cele patru colţuri ale curţii. Şi iată că în fiecare colţ era câte o altă curte. 22 În cele patru colţuri ale curţii erau nişte curţi îngrădite[r] de patruzeci de coţi lungime şi de treizeci de coţi lăţime[s]; toate cele patru curţi din colţuri aveau aceeaşi mărime. 23 În interior, de jur împrejurul fiecăreia din cele patru, era un rând de zidărie, la baza căruia se aflau amenajate vetre. 24 El mi-a zis: „Acestea sunt bucătăriile unde cei ce slujesc la Casă vor găti jertfele poporului.“
2 Copilaşii mei, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva păcătuieşte, avem la Tatăl un Apărător[a], pe Isus Cristos cel Drept. 2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. 3 Prin aceasta ştim că-L cunoaştem: dacă păzim poruncile Lui. 4 Cel ce zice: „Îl cunosc!“, dar nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, iar adevărul nu este în el. 5 Însă, în cel ce păzeşte Cuvântul Lui, dragostea lui[b] Dumnezeu a ajuns într-adevăr desăvârşită. Prin aceasta ştim că suntem în El. 6 Cel ce zice că rămâne în El este dator să umble[c] şi el aşa cum a umblat Isus.
7 Preaiubiţilor, nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care o aveţi de la început. Această poruncă veche este Cuvântul pe care l-aţi auzit. 8 Totuşi vă scriu o poruncă nouă, care este adevărată în El şi în voi, pentru că întunericul trece, iar lumina adevărată luminează deja. 9 Cel ce zice că este în lumină, dar îl urăşte pe fratele lui, este încă în întuneric. 10 Cel care-l iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi în el[d] nu este nici un prilej de poticnire. 11 Dar cel care-l urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric şi nu ştie unde se duce, pentru că întunericul i-a orbit ochii.
12 Vă scriu, copilaşilor,
pentru că păcatele vă sunt iertate datorită Numelui Său.
13 Vă scriu, părinţilor,
pentru că L-aţi cunoscut pe Cel Ce este de la început.
Vă scriu, tinerilor,
pentru că l-aţi învins pe cel rău.
14 V-am scris, copilaşilor,
pentru că L-aţi cunoscut pe Tatăl.
V-am scris, părinţilor,
pentru că L-aţi cunoscut pe Cel Ce este de la început.
V-am scris, tinerilor,
pentru că sunteţi tari,
iar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi
şi l-aţi învins pe cel rău.
Nu iubiţi lumea
15 Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.
Ceasul de pe urmă şi venirea anticristului
18 Copilaşilor, este ceasul de pe urmă! Şi după cum aţi auzit că vine anticristul, să ştiţi că acum sunt mulţi anticrişti. Prin aceasta ştim că este ceasul de pe urmă. 19 Ei au ieşit dintre noi, dar nu erau dintre noi. Căci, dacă ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi, dar, ieşind, au arătat că nu toţi sunt dintre noi. 20 Voi aveţi ungerea[e] de la Cel Sfânt şi voi toţi aveţi cunoaştere[f]. 21 Nu v-am scris fiindcă nu cunoaşteţi adevărul, ci pentru că-l cunoaşteţi şi pentru că din adevăr nu iese nici o minciună. 22 Cine este mincinosul, dacă nu cel care neagă că Isus este Cristosul[g]? Acela este anticristul: cel care-I neagă pe Tatăl şi pe Fiul. 23 Oricine-L neagă pe Fiul nu-L are nici pe Tatăl. Cel care-L mărturiseşte pe Fiul Îl are şi pe Tatăl. 24 Ceea ce aţi auzit de la început, să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ceea ce aţi auzit de la început, atunci şi voi veţi rămâne în Fiul şi în Tatăl. 25 Şi promisiunea pe care El ne-a făcut-o este aceasta: viaţa veşnică.
26 V-am scris aceste lucruri cu privire la cei ce încearcă să vă ducă în rătăcire. 27 Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi nu aveţi nevoie ca cineva să vă înveţe, ci, aşa cum ungerea Lui vă învaţă cu privire la toate lucrurile, iar ea este adevărată şi nu este o minciună, rămâneţi în El, aşa cum v-a învăţat ea.
Copii ai lui Dumnezeu
28 Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când El Se va arăta, să avem îndrăzneală şi să nu fim daţi de ruşine înaintea Lui, la arătarea Lui. 29 Dacă ştiţi că El este drept, atunci ştiţi că oricine face ceea ce este drept este născut din El.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.